Cum să iei permisul în Bucureşti. Într-un an.

drivProbabil te întrebi ce îţi poate spune despre condus o individă care a terminat şcoala de şoferi în timpul în care alţii termină o facultate. Ei bine, şi eu credeam că anul şi jumătate lălăit până să iau carnetul a fost timp pierdut, însă acum îmi dau seama că am învăţat câteva lucruri preţioase. A conduce o maşină e cel mai mărunt dintre ele.

Când şcoala de şoferi durează cât facultatea

Ştiu ce ştiu copiii care dau de carnet la 18 ani. Atunci ai cea mai mare motivaţie. Dar eu am decis să mă apuc într-o zi de august, când pur şi simplu rămăsesem fără scuze. Nu lucram fulltime, aveam chef să învăţ, era totul ok. În plus, toată lumea spunea că într-o lună-două am carnetul.

Dar tovarăşii de la Şcoala Teo aveau alte planuri. Probabil că erau mai aglomeraţi decât un Mec la ora prânzului, că mi-au programat orele la distanţe atât de mari, încât m-am întins până la începutul lui noiembrie. Între timp, m-am angajat la RCA Ieftin şi n-am scăpat de ce îmi era cel mai teamă – alergătură între şcoala de şoferi şi serviciu.

La sfaturile prietenelor şoferiţe, am ales să fac şcoala pe o maşină mică – un Spark fără pretenţii. Eram speriată de parcări, după studii îndelungate pe targetul F, posesoare auto, România. Apoi, şcoala a decurs ok. Două mici inconveniente, însă – a durat 3 luni şi la final nu ştiam să conduc.

M-am gândit să iau nişte ore suplimentare, dar a venit iarna. Iar după iarnă a venit primăvara, cînd mi-a expirat buletinul. Apoi au fost concedii, explozii solare, un satelit american a avut un accident etc. Iar în toamnă, ghici ce – mai aveam o lună până îmi expira şcoala.

Deja, toată lumea mă pisa la cap. Hai, Carmen, că trece timpul. Hai, că sigur îl iei. Hai, că până şi colega X are carnet.”

Aşa că m-am apucat de ore suplimentare. Dar nu la Teo, unde, în ciuda personalului binevoitor, instructorul nu prea şi-a făcut treaba. Ci la o altă şcoală, din sectorul 6. A fost prima recomandare pe care am primit-o şi m-am dus fără să mă gândesc că fac cel puţin o oră de acasă sau de la birou până acolo.

drpciv

Instructorii – Supăratul, libidinosul şi bucătarul

Primul instructor, la Teo, fusese un nene de vreo 60 de ani sau mai bine, supărat că trebuie să lucreze, supărat că nu merge maşina ok, supărat că sună telefonul…înţelegeti voi. Supărat.

Am schimbat şcoala, am schimbat şi instructorul. Şi am schimbat şi maşina – cu instructorul nou făceam pe un Logan diesel care cred că fusese taxi. De data asta am nimerit cu un instructor de vreo 50 de ani, care la prima şedinţă a vrut să afle trei lucruri – dacă ştiu să conduc, dacă am prieten şi dacă ştiu de vreun job pentru fiu-su. Dar un om extraordinar, având în vedere că m-a luat de la aproape zero şi în câteva săptămâni nu mai aveam nicio problemă cu parcări, porniri din rampă din pedale etc. Cu toate glumele libidinoase, de la el am învăţat să conduc. Însă într-o zi m-a anunţat că şi-a dat demisia şi că va trebui să continui cu altcineva.

Mi-a părut rău, începusem să mă obişnuiesc cu el, dar mai voiam să iau câteva ore până la examen, tot nu eram sigură pe mine. Aşa că am ajuns şi la al treilea instructor, cu care am şi dat examenul.

Vreo 3 săptămâni am făcut ore suplimentare aproape zilnic, ca să fiu sigură pe mine la examen. Dacă la început, instructorul nr. 2 avea ceva emoţii, cu câteva zile înainte de examen, instructorul nr. 3 nu mai ştia ce subiecte de conversaţie să deschidă. Evident, am ajuns la reţete. Îmi schimbase şi maşina, acum venea cu un Logan pe benzină, mai nou. O mică schimbare faţă de diesel, pe care o porneam de pe loc din a doua, dar a fost ok.

În timpul ăsta, am luat şi sala, cu 25 de puncte. Cum să iei sala? Faci teste până vezi şi în somn ecranul colorat cu întrebări derulându-se. Testat, verificat, visat.

 

Ziua examenului legendar

 

Ceasul a sunat la 06.30. Voiam să apuc să mă dezmeticesc. Afară ploua, dar era ok. Condusesem pe soare, pe ploaie şi pe lapoviţă. Eram pregătită.

Deşi e recomandat să ajungi cu 10 minute înainte de ora 8, când se anunţă poliţiştii examinatori, eu am decis să fiu extra punctuală şi am ajuns la Parcul Carol la 07.40. Nu ştiu de ce nu am scăpat de chestia asta nici la al doilea examen, când am visat toată noaptea că am să întârzii la examen.

Ploua rece şi mărunt, iar în jurul poliţiştilor se adunaseră cam 80-100 de persoane, majoritatea candidaţi. Aveam emoţii. Când m-a strigat examinatorul – Badea Victor, unul cu un zâmbet permanent sub mustaţa de tip Hitler – mi-a zis că intru abia în a treia tură. Aşadar, la ora 13.30 am dat examenul. În tot timpul ăsta, m-am plimbat cu maşina de şcoală şi am făcut traseele de examen, pe care le ştiam oricum pe de rost.

Apoi mi-a venit rândul. Am intrat martor la o domnişoară care era varză. Nu reuşea să îndrepte roţile maşinii după viraj. Cu toate astea, ea n-avea emoţii. Putea să dea de câte ori voia, avea un an. Pe când eu, deşi prinsesem curaj când am văzut cum conduce, nu aveam decât o şansă.

După ce a picat-o, poliţistul s-a urcat în Loganul pe care dădeam eu examen, a făcut puţin mişto de condiţia tragică în care se găsea maşina şi am pornit. Mers cu spatele, garare (cu tremur de picior pe ambreiaj, bonus), vreo doua intersecţii cu atenţie la prioritate şi cam asta a fost. Deja, pe la jumătatea examenului ştiam că o să-mi dea carnetul.

Dar m-am bucurat degeaba. La final, ajunşi înapoi pe Candiano Popescu, de unde am plecat, mi-a zis să trag pe dreapta. Pentru că n-am executat imediat, s-a răstit un pic la mine şi am tras pe dreapta o idee mai mult decât trebuia, aşa că am reuşit să ating oglinda de o altă oglindă a unei maşini parcate.

– Ce-a fost asta?

– Cum ce-a fost? Tocmai aţi atins oglinda. Ce să mă fac, că voiam să vă trec?

Degeaba i-am explicat că m-am grăbit, că am avut emoţii, nu conta. Mi-a zis, însă, că am condus bine şi că mi-ar fi dat permisul dacă nu s-ar fi întâmplat grozăvia chiar sub nasul celorlalţi poliţişti şi instructori.

Nu mai puteam de nervi. Mai mult decât banii pe care trebuia să îi dau din nou la şcoala de şoferi, m-a enervat gândul timpului pierdut – dosar nou, teste noi, sală, două luni de drumuri birou – şcoala de şoferi – casă, suportat instructor etc. Acum îmi vine să râd când îmi amintesc cum m-am răstit la un colaborator care mă suna când eram în drum spre casă. Dar atunci nu râdeam, ba chiar m-a apucat un plâns de numa numa.

Însă asta a fost de departe cea mai bună lecţie învăţată în 2013 – să nu mai las lucrurile importante pe ultima sută de metri. Lecţia cântăririi cu grijă şi sinceritate a priorităţilor, învăţată the hard way.

 

examen

 

Legende si aranjamente

 

Păţania asta m-a transformat într-o legendă printre instructori şi elevi. O colegă de serviciu care a făcut şcoala tot acolo mi-a zis că instructorul ei spune povestea mea şi altora, cu titlul Cum poţi pica examenul într-un minut, după ce ai condus perfect.

Au urmat două luni în care am luat pauză de la condus doar de sărbători. Instructorul nr. 3 deja nu mai putea. Nu mai aveam ce discuta, aşa că mai făceam o glumă, mai cântam în cor cu Itsy Bitsy, relaţia noastra ajunsese la plictiseală.

Când în sfîrşit aveam şi eu dosarul gata şi mă duc să-l ridic de la şcoală, în lipsa instructorului, discut cu şeful şcolii de şoferi.

– Am auzit că vrei să-ţi aranjezi ceva…

– Să-mi aranjez?! Pe bune?! Dacă nici după a doua şcoală şi după vreo 12 ore suplimentare nu sunt în stare să iau carnetul, atunci ce mai caut aici?!

– Păi aşa am zis şi eu, că dumneavoastră ştiţi să conduceţi şi nu recomand nimănui să aranjeze.

Era clar, instructorul mă săpa şi îmi scotea vorbe. Abia aşteptam să scap. Dar, ca o paranteză, înainte de primul examen, mai multă lume mi-a zis că aş merge la sigur dacă aş aranja examenul. Am aflat şi de preţuri – 250-300 euro. Decât să fac şcoala a doua oară, mai bine dau aceiaşi bani şi îl iau din prima, asta era ipoteza. Dar nici nu am luat-o în serios, pentru că aveam prea mare încredere în mine şi, în plus, nu am dat niciodată şpagă şi încă sper să nu fiu nevoită să o fac. Dacă aveţi cel mai mic gând legat de aranjarea examenului, uitaţi-l.

 

Ziua examenului reloaded

 

Erau zăpezile alea mari de la sfârşitul lui decembrie. Lumea îşi lăsase maşinile acasă, instructorii nu mai făceau ore, era o aventură să ajungi până la non-stop, darămite să dai de permis. Eu eram programată joi, dar nu ştiam dacă se amână sau nu examenele. Luni nu s-au dat, marţi s-au dat, iar miercuri s-a anunţat cod portocaliu până joi la prânz. Şi cum îmi petreceam eu codul portocaliu la o degustare a vinurilor Aureliei Vişinescu, decid să dau un telefon la DRPCIV între Chardonnay şi Syrah, să văd dacă mă prezint sau nu a doua zi la Parcul Carol.

Spre surpriza mea, nu se anulaseră examenele pentru a doua zi. Aşadar, repetând în gând pedepsele pentru conducere la diverse niveluri de alcoolemie, la ora 23, mă îndreptam spre casă total nepregătită sufleteşte pentru examen.

De dimineaţă, pe lângă o sete incredibilă, aveam şi senzaţia că nu am anticipat suficient momentul şi nu eram în mood de examen. Am ajuns la timp, în ciuda viselor în care se făcea că întârzii. Nu mai condusesem deloc pe zăpadă şi speram să mă programeze mai târziu, ca să am timp să mai conduc un pic.

Când colo, peste umărul meu apare instructorul, care se adresează poliţistului.

– Auziţi, poate să intre a mea prima? Că eu mai am un examen la Teatrul Masca (cealaltă zonă de examinare).

Mască eram eu! Iarăşi mă săpa instructorul. Am crezut că nu aud bine. Nu mai urcasem la volan de vreo două săptămâni, de când terminasem şcoala, nu ştiam cum e să conduc pe zăpadă, iar el voia să mă duc prima.

Şi m-am dus. Aveam din nou emoţii, dar parcă şi mai multă încredere în mine. Înaintea poliţistului, în spate se urcase martorul – un băiat de 18 ani, relaxat, care m-a încurajat numai prin atitudinea lui.

Numai că totul părea să mearga prost. După ce că am intrat prima, nici interacţiunea iniţială cu poliţistul nu a fost strălucită. M-a pus să opresc radioul Itsy Bitsy, pe motiv că nu e în dispoziţia necesară, iar apoi m-a pus să aprind faza lungă şi….pauză. Blank. Knock out. N-am nimerit-o, deşi o ştiam. Inexplicabil, dar posibil.

Pentru că nu erau locuri de parcare, au urmat degivrarea parbrizului – pe asta o ştiam, deşi nu o folosisem în veci – un mers cu spatele şi vreo 30 de minute de condus prin intersecţiile minunate de la Filaret. Când mi-a zis să trag pe dreapta, am crezut că mă pune să fac o parcare laterală, dar mi-a zis că examenul a luat sfârşit. Apoi a mai zis ceva cu felicitări, ai condus impecabil, dar eram euforică, nu mai auzeam. Am urmat eu martor la examenului băiatului din spate, iar poliţistul a început să îl tachineze că n-are cum să conducă la fel de bine ca mine.

Din exemplu negativ devenisem exemplu pozitiv.

Mi-a luat un an să învăţ că lucrurile pe care le fac pentru mine sunt cele mai importante. M-a costat o grămadă de timp, de bani, de lacrimi, drumuri, acte şi nervi lecţia asta, dar n-am s-o uit.

 

******************************************************************************

Şi acum, câteva sfaturi pentru cei care se pregătesc să dea de permis:

– Alege-ţi o şcoală de şoferi apropiată de casă sau de serviciu, ai să economiseşti mult timp.

– Dacă nu îţi place instructorul, schimbă-l. Nu neapărat şi şcoala.

– Cu cât îţi programezi orele de condus mai des, cu atât termini şcoala mai repede şi te obişnuieşti mai uşor cu maşina.

– Încearcă să conduci pe o maşină diesel. Dacă îţi tremură piciorul pe ambreiaj la examen, n-o să-ţi moară motorul.

– Dacă totuşi îţi moare motorul, NU pici examenul. Nu e motiv de picat. Cele mai importante, aşa cum te va învăţa şi instructorul, sunt regulile ce ţin prioritate – trebuie să le visezi, evitarea situaţiilor periculoase, apoi manevrele.

– Învaţă toate butoanele de la bord. Eu n-am nimerit faza lungă la examen şi mi-a zis că m-a iertat doar pentru că am condus perfect în rest.

– Dacă plouă sau ninge, nu amâna ora de condus. Vei conduce pe toate tipurile de vreme. profită de faptul că ai un instructor alături.

– Sala se ia citind legislaţia până te plictiseşti şi făcând teste până nu mai poţi citi. Du-te la examen doar dacă iei toate testele, nu patru din cinci, nu doua din şapte.

– La fel şi la traseu. Dacă nu conduci bine, mai ia nişte ore suplimentare. Roagă un prieten să te ducă în poligon. La examen, poliţistul oricum ştie că habar n-ai să conduci şi că vei învăţa în trafic. Dar vrea să vadă că stăpâneşti maşina şi regulile de circulaţie. Dacă are cea mai mică îndoială, te pică.

– Poliţiştii nu sunt prietenii tăi. Nu le pasă ce muzică asculţi, ce părere ai despre trafic sau despre iaurtul cu fructe. Conduci şi execuţi ce îţi zic, fără să stai la poveşti.

– Uită de aranjamente. Examenul se poate lua uşor şi fără. Ok, eu am făcut şcoala de două ori, plus ore suplimentare. Dar poliştii nu sunt nişte şpăgari care vor să te pice pe tine. Unii sunt neînţelegători, excesiv de exigenţi, dar dacă ai condus bine, n-au ce să-ţi facă. La primul examen, în maşina din faţa mea, în care erau poliţistul şi candidatul, poliţistul dăduse comanda tot înainte după cum merge strada, dar candidatul n-a observat că drumul se bifurcă şi a luat-o pe interzis, în faţă, în loc să facă dreapta. L-a dat jos.

– Condu mai multe maşini. Pe mine m-a ajutat chestia asta. Am condus patru maşini în perioada şcolii şi, de unde nu nimeream să parchez un Spark, am ajuns să parchez fără probleme un Opel Astra Caravan. Practice makes perfect.

– Controlează-ţi emoţiile. E simplu. Te controlează ele – pici, le controlezi tu – eşti admis. Vorbeşte cu cineva la telefon înainte de examen, dacă e cazul. Cineva care ştie să spună bancuri. Cu poliţişti 🙂

– Dacă pici, nu te demoraliza şi reprogramează-te cât mai repede, după cele 16 zile legale. Şi, mai ales, nu te enrva şi nu îţi strica buna dispoziţie pentru aşa ceva. Multă baftă!

 

Foto – drpciv.ro, adevarul.ro

 

 

22 thoughts to “Cum să iei permisul în Bucureşti. Într-un an.”

  1. @ Dianne

    Desi acceptat in DEX, “degivrare” nu este termenul corect, chiar daca sursa este “degivrage”. Forma corecta este “dejivrare”. Cumva, respecta pattern-ul “janta” (cine are permis ar trebui sa stie ce-i aia) care s-a transformat in “geanta”, forma acceptata la randu-i de DEX.

    @ Carmen
    Acum ca ai devenit soferita, poate ne spui si noua cu ce masina o sa umbli in urmatoarele luni. Nu de alta, da` sa stim si noi de ce sa ne ferim. 😀

    Eu, de principiu, ma feresc de masinile galbene si de cele rosii 😉 Cred ca-ti dai seama de ce.

    Serios vorbind, vreau sa te felicit pentru efort si dedicatie. Sunt atatia si atatea care pica acest examen in mod jenant (cu 5-10 raspunsuri corecte la sala, si si alea “plesnite” sau cu greseli monumentale la traseu), ca sa nu pomenesc de cei care prefera sa decarteze 3-4-5000 de Euro pe la Pitesti sau Targu Jiu ca sa scape desi examenul este, comparativ cu tarile civilizate, un no brainer.

    Te-ai plans ca epopeea obtinerii permisului a durat mai bine de 1 an? In Suedia cam atata dureaza standard. Acolo se da(u) examen(e) pentru toate conditiile de drum (oras, autostrada, zi, noapte, zapada si polei) ultimele doua fiind regrupate sub o proba denumita “Halkbana”. Si asta in conditiile in care infrastructura si disciplina din Suedia nu au termen de comparatie nu cu Romania ci cu tari al caror nume ne umplu instant de admiratie si respect pe noi astia de salasuim pe plaiurile mioritice.

    In alta ordine de idei, as adauga ceva la sfaturile pentru cei/cele care doresc sa devina manuitori de covrig.
    1. Inainte de a merge la scoala, invata cu cineva apropiat, in poligon, manevrele elementare (plecare de pe loc, schimbarea vitezelor, franarea). Majoritatea instructorilor n-o fac si astfel pierzi ore bune de instruire in trafic pe prostii. E ca si cum ai vrea sa inveti germana de la zero cu un profesor universitar.
    2. Indiferent de locatie, alege scoala in functie de performante. Conteaza mai mult saptamanile sau lunile pe care le economisesti luand permisul din prima fata de cateva ore cumulat pe care le pierzi mergand ceva mai departe de casa. Ca sa nu pun la socoteala nici o pocinoaga pe care ai putea s-o faci la volan din cauza vreunui berbec de instructor. Sau repulsia fata de condus care se poate instala cand constati ca orice manevra pe care o faci se transforma intr-o gherla (ca urmare a talentului pedagogic al instructorului – i s-a intamplat fratelui meu si unei prietene).

    In rest, drum liber si asfalt uscat!

  2. @Iulian, am auzit ca si in Italia sunt vreo 6 luni de cursuri, dupa care poti merge sa dai examenul.

    Am facut o campanie cu Titi Aur acum vreun an si subliniat o chestie: e o diferenta intre scoli de soferi si scoli de luat permisul.

    Intr-adevar, scolile au un renume mai bun sau mai rau in randul politistilor. De exemplu, la primul examen, politistul facea glume pe seama celor de la Scoala Teo. Zicea ca ii roaga sa ii tina mai putin pe candidati, ca sa nu consume prea mult combustibil. In traducerea politistului, asta insemna sa ii pice mai repede.

  3. In majoritatea tarilor cu adevarat civilizate scoala dureaza mult (exceptia importanta: SUA, daca o consideram cu adevarat civilizata. Acolo, din diverse ratiuni, unele legate de accesibilitatea publicului larg la automobile, atat scoala cat si examenul sunt extrem de facile. Exista practic 2 conditii: sa respiri si sa ai un IQ supraunitar).

    Titi Aur are foarte mare dreptate: 30 de ore de conducere (daca s-or face si alea), mai ales pentru cineva care n-a pus mana pe un volan ever pana la scoala de soferi, sunt extrem de putine pentru Romania, chiar si atunci cand instructorul este dibaci. Daca dai peste un instructor berbec sau combinator (orientat spre eficienta, adica din ala care “barbiereste” ora de curs si te duce pe trasee unde consumul e redus si uzura cazanului e minima) atunci Dumnezeu cu mila (pentru ca iei permisul dar nu se stie ce vei face cand vei iesi singur pe Corso cu gondola).

    Cred ca traducerea pe care a facut-o Garcea la treaba cu scurtarea examenului e un pic tendentioasa si manipulatoare. Cred mai degraba ca traducerea corecta este: “tine-i putin in examen ca baietii (si fetele, ca sa nu fiu acuzat de discriminare) au platit <> si <> iar daca mai si scoatem un consum bun cu ligheanul, o sa fim si noi baeti de comitet”. WIN-WIN situation: Garcea castiga (“fursecul” si timpul liber), instructorul castiga, scoala castiga (promovabilitate mare – imagine buna), catindatul…cica si el castiga fiindca primeste ausweis-ul dupa un singur examen…nu discutam ce pierde cand iese pe drum si face dauna totala la masina si buba mare la scafarlie.

    Si, apropo de ce spunea Titi Aur si ce lasa Garcea sa se inteleaga, ar trebui mentionat ca existenta a 2 tipuri de scoli (de soferi vs. de luat permisul) este cauzata de comportamentul lui Garcea care examineaza. Atata timp cat Garcea va trece cu lejeritate tot felu` de neindemanatici in ale soferiei FARA a avea vreo responsabilitate, scolile de soferi vor oferi in continuare serviciul de “obtinere a permisului”. Cand vom avea si noi examinatori privati ca in Germania, atent supravegheati de Garcea, care vor raspunde cu jobul si/sau cu libertatea pentru Schumacher-ii si Hakkinen-ii care baga oamenii in spitale in primul lor an de soferie, atunci nici o scoala nu va mai face traznaile de care ne plangem noi acum.

    Ar mai ramane sa se rezolve cumva destrabalul si aberatiile din asigurarile auto, mai ales pe palierul RCA-ului si abia atunci vom avea si noi o circulatie cat de cat civilizata si sensibil mai sigura (acum suntem pe primul loc atat la mortalitate cat si la daunalitate).

  4. Sa stii ca cei care au 18-19 ani sunt foarte motivati sa ia permisul. Sunt destui care iau din prima si sala si orasul.
    Dar cand ajungi la o anumita varsta, 20/30+ ei permisul din necesitate si motivatia scade enorm.
    Mi-a luat 6 luni si 4 sali sa iau permisul. Daca motivatie nu e, nimic nu e….

    1. E cam contradictie in termeni ce spune d-l asta. Cum sa nu ai motivatie daca e necesitate??? Aia de 18-19 ani multi dintre ei au mintea odihnita, si nu se gandesc prea mult la consecinte de-asta se “descurca” mai bn. Plus ca multi “invata sa conduca cu taica-su”, ca deh daca nu-i prinde organu…

  5. Haha, mi-a atras atentia postarea ca incerc sa-mi conving Domnul Sot sa se apuce – happen to know scoala de soferi in Pajura? Ma gandesc sa-i conving sa parcurga distanta pana la munca de dimineata – this would be another hint for new drivers: daca stii sa conduci prin trafic, stii sa conduci oricand 😀

    Eu am facut scoala timp de 6 luni :)) pe modelul “m-a convins tata sa iau permisul” prin 2005, cu texte low de tipul “si pe mine cine ma duce la spital daca Doamne Fereste”. Culmea ca asa fac si eu acum ca mai am juma de sarcina (gulp!) – eu cum ajung la Polizu?:))

    No, eu condusesem de la 16 ani in State, mi-am luat Learner’s Permit si aveam voie sa exersez cu cineva peste 21 ani in masina. So I did, pe masina automata. Dar am reinvatat la 20 ca de la 0, n-au nicio legatura (mai putin ca stiam sa tin masina pe banda, cam atat). Eu am facut scoala la Dinu, ca mi-a fost vecin de bloc, prin 13 Septembrie/Rahova, Razoare – pe vremea aia stateam cu mama la Magurele. Aveam cam 1-2 sedinte/saptamana, asa ca m-am lungit si eu, cred ca am inceput prin septembrie si am terminat prin noiembrie, am schimbat vreo 2 instructori while @ scoala si apoi mi-am luat 2h suplimentare in ianuarie, ca nu am dat spaga sa ma programeze mai devreme. So I waited, ca nu ma grabeam niciunde. Tin minte ca am dat examenul in cea mai friguroasa zi din an, m-am dus in costumul de ski la examen – I must have been a sight 😉
    Cica la Ilfov nu treceai fara spaga, ma avertizase ultimul instructor, eu eram zen ca si-asa nu ma omoram dupa carnet. Am avut insa noroc sa iau sala (in weekend nu-mi nimerise nici un test), iar traseul a fost usor, pe la Tineretului.

    Parerea mea e ca e impo ce faci dupa ce-ti iei carnetul, eu ma duceam Magurele-Baba Novac every friday&sunday sa iau si sa las Matizul pe care il conducea tata prin oras in timpul saptamanii si pe care mi-l imprumuta in weekend sa capat experienta. Adevarul e ca a fost mega-fain, am avut un singur mini-accident cu un sofer de tir intr-o dacie veche pe Calea Rahovei, ma duceam cu o prietena la un concert byron. Oricum, masina e buna in oras pentru distante mai mari de 10 km, din pacate pentru mine a fost destul de tragic sa am masina la scara – aka pentru kg mele, la un moment dat mergeam la munca la Perla de la Piata Dorobantilor doar cu masina?!?!?! wtf!? No, vorba lui tata, orice invat are dezvat si mi-a luat efort sa scap de obiceiul asta (culmea, cand mergeam in Vitan, 4/5 km), RATB si plimbari rulled 😀 Cumva si in pregatirea faptului ca o sa ne mutam la un moment dat la Corbeanca mi-ar placea sa aiba si sotul meu permis, chiar si daca suntem mai eco si ne pastram o singura masina. Dar pana atunci mai avem multe de organizat si.. nu ne grabim niciunde 😉

    Hai ca m-am lungit 😉 vorba blogului tau 😀
    Merry Xmas

  6. Foarte tare articolul tau, si informativ, si inspirational, mai ales pentru mine, care am inceput acum scoala de soferi si sunt cam stresata. Am o controversa cu instructorul si scoala. Acum se da un test preliminar, la scoala de soferi, trebuie sa faci 8 chestionare – cel putin 22 de intrebari din 26, spun ei, insa eu am gasit pe net diverse articole in care se spunea ca in cadrul acestui test preliminar (care iti da voie sa incepi orele de condus, de practica) trebuie sa faci doar 15 intrebari, nu 22. Mi se pare cam aiurea..pai inseamna ca esti aproape gata de sala, pana sa incepi orele de condus? tu stii ceva in sensul asta? merci frumos

  7. Eu am picat pana acum de 4 ori traseul. Sala am luat-o de fiecare data. Ca sa iei sala nici nu e nevoie sa pui vreodata mana pe volan, e suficient sa inveti. Acum astept sa pot da a cincea oara (perseverenta sau inconstienta?). Am nevoie de permis, nu e visul meu sa devin soferita, e chestie de necesitati. Problema e ca domnii politisti cauta musai sa te incurce, stiu bine ca ai emotii si cu toate astea dau niste comenzi la care si un sofer cu experienta ar intampina probleme. In ziua examenului ei sunt zei, chiar daca au poate scoala pe sfert din cata ai tu. Eu mai am o teama: ca data viitoare cand voi da, va vedea examinatorul ca am picat deja de 4 ori si se va gandi:”ce, eu sunt mai fraier sa-i dau permisul?” si ma va pica in virtutea inertiei. Nu conduc prost, am vazut in trafic soferi total aerieni, dar au carnet, desigur. Ma descurc acceptabil, sigur ca nu conduc perfect. E imposibil sa conduci perfect fiind incepator. De-asta si legea recunoaste diferenta dintre un incepator si un experimentat si te obliga sa stai cu lamaia in geam un an dupa ce ai luat permisul. (unul din politisti mi-a zis ca nu sunt indemanatica. pe bune?!). Cand am picat a doua oara, si instructorul (care a mers in spate si a vazut tot) a zis ca nu stie de ce am picat. Asa ca soferia in Romania e o loterie …

  8. Este cel mai bun articol pe aceata tema … cel putin din cele citite de mine! Foarte realist, scris atractiv si amuzant. Ca recomandare pentru cei ce doresc permis : nu cautati scoala ci instructorul ! Cu el o sa va “mancati zilele” nu cu scoala ! In rest… perseverenta .

  9. Ce am mai ras! Ai mare dreptate si imi place cum ai scris. E foarte amuzant!
    Si la mine a durat foarte mult scoala, din motive asemanatoare. Cel mai bine e sa scapi de treaba asta cand faci 18 ani, pentru ca pe urma te aglomerezi prea tare si ajungi sa taraganezi totul mult timp.

  10. Frumos scris articolul 🙂 Am trecut prin experiente similare in urma carora am creat site-ul asta: topinstructoriauto.ro care afiseaza procentele de promovabilitate ale instructorilor si scolilor auto din toata tara, sperind in felul asta sa evit ipostazele de gen “suparaciosul” sau “libidinosul” si sa-i ajut si pe ceilalti sa-si gaseasca un instructor auto bun din prima.

  11. Eu am luat permisul de două ori! .o dată in2007,iar a două oară pe 19 oct.2015! Prima dată mi-a fost anulat PT. Sustragere de la recoltare și îi mult.lui D-zeu PT.asta PT.ca am învățat ft.mult din greșeli! La redobândire este ft.greu să iei pe bune dar nu imposibil!PT.ca examinatorul vede pe dosar ce ai făcut și vrea sa fi mai mult decât perfect! Mai ales ca e ft.greu să conduci ca un începător!Prin perseverență poți reuși,fără să te dai bătut! Succes tuturor!

  12. Eu poate am fost mai norocos. Acum 2 ani in Ploiesti. Am inceput scoala in luna aprilie. Am dat sala la sfarsitul lunii mai si apoi orasul la inceputul lunii iulie. Am scapat de toate de prima data.

  13. Despre domnul Birzan Claudio… Exceptional, de o calitate deosebita! Foarte sugubat,cu simtul umorului, dar inteligent si toba de meserie, serios in ceea ce face. Are mare lipici la meseria asta, este laborios si cu dumnealui n-ai cum sa nu dai rezultate. Ii multumesc mult, avem nevoie de astfel de profesionisti.

  14. Buna ziua,
    Instructorul meu este exact acelasi tip de om ca domnul descris in articolul de mai sus. Pe 9 decembrie am traseul la Carol si sper sa nu pic din cauza emotiilor.
    PS: la prima sedinta suplimentara cu dansul (scoala am facut-o cu alt instructor…) mi- a murit motorul de vreo 20 ori, insa domnul nici macar nu a ridicat tonul la mine.
    Este un om excelent, facut pt meseria asta, foarte foarte foarte rabdator.
    Daca doriti numarul dansului de tel, scrieti aici. Numele lui este Sorin Dorobantu.

    O zi buna

  15. Felicitari , ai reusit pana la urma , cu totii am stat la cozi infernale pentru programari sala/traseu , si eu am dat traseul cu 10-15 zile inainte sa imi expire scoala sau ceva de genul …am dat de 3 ori pe buc noi , picat…neacordare de prioritate dupa mers 30 de minute dupa ceas …tocmai in minutul 29 am comis-o , prima data am picat dupa 10 minute….de emotiile a 4-a oara am schimbat instructorul ( o instructoare cu un logan , da , era femeie ! ) conducea mai bine ca un barbat , stia exact ce vrei sa faci dinainte , avea loganul pe benzina ( s-a cam oprit motorul de 2 ori cand m-am pus prima data pe ea …dar de ….de la diesel la benzina e cale lunga )
    Am luat pe carol cu 9 puncte , 6 au fost ca am taiat intersectia ( nu era nici o masina pe strada….am zis sa economisesc timp :)) ) si 3 puncte ca aveam 40 km si o masina cu scoala de soferi…ca dc nu am depasito ..pai de …intram in 50 – 60 km daca depaseam si probabil picat…dar a inteles pana la urma …

    Asa ca , va trebuie multi nervi de fier si o rabdare incredibila ca sa obtineti permisul …azi am facut o luna si o zi de cand il am , succes tuturor

  16. o adevarata saga sa iei permisul in ziua de azi. mai ales pt. oamenii care sunt pe “aia” lor, nu copkii de 17 ani care fac scoala pe banii parintilor.
    breasla instructorilor auto este tuciurie rau. o adunatura de ratati “calificati”, in cele mai multe din cazuri. realitatea sta cam asa: incepi scoala = incepi sa cheltui fara numar. in orele de condus cei mai multi dintre instructori sunt repeziti rau, injura de toti dracii, daca pui o intrebare hai ba da nu stii asta?
    termini scoala, te inscrii.
    sala …dupa pricepere fiecaruia, desi nu e usor de luat. “cartile de legislatie” nu ajuta decat cel mult partial. eu unul pana nu am facut intrebarile de pe un anumit site (nu dam nume) nu am luat.
    cu naduf si cu greu te programezi la traseu.

    care e la un numar consistent de zile (in scadere in ultima vreme). ai timp sa uiti multe. instructoru si-a luat de mult mana de pe tn (presupunand ca si-a dat vreodata interesul). il suni sa-i zici data, ii zici ca ai vrea sa mai faci niste ore…el zice ca las ma suni mai aproape de examen.
    cum necum …ajungi sa mai faci niste ore suplimentare, ALTI BANI. instructoru te incurajeaza cu chestii genu ” hai ba mergi asa rau, parca esti la prima sedinta”.
    vine rahatu de zi “de examen”. ALTI BANI, ca s-a inventat taxa pentru masina “la examen”.

    cu noaptea in cap, ajungi la locu faptei. vezi acolo o lume pestrita, adunata. se fac strigarile. examinatorii isi iau in primire candidatii.
    incep povestile, vrajelile si legendele instructorilor..ca examinatoru X e asa, ca Y e asa.
    daca ai ghinionu sa fii printre ultimii te asteapta o perioada de stress stropita cu discutiile de semianalfabeti dintre instructori. ei traiesc in lumea lor sincer.

    vine clipa sa dai si tu blestematu de “examen”. 90% e pe psihic sincer. frica irationala, cum o gestionezi. te gandesti la tot felu de nebunii. mare “grozavie” n-are ce sa se intample, dar in mintea ta te gandesti: daca mi se opreste motorul, daca o sa fiu full traficul si n-o sa ma descurc sa fac depasirea in timp util, daca nu vad un pieton, daca daca…
    adevarul e ca sunt atatea detalii incat ai sanse sa innebunesti gandidu-te daca, daca…mai ales ca instructoru’ are daru’ de-a te f… la creier cu amanunte de genul “nu stii ca aici sunt doua benzi de pe care poti face stanga”, nu stiai ca aici se blocheaza banda? in gandul tau zici “retardule eu nu circul ca tn de X zilnic pe aici sa pot retine toate intersectiile, toate strazile unde parcheaza anii ca ‘ula etc. etc..de unde drecu’ sa le tii minte pe toate?

    Examinatorii, niste unii si ei. Cam prea multi tablagii s-au incadrat in acest rol de examinator. Poate nu e general valabil dar parca alta prestanta au ofiterii, altfel stiu sa interactioneze.

    Prima data am dat cu un agent, fost la Rutiera, i-as zice “Gadele”, ca avea chelie si era usor nebarbierit asa. Cam increzut, vrea sa lase impresia de intrasingent. Ii statea bine poate ca intransigent daca nu se facea de mousse cu o faza in parcarea de unde se dadea startu. Un instructor mai de etnie cunoscut ca “nea Ilie” si-a creat un obicei de fi foarte ospitalier (desi nu e la el acasa) cu examinatorii. O cafea, o banana? Din-astea. Gadele, a inghitit-o la propriu. Elevul lui nea Ilie a fost admis. Gadele a dat-o sub forma de gluma: ca bre, m-ai pacalit cu banana aia. Profesionalism: -21 de puncte, calificativ – respins. Nu mi-a placut nici ca la sfarsit se lansase intr-un monolog, vezi Doamne cata lipsa de dibacie am eu, ca am mers f slab. Gade, le-ai trecut pe foaie? Thanks for your time, bye.

    A doua oara am dat cu un alt agent, venit din “sursa externa”, omu lucrase in vanzari dar s-a combinat de-a ajuns examinator. M-a picat pentru potential accident grav: eram pe o straduta unde parcasera toti pe jumatatea carosabilului si a zis ca riscam sa ating oglinda. Feelingul meu a fost ca se grabea la tigara de dupa 😀 Nu-i bai, am trecut eu prin altele mai grele. Mai politicos decat “Gadele”, nu a comentat obraznic dupa, i-a zis ceva instructorului, mie mi se rupea, eu eram concentrat sa caut banii (ALTI BANI) sa-i dau sa ma programez pentru alte sedinte suplimentare.

    In final, concluzia mea e ca instructorii sunt marea buba in puzzle. Lor le e lene sa-ti explice in amanunt alfabetul, ei iti strica moralul, vor sa traga bani cat mai multi pe munca putina, si transmit din gura in gura tot felu’ de legende tembele despre examinatori.
    Sfatul meu pentru cei care incearca sa obtina permisul e sa-si puna mereu semne de intrebare cu privire la instructor.
    Si cand va simtiti demoralizati ganditi-va la povestea acestui om care nu a renuntat dupa 32 de incercari nereusite (in total a cheltuit 25 de ani si 10.000 £

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *