La inalbit zapada, tovarasi!

Mi-am petrecut patru ani din minunata tinerete la liceul militar din Breaza. Un mic orasel-statiune cu aer curat, brazi inalti, vile de vacanta, un teren de golf si vreo doua chioscuri. Si un liceu militar cu 400 de elevi in uniforma, care ascultau de cateva zeci de profesori si ofiteri.

Un liceu ca oricare altul: cu Ganga, cenaclu, olimpiade si flotari. Numai ca acolo, totul era mai mult. Mai multa carte, notele trebuiau sa fie mai mari, mai multe ore de sport, mai multa organizare. Cand venea iarna, pana si zapada era mai multa si apa rece era mult mai rece.

Ninsese ingrozitor in iarna aia, ca in fiecare an. Toate cele 4 companii au iesit la dat zapada, cu lopeti din alea mari si cu cate doua perechi de manusi. Nimanui nu-i convenea, dar astea erau ordinele. Doar nu venea cineva sa  dea zapada in locul nostru. O data, plutonierul de la companie m-a trecut in agenda lui aurita pentru ca n-am vrut sa ies la dat zapada. Mi se parea absurd sa plecam de la ore ca sa deszapezim, cand afara abia incepuse sa ninga si nu dadea semne ca o sa se opreasca prea curand.

Dupa ceva timp, muntii de zapada stateau inghesuiti incomod la marginile aleilor. Zilele treceau si un fenomen absolut normal si-a facut aparitia: praful. Zapada a prins o usoara tenta negricioasa, un fel de antonim al brumei. Totul pasnic si frumos. Pana cand, intr-o zi, pe holuri a inceput forfota:

– Compania a treiaaaa! Toata lumea afaraaaa, la zapadaaaaaa!, striga plantonul.
– Pai n-am dat zapada aia de 100 de ori? A nins in pauza mare si n-am observat eu?!
– Nu. Dar zice plutonierul sa iesim afara la inalbit zapada!

…..

– Domn’ plutonier, zapada-i alba deja, asa pica din Ceruri. De aia se zice “Alba ca zapada” si nu “neagra ca zapada”. Cum adica sa o inalbim?
– Uite asa, Albisteanu: iei lopataaa si o afani. Incepi sa sapi si dai zapada alba peste zapada neagra, ca sa o acopere si sa nu se mai vada urat. Abia apoi o sa fie zapada alba.

 Atunci am inteles ca, ceea ce pentru unii e the extra mile, pentru altii e Cooperativa Munca in Zadar.

7 thoughts to “La inalbit zapada, tovarasi!”

  1. Breaza cu zidurile sale reci și ceaiul acela groaznic de dimineață, lucruri pe care le găsești și la celelalte licee. De “valea plangerii” ai auzit? Studenția în academii a fost totuși altfel…

    1. @Marian, eu n-am mai mers la academie, dar nu pot sa ma plang ca nu mi-a placut in liceu. Din contra. Numai ca prea multe reguli creeaza confuzie in capul unor adolescenti 🙂

  2. Sa nu uitam draga mea… ca dupa toata truda si sudoarea… dupa ce toate aleile erau mandre si curate, si parca iti faceau cu ochiul… aparea si miraculosul tractoras rosu.. cu lama in fata… facut parca sa ne faca in ciuda ca atata ne-am rupt mainile cu lopetile …si degeaba. Ce sa-i fai mai Cami, se mai intampla si minuni… te-am pupat pe bereta!:P

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *