E normal asa ceva?

Weekendul asta am aflat o veste care m-a impietrit in fata televizorului: doua fete de 20 de ani, studente, au fost calcate de o masina pe trecerea de pietoni. O individa conducea cu viteza si, din spusele martorilor, vorbea la telefon. Ele incercau sa traverseze. Una a murit pe loc, iar cealalta este in coma si nici nu vreau sa ma gandesc ce sanse are.

Una dintre fete, cea care se afla acum in spital, mi-a fost colega de liceu, mai mica. N-aveam cum sa aflu asta daca Pro TV nu ar fi ilustrat cu lux de amanunte accidentul, identitatea fetelor, ocupatia lor si ce faceau cand s-a intamplat tragedia. Nu stiu cum sa descriu ce am simtit cand am aflat, dar cred ca a fost cu atat mai trist cu cat am aflat de la televizor.

Pro TV le-a dat victimelor numele. Chestia asta, din informatiile mele din facultate si anii minunati de presa, nu se face. Cu atat mai mult cu cat numele lor a fost pomenit de 3-4 ori in stire, iar cea care a dat peste ele a ramas “soferita“.

In plus, colegei mele i-au folosit fotografia de profil de pe Facebook. Apare ea, zambitoare, in rochie de seara, la balul absolventilor. Iar aici vine intrebarea mea: e normal asa ceva? Pozele de profil sunt publice, dar pentru cine? E ok sa le foloseasca presa? In ce conditii? In cazul asta nu cred ca a cerut ziaristul acordul familiei pentru a salva footgrafia si a o folosi in stire. Stire din care sa afle absolut toti cunoscutii fetei care erau in momentul ala la TV ce s-a intamplat si sa o vada, poate pentru ultima data, intr-o fotografie.

E cam incoerent postul asta si l-am rescris de multe ori, pentru ca ma gandesc la Corina, asa cum o tin eu minte, la sora ei mai mare si la restul familiei. Dar ma intreb daca, asa cum imi spunea o prietena ieri, ar fi cazul sa ne trecem parolele in testament si sa ne rugam familiile sa ne stearga toate conturile inainte sa ajunga presa la ele.

Sper din tot sufletul sa isi revina si sa duca o viata normala, iar familiilor multa forta ca sa treaca peste momentele astea. Iar redactorului i-as dori sa se puna in locul ei si al familiei si sa rescrie stirea.

Stirea aici.

15 thoughts to “E normal asa ceva?”

  1. Asta este, din păcate, una din cele mai serioase probleme de deontologie, materie pe care 95% din jurnaliştii de azi au făcut-o degeaba.
    În primul rând, din ce ştiu, este obligatorie doar protejarea numelor victimelor minore. Aici, normal, nu se pune problema. Ei bine, de la acest punct, tu alegi dacă oferi numele victimelor sau nu. Deontologic, varianta corectă este NU, jurnalistic, varianta aleasă întotdeauna este DA, din motive care-mi scapă pentru că sutele de mii de privitori la televizor habar nu au cine sunt victimele, nu le vor întâlni vreodată, iar numele lor nu au la ce să le folosească.
    Vizavi de fotografiile de pe Facebook, aici s-ar putea să se fi sărit puţin calul. Este adevărat, sunt publice, dar am senzaţia că pentru folosirea lor în astfel de situaţii era nevoie de acordul celeilalte părţi.
    Linia de demarcaţie e tare subţire, Carmen, şi-ţi spun sincer că problema ta mă pune într-o dilemă, pentru că mi-e foarte greu să ofer un răspuns clar şi definitiv.
    Altfel, uman, este inacceptabil.

  2. Nu, nu e normal. Şi nu doar că nu e normal, dar nu e deontologic, nu e etic şi nu e, până la urmă, moral. În sensul moralităţii civice, nu a celei profesionale.

    Din păcate, unii intră în meseria asta cum intră vântul prin mătase.

  3. Eu m-am lepadat de multa vreme de presa din Romania, care cred ca nu mai are cale de intoarcere catre normalitate, decenta si respect fata de profesia pe care o reprezinta.

    E umilitor ca se intampla asa ceva si e de nesuportat o astfel de atitudine. Dar la noi nu cred ca ar organiza cineva un boicot care sa-i puna la punct.

  4. Nu,nu e normal…dar dupa cum probabil stii,urmele lasate pe internet nu se sterg,chiar si daca iti dezactivezi contul..iar profesionalismul presei de azi a pierdut de mult lupta cu mirajul audientelor…

  5. @Bogdan: N-ai cum sa te gandesti la situatia asta din punct de vedere uman atunci cand te gandesti sa faci audienta. If it bleeds, it leads. Poate doar daca ar fi fost o persoana publica, dar pe mine m-au invatat la scoala ca, pana nu esti 100% sigur de identitatea victimei sau de VINOVATIA suspectului, ei raman chiar asta: o victima si un suspect. Fara dublu standard. Imi pare rau ca fetele alea pur si simplu n-au avut nicio sansa. Nici in fata soferitei grabite si ocupate cu telefonul si nici in fata ziaristilor.

  6. Carmen, nu ai ce sa astepti de la presa in general.

    Iti spun asta pentru ca in urma cu ceva timp m-am certat grozav cu cei de la B1TV care au folosit o poza cu mine intr-o emisiune televizata in direct.

    Poza facea parte dintr-o sedinta foto nud, iar poza a fost ciordita cu nesimtire de pe blogul fotografei.

    M-am certat mult, am inregistrat convorbirile, s-a ajuns la concluzia ca doar prin avocat se poate rezolva. Nu am nici timp nici bani sa ma judec cu ei pentru o poze, cu care nu imi e rusine, dar pe care au luat-o cu nesimtitre …

  7. @Andra: nu stiu daca de boicot e nevoie. Poate doar de o educatie mai buna si de o selectie serioasa. Dar cine sa faca asta?

    Presa nu mai are pe cine sa angajeze. Din facultati ies analfabeti. Crede-ma, mi-au fost colegi. Si apoi muncesc pe doi lei si pe niste audiente pentru care nu se dau in laturi de la nimic.

  8. Ştiu, Carmen. Am trecut prin asta, apoi m-am schimbat şi am refuzat orice fel de apucături de genul celor de mai sus, prin demisie. Ştiu. Şi aştept de multă vreme să se întâmple ceva care să ceară, dintr-o dată, o protecţie serioasă pentru victime, când vine vorba de presă.
    Iar la partea cu 100% sigur, zâmbesc. Şi-ţi spun şi de ce: pentru că de cele mai multe ori, treburile astea nu pleacă de la jurnalişti, ci de la organele abilitate care cedează telefoanelor primite şi prieteniilor pe care le au cu jurnaliştii şi le oferă acestora datele respective. Şi aici includ poliţia, salvarea, spitalele, tot ce intră în cercul din care se pot afla lucrurile respective.

  9. @Mircea Mester – Aşa cred şi eu, deşi nu mă simt vizat. Contează ce fac eu, până la urmă, şi cum o fac. Dacă mă aruncă vreunul în oală, să fie. Dacă aşa-i place lui, eu ce să-i zic? 🙂

  10. @Mircea, intr-adevar, nu e cazul sa generalizam. Chiar e paradoxal cum aia doi-trei care mai rezista cu content de calitate sunt anonimi in comparatie cu realitatea, pro si celelalte site-uri si televiziuni care copiaza unii de la altii stiri de agentie.

  11. Mestere, persoanele de fata se exclud :). Stiu ca tu si cu mai cateva persoane (putine) inca faceti presa de calitate sau ati fost/sunteti jurnalisti in adevaratul sens al cuvantului…

    De aceea am si mentionat numele televiziunii in comentariu.

    Trebuie sa recunoastem ca sunt multi jurnalisti care nu mai fac presa din pacate. Stim noi, treaba cu tabloidizarea si toate alea…

  12. Valy, nu trebuie să recunoaştem că sunt mulţi jurnalişti care nu mai fac presă. Asta pentru că am un feeling că foarte puţini ştiu ce înseamnă exact un jurnalist adevărat 🙂

    Îţi garantez că jurnaliştii fac presă adevărată, de manual. Cei despre care vorbim în general şi pe care-i numim jurnalişti ex-aequo nu prea au treabă cu meseria în sine. E ca şi cum eu aş fi economist dacă merg acum să număr banii-ntr-o bancă 🙂

  13. Oh, dar câte lucruri normale au rămas în anii aceștia anormali?… Ar trebuie să scriem mai des despre ieșirile în decor ale politicienilor, afaceriștilor, presei pentru că altfel nimic nu se va schimba. Nu știu dacă schimbi ceva cu un articol de blog, dar merită să încerci măcar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *