Bucurestiul e beton

Daca ma intrebai acum cativa ani ce planuri am, as fi raspuns ca plec din tara cu prima ocazie. Unul dintre motive este asa-numita fear of missing out. Am impresia ca pierdem mult din multe stand in Romania: educatie, dezvoltare, cultura si curiozitate.

Daca despre educatie si oportunitati profesionale am in continuare aceeasi parere, la capitolul proiecte culturale s-au mai schimbat lucrurile.

Acum vreo patru ani ma plimbam pe o strada din centrul Frankfurt-ului si n-am crezut ca o sa simt vreodata aceeasi atmosfera in vreun loc din Romania. Circulatia oprita, competitii de streetdance, tango, jocuri pentru copii, mers pe panglica si vreo 30 de standuri unde oameni de pe toate continentele pregateau mancaruri si bauturi traditionale. Am combinat mancarea vietnameza cu dansul argentinian si berea ceheasca in ziua aia si nu-mi mai venea sa plec. Imi facea cu ochiul libertatea aia.

Intre timp, m-am mai plimbat si am luat pulsul vietii de zi si de noapte din mai multe parti ale Europei. La danezi si suedezi e cam scump alcoolul, iar muzica nu face cine stie ce atmosfera. In Amsterdam si Paris e foarte aglomerat, oriunde ai merge. In Barcelona vezi mai multi betivi in ipostaze deloc elegante prin centru decat am vazut vreodata la noi, in Centrul Vechi. Iar peste tot esti strain.

In Bucuresti, in ultimul timp, nu e saptamana fara concerte, piese de teatru, targuri sau ateliere. E drept, nu se compara cu Parisul. Acolo, in seara in care a avut loc F├¬te de la Musique, la fiecare colt de strada erau oameni care cantau. Ba la tobe, ba singuratici cu cate un microfon, ba formatii intregi sau coruri de biserica. Era o sarbatoare nebuna, vesela, colorata si aglomerata. Tot in Paris iti poti gasi in doi timpi si trei miscari un job (platit sau nu) daca esti dispus sa ajuti la organizarea marilor si micilor evenimente care au loc zilnic, cu zecile. Nu se compara nici cu Barcelona, unde sunt spectacole gratuite in fiecare seara – concerte, teatru, muzica clasica etc. Dar ma bucur ca incep sa se miste lucrurile si va dau doar cateva exemple:

1. Street Delivery – o gramada de oameni si organizatii ies in strada sa ne arate ce pot. Fiecare decide pentru el ce-i place si ce nu, cert este ca ai ocazia sa interactionezi cu niste oameni in afara cercului mic al universului tau si in afara zonei de rutina in care activeaza ei. In plus, e arta, e culoare, sunt oameni relaxati care fac ceva frumos la un pahar de ceva bun (daca ati trecut pe la standul El Jimador, sigur l-ati vazut pe maestrul Ion Barladeanu decupand de zor la colaje).

2. Roaba de Cultura – in Herastrau, langa restaurantul Pescarus, e o zona unde poti sa stai pe un puf sau intr-un hamac, poti sa iei o carte buna si o inghetata si sa te relaxezi. Uneori sunt concerte, alteori ateliere de origami, jocuri pentru copii, cursuri de dans sau proiectii de filme. Sunt curioasa cati dintre voi stiu de locul asta.

3. Festivalurile din tara – TIFF, Anonimul, Garana, Enescu, Sighisoara Medievala etc. Imi place ideea de a organiza festivaluri in zone cu potential turistic si-mi creste inima cand aud de ele de la prieteni straini “Hey Carmen, if I come visit you in August, do you think we could go together to Anonimul?” ­čśÇ Romania e beton.

Vestea buna este ca recuperam. Vestea proasta este ca nu recuperam la toate capitolele in acelasi ritm.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Dan Moruzan, arhiva personala si Breslo

 

6 thoughts to “Bucurestiul e beton”

  1. De Roaba de cultura stiu ca am fost cu bicicleta prin Herastrau. Chiar am fost placut surprins sa vad o astfel de initiativa in parc. Daca am vazut bine au si internet wireless.

  2. Oare ╚Ötiu de Roaba de Cultur─â sau nu? =)) Glumesc. Bun loc. Odihnitor. ╚śi sper, atacat c├ót mai t├órziu de trendinezi, hipst─âri ╚Öi minoritari.

    @Valentin – Da, au wireless, ai v─âzut bine.

  3. Oho, deja cu piese de teatru si concerte e foarte beton. Numai sa:
    – nu-ti rupi masina intr-o groapa
    – nu-ti intre in Rahova o flegma in ochi(cu scuzele de rigoare)
    – nu fii apostat de:
    pesti la Piata Muncii cu cele 4 cuvinte: Vrei ba ohh fata?!
    homelesi la Gara de Nord si Dristor
    cocalari in Crangasi ca n-ai sapca(sau ca ai, depinde). Ori santem golani ori nu mai santem…
    urmasii lui Tarzan in Ferentari(sau Ferentexas dupa caz)
    – sa nu-ti cada:
    nasul daca ai nimerit centrul vechi, ala care nu trebuie
    o caramida in cap daca le-ai nimerit pe oricare din ele
    o grasa in brate cu shaorma in coltul gurii daca l-ai nimerit pe ala care trebuie(big hernia)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *