Bine (ca) ati (re)descoperit Delta

In copilaria mea de mica tulceanca, eram cam satula de atata Delta.

In vacantele de vara, mergeam aproape zilnic in vizita la unchii lipoveni. Daca erau acasa insemna ca sa pregateau de o noua plecare “in balta, la peste”. Am si acum in minte o imagine-carte postala, genul ala de imagine care cuprinde o atmosfera completa: stateam cu sora-mea in curte, la umbra, pe niste scaunele de lemn, si cascam ochii la ei cum repara setcile, in timp ce noi rontaiam de zor la niste scrumbie uscata sau afumata, iar la radio se auzeau cotele Dunarii (soasant sentimetra).

Aproape de fiecare data cand mergeam in vacanta in alta parte decat pe litoral, mergeam la Mila 35, la Crisan, la Portita, la Techirghiol, la Murighiol sau alte locuri inconjurate de canale si de stuf. Cel mai mult imi placea Portita, pentru ca era “la mare”, nu “la balta”. Aveam 11-12 ani cand am fost acolo prima data si am continuat sa merg in fiecare vara pana pe la 16-17 ani. Portita insemna pe atunci o plaja imensa cu multe golfuri mici dintre care il alegeam zilnic pe cel cu apa mai curata si nisipul mai fin. Era un singur chiosc cu bere la PET si eugenii, un restaurant cu peste, peste si ciorba de peste si o discoteca unde se strangeau seara toti turistii. Erau putini, pareau rataciti, iar corturile lor faceau parte din pustietatea plajei. Majoritatea erau straini sau romani instariti, de peste 40 de ani. Nu era alta optiune de cazare in afara de cort sau cerul liber, iar mie imi placea sa dorm in hamac.

De la an la an, s-a schimbat peisajul: au aparut casute, apoi vile, inca vreo doua pizzerii, pe jos au pus asfalt, iar lumea a auzit de Portita.

Delta e saraca. Localnicii sunt ca niste oameni care au castigat la Loto o casa imensa, mobilata luxos, dar care n-au ce manca. Bunica mea avea pamant in balta. Mergea in fiecare vara sa munceasca la gradina. Venea cu ardei, rosii, ceapa si alte legume neinteresante pentru niste copii. Pe langa astea, mai aducea si cateva galeti de corcoduse si numai una de capsune. De corcoduse e plina Delta, iar eu eram satula. Corcoduse proaspete, gem de corcoduse, compot de corcoduse… Dar capsunele erau putine, asa ca aveam o strategie: le mancam pe alea mai coapte mai intai, le alegeam pe cele mai acre si le puneam cu miere, astfel incat in 3 zile le mancam pe toate, fara sa aruncam nimic. Cand mergeam in balta, mancam numai bors din 4-5 feluri de peste, peste prajit cu mujdei, ciorbe de lisita si de cocos si corcoduse. Nu tu ciocolata, nu tu inghetata, nu tu snacksuri. Nu-mi placea sa stau prea mult prin balta.

Oamenii din Delta sunt saraci, miros a peste si a motorina de la barci, au mainile negre de la smoala si catranul cu care le ung, ii dor articulatiile pentru ca stau cu picioarele in apa rece zile intregi, se spala la lighean pentru ca nu au apa curenta si nu gatesc pizza pentru ca ingredientele nu cresc la ei in gradina. Cand merg la munca, merg sa ude rosiile sau sa pescuiasca. Copiii lor nu merg la scoala pentru ca e la doua sate si cateva canale distanta. Nu-mi placeau prea mult nici oamenii din balta.

[slideshow]

La 15 ani m-am despartit de Delta

Am plecat la liceu, la Breaza. In cei 4 ani petrecuti acolo  am facut zeci de excursii si am vazut pentru prima data cum arata tara in afara de locurile mainstream gen valea Prahovei, unde merge tot romanul. Am vazut cele mai faine locuri, din nordul Moldovei pana in Alba Iulia, am vazut munti, manastiri, cabane, partii, case bogate si ingrijite, cetati, castele si muzee. Toate, locuri minunate.

Am cunoscut si oameni care nu mancasera in viata lor o malasolca, nu stiau sa tina undita, nu vazusera stuful, pasarile si canalele din Delta decat in poze, nu facusera plaja decat la Costinesti sau Navodari, mancau cu pofta icre Negro cu gust de plastic si ma intrebau mereu cand imi mai trimite mama peste. Toti, niste oameni minunati.

S-au facut opt ani de cand merg la Tulcea o data la cateva luni, iar in Delta cel mult de cateva ori pe an – cel mai des la Sfantu Gheorghe. In tot timpul asta am incercat sa ii conving pe toti oamenii minunati despre care va povesteam ca in Delta e altceva. E linistea aceea, borsul acela, dealurile acelea, Dunarea aceea, mirosul acela, oamenii aceia, pelicanii aceia, cormoranii aceia, barcile acelea, broastele acelea, stuful acela, casele acelea, caldura aceea, tantarii aceia, cerul acela, salciile acelea, nuferii aceia, intinderile acelea, chiar si corcodusele acelea.

Ma bucur tare mult ca toti cei pe care i-am adus sau i-am trimis in Delta revin an de an. Dar imi pare rau ca inca intalnesc oameni care n-au fost niciodata acolo, pentru ca n-au auzit niciodata de lucrurile si locurile acelea. Ar fi dispusi sa petreaca mai mult timp pe drum, s-ar indragosti si si-ar face mai des concedii acolo, ar plati mai des localnicii pentru un bors de peste ca la mama lui, ar bate in geamul fratilor lui Nemo de la acvariul din Tulcea, dar nu le-a povestit nimeni ca pot face asta sau de ce ar face-o. Sunt lucruri despre care nu se aude la Bucuresti.

De asta i-as ridica statuie celui care a pus Dobrogea pe lista obiectivelor din campania Redescopera Romania. Au fost 22 de bloggeri acolo, adica 22 de oameni care au ramas gura casca, chit ca mai fusesera in Delta sau nu. Au scris cate un post pe zi si, ca si mine acum, nu stiau despre ce sa scrie mai intai. Citeam articolele celor care au fost anul asta pentru prima data acolo si as fi dat orice sa le pot vedea prima reactie cand au coborat din salupa/barca/pasager. Pe oamenii aia i-au citit alte cateva mii de oameni, la fel ca si pe bloggerii care au fost la Sfantu Gheorghe si au scris despre Anonimul. Vestea buna nu se duce decat cu vorba buna, iar Sfantu Gheorghe, de cand are un “festival pe nisip”, creste. Oamenii si-au transformat casele in pensiuni, ii duc pe turisti cu barcile sa vada pelicani si le pun pe masa peste prins de dimineata. Cred ca articolele publicate vara asta pe bloguri, pe facebook si impresiile cu care au plecat din Delta turistii – fie ei cititori de bloguri sau nu – fac cat o mie de campanii de promovare de orice fel.

Ati fost in locul ala unde se ajunge greu, unde nu stii exact daca gasesti cazare, unde nu e apa curenta peste tot, unde tantarii altoiti ies la 8 in fiecare seara si v-ati indragostit de el. Felicitari, ati (Re)descoperit Delta!

Fotografiile sunt din colectia personala a lui Doru Panaitescu, facute intre 2007 si 2009, iar unele dintre ele nu au mai fost publicate niciodata. Mersi, Doru!

4 thoughts to “Bine (ca) ati (re)descoperit Delta”

    1. Cu placere. Acum, fiecare trebuie sa convinga alti 10 prieteni sa viziteze Delta. Sa vezi atunci explozie si nebunie turistica 🙂

  1. uite ca pasionat la pasionat trage . aici vb un grup de haiduci pusi pe redescoperit o delta pe care o vizitam in fiecare an mai salbatici mai aproape de ea . ca referinta ia blogul photobloggers al lui ilhan ca sa nu lungim vb in comment-uri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *