Aseara am fost pentru prima data la o piesa de teatru care continea product placement (PPL). E vorba de comedia Un cuplu ciudat, cea mai faimoasa comedie a secolului XX, sponsorizata de Ballantine’s. In decor erau plasate vreo 4-5 sticle de whisky, iar personajele isi tot umpleau paharele. Piesa e foarte buna si m-a captivat, asa ca nu mi-am dat seama daca le goleau pe bune sau nu, dar poate asa se explica umorul destept si jocul natural si dezinhibat la care am asistat :).
M-am obisnuit deja sa vad PPL in filme si in emisiuni TV (serialul Mad Men ma duce din prima cu gandul la Lucky Strike), dar la teatru nu am mai pomenit. In strainatate, insa, se practica de cativa ani. Nu toata lumea vede cu ochi buni practicile, dar au fost piese de teatru celebre, cu audiente imense, in care au fost plasate cate 7-8 produse.
Un exemplu ar fi musicalul Legally Blonde (s-a jucat si pe Broadway, nu numai la Hollywood). Show-ul continea placement pentru Red Bull, o firma de mobila, o companie aeriana, produse pentru par, bijuterii Tiffany’s si curierat UPS. PPL-ul poate fi inclus atat in decor – ca in piesa la care am fost eu – cat si in dialog (exemplu). Dar nu stiu cat efect ar avea asupra mea daca as auzi personajele dintr-o piesa vorbind despre Coca-Cola sau Mercedes.
Ideea mi se pare interesanta, pentru ca vorbim de un public captiv. Dar cred ca trebuie tinut cont de potrivirea produsului cu atmosfera piesei, a salii de teatru si cu intregul context. Nu prea ar pica bine O scrisoare pierduta cu Fan Courier si nici McDonald’s cu Macbeth. Cred ca totul trebuie facut subtil, cu respect pentru piesa si public. (desi regula bunului-simt nu se mai aplica de mult in unele medii)
Voi ce parere aveti? Ati fi ok sa vedeti produse pe scena sau credeti ca teatrul e un spatiu sacru pe care publicitatea il”polueaza”? Risca product placementul de la teatru sa ne transforme din consumatori de arta in consumatori si-atat, iar piesa sa devina doar un pretext pentru a ni se vinde ceva?
PS: In alta ordine de idei, sunt de acord cu Alex cand spune ca in teatre ar trebui sa poti comanda un pahar de whisky sau altceva bun de baut in pauzele dintre hohotele de ras. Un cuplu ciudat e o comedie savuroasa cu actori foarte buni si va recomand sa va rezervati doua ore intr-o seara cand nu aveti febra musculara la abdomen si sa mergeti la Teatrul de Comedie.
Am mai scris despre un mediu ciudat, dar mai putin realist de product placement.
Teatrul este, probabil, unul dintre ultimele bastioane care nu s-a predat în faţa consumerismului şi superficialităţii. NU. NU pe toată linia, trebuie să ne mai rămână ceva şi nouă, celor care ne dorim să beneficiem de un act artistic, şi nu de reclamă mascată. Caragiu şi Cotescu probabil se răsucesc în mormânt pe tema asta..
Eu cred ca daca e facut bine si cu gust, iar lumea o percepe ca pe o experienta care se potriveste cu piesa si atmosfera, ar putea sa iasa chiar ceva fain. De exemplu, aseara, personajele stateau la o masa, jucau poker si beau whiskey si zau ca imi venea si mie sa iau o gura din pahar o data cu ei, de parca as fi avut o mana buna 🙂 Trebuie sa vedem daca si cum evolueaza fenomenul, oricum. Facut prost, poate strica o piesa oricat de buna.
Carmen, să nu te superi pe mine, dar tu ştii că eu spun ce cred şi simt. Aşadar, o singură întrebare:
“Mai ştim ce este teatrul şi la ce foloseşte el”?
🙂
Trec de poveştile tatălui meu, care se ducea la cinematograf în costum, pentru că era vorba de un act de cultură şi aşa îl percepea. Ştim ce a ajuns cinematograful azi.
Mergem şi pe distrugerea teatrului? Adică, trebuie să facem şi din el un instrument de vânzare, pentru că onor-companiile nu ştiu cum să mai adune bani pentru a doua, a treia sau a patra maşină a şefului?
Nu. Nu văd rostul, mai ales că la teatru încă vin persoane care şi-au luat bacalaureatul pe bune, ceea ce aş spune că nu au reuşit să facă mulţi din patroni…
Nu sunt de acord sa fie plasate produse in replicile actorilor. Ar denatura toata piesa de teatru, mai ales daca este una istorica. Plasarea de produse in decor se poate face respectand bunul simt. Jignesti inteligenta spectatorilor, daca introduci produse comerciale, din prezent, in decoruri istorice si indepartezi lumea de la teatru. In functie de tipul piesei pot fi introduse anumite obiecte care se potrivesc cu perioada in care se desfasoara piesa. Oare evidentierea sponsorilor pe bilete nu se poate face?
Numele sponsorilor pe bilete e cam boring, fara impact si nu are treaba cu product placement-ul. In rest, sunt de acord ca e o linie fina intre ce se potriveste si ce nu, dar publicul e cel care judeca, nu agentia care face campania: atat timp cat publicul se simte bine si cu un apropo legat de un brand, cu vreun personaj care scrie intr-o agenda Moleskine etc, totul e cel putin ok. Oricum, cred ca teatrul este inca o “distractie” oarecum elitista si cu rol educativ, asa ca nu-mi pot imagina vreo barbarie de marketing care sa vina ca nuca in perete si sa-si bata joc, pentru ca n-ar avea nimeni de castigat.
Am vazut filmul: The Smurfs (2011) in aceasta seara si cand a aparut prima data un laptop vaio mi-am amintit de acest articol al tau. Nu stiu daca ai vazut filmul, mie mi-a placut foarte mult. Este o povestea frumoasa, haioasa si foarte bine realizata. Sony a reusit un film foarte bun, cu multe efecte care a adus multi bani companiei. A avut incasari de:
483.036.023 $. Sony a reusit sa plaseze cateva produse, laptopul vaio a aparut de cateva ori si a stat destul de mult in prim plan, fara sa deranjeze. La un momentat dat, personajul uman care i-a gazduit pe acesti micuti, le-a spus ca el cauta pe internet cu Google si strumfi au spus toti in cor Gooogle. Intrebarea mea este: crezi ca cei de la Google au platit pentru acest moment? Este un moment foarte bine realizat si care iti ramane in memorie.
Oare un trailer mai lung cu cateva minute, lansat cu cateva saptamani inaintea filmului dar care sa aiba si cateva produse bine plasate, ar scandaliza populatia?
Nu am vazut The Smurfs, dar cred ca daca nu sunt deranjante produsele in film, nu ar fi nici in trailer. Sigur, atata timp cat trailerul nu e despre produse si isi pastreaza ideea (desi nu cred ca s-ar ajunge vreodata chiar pana acolo incat sa vedem numai Vaio in trailer). Si mi-am amintit acum de serialul Weeds, unde o data la cateva episoade, cineva vorbeste despre cat de buna e Toyota Prius. Nu numai ca personajul principal conduce masina, dar le si vorbeste altora despre cat de putin consuma etc. Dar nu ma deranjeaza, ca sunt replici bine gandite si isi gasesc locul binisor in dialog.
Ceva nou, însă nu este de mirare ca și în piese este PPl.