Jocul lui Ender: Carte vs film

Încep cu un disclaimer – de când mă ştiu am fugit de science fiction şi fantasy sau orice se mai aseamănă. Nu conta. Are o navă spaţială şi se întâmplă lucruri imaginare? Nu-mi place. Asta până am fost la cinema, la Jocul lui Ender, filmul care m-a convertit şi m-a convins să citesc şi cartea.

Filmul – are toate ingredientele unui film bun de aventură, cu acţiune ce se petrece într-un viitor ameninţat de o invazie extraterestră. Filmul merge mai degraba către transformarea lui Ender. Dintr-un copil de a cărui existenţă a fost comandată de autorităţi, ajunge eroul care salvează rasa umană şi previne un al treilea atac din partea gândacilor extratereştri. Calităţile, reacţiile şi chiar gândurile îi sunt urmărite permanent, până când ajunge candidatul cel mai potrivit pentru a conduce Şcoala de Luptă. E cel mai mic dintre 3 fraţi care reuşeşte să treacă prin Şcoala de Luptă, după ce sora Valentine şi fratele Peter au fost trimişi acasă.

Conflictele lui cu Peter, cel mai mare duşman al său, şi cele cu comandantul Graff, sunt mai slabe în film decât în carte. În schimb, transformarea lui cuprinde scene de violenţă faţă de alţi colegi, prin care se impune şi care nu îi aduc altceva decât o afirmare a calităţilor căutate pentru un comandant de război. Povestea filmului e interesantă, păstrează mare parte din acurateţea întâmplărilor şi urmează linia evoluţiei lui Ender, a antrenamentelor pentru bătălia finală şi mai puţin conflictele interioare şi întâmplările din planul paralel – oameni vs. gândaci, planurile fraţilor mai mari, revolta lui Ender faţă de manipularea comandanţilor etc.

Cartea – romanul e mai încărcat de violenţă, conflicte interioare şi exterioare. Mai mult, se opreşte pe anumite ipoteze legate de comportamentul şi psihologia oamenilor din viitor, dar cu întrebări pe care ni le punem şi noi – unde se termină puterea de decizie a unui copil legată de viitorul şi misiunea lui, dacă el a fost creat tocmai în scopul misiunii? Ce se întâmplă cu el după bătălia finală? Care sunt costurile morale ale transformării lui şi în ce măsură îi sunt justificate deciziile şi actele de violenţă?

Cartea detaliază antrenamentele lui Ender, detaliile tactice despre alegerile pe care le făcea în lupte şi relaţia lui cu sine, cu fraţii, comandanţii, lumea pământeană şi a gândacilor. Este evidentă ura pe care o acumulează faţă de sistem, felul în care ajunge să îşi înţeleagă duşmanul, ceea ce – spune el – îl face să îl iubească pentru o clipă, înainte de a-l zdrobi. Faţă de film, cartea urmăreşte şi planurile lui Peter, care o convinge pe Valentine să se infiltreze împreună în reţelele de discuţii politice. În plus, prevesteşte continuarea din punctul în care Pământul ajunge să fie condus de Peter, iar Ender rămâne izolat în spaţiu, cu un război care nu îi aparţine şi în care nu crede pe conştiinţă. De fapt, conform autorului, cartea a fost scrisă pentru a contura personajul lui Ender din romanul următor – Vorbitor în numele morţilor.

E o carte greu de lăsat din mână, care, deşi te duce cu câteva sute de ani în viitor, te face să-ţi pui întrebări despre prezent şi puterea deciziilor de acum.