Destinații care ne pun pofta la încercare

 

Vacanțele sunt definiția escapismului. Uităm de oraș, laptop, sală și cântar. Și parcă de la primul pas în avion sau în mașină, o parte a conștiinței intră și ea în vacanță. Ne trezim că pe aeroport refuzăm să mâncăm pateuri și sandwichuri, dar în avion, când ne întreabă stewardesa dacă vrem o prăjiturică, cerem două.

 

Turcia

Viața de călător nu e ușoară. La propriu. Uneori te întorci acasă cu bagaj suplimentar.

Mi-am dat seama prima dată de asta în 2010, când am mers la mare în Turcia. Am plecat Carmen și, după 11 zile, m-am întors acasă Carmen+4kg. Nu mi s-a părut că am făcut cine știe ce excese, ci doar că am gustat câte puțin din toate. Dar știm cu toții că, în Turcia, tentațiile sunt multe și variate.

Baclavale, gozleme, înghețată, râuri de ayran, bere Efes, arahide prăjite tăvălite prin caramel și susan, smochine, curmale… vă mai zic? Ok, vă mai zic doar de minunatele târguri de fructe și legume turcești. Am rătăcit printr-o piață plină de nectarine zemoase, pepeni, struguri. Nu puteam să plecăm cu mâna goală. Afiyet olsun!

 

 

Italia

Nici Italia nu e mai prejos. De fiecare dată când ajung pe acolo am 2-3 zile în care mănânc ultra light, după care îmi dau seama că ar fi păcat să plec fără să gust o pizza de la mama ei. Și uau!, ce bună e brânza asta, Stracchino. Toarnă și un pic de prosecco, te rog, iar apoi mergem și ne luăm câte două înghețate de fiecare.

Unde mai pui că toate blogurile de călătorii scriu că în Verona trebuie să încerci înghețata Bacio din Romeo și Bacio di Giulietta.

 

Londra

Despre londonezi n-am cine știe ce laude. Auzisem că mâncarea e proastă acolo, dar la prima vizită am mâncat o plăcintă cu carne și sos de bere care mi-a tăiat pofta de mâncare pentru toată vacanța. Apoi am fost într-o permanentă căutare de opțiuni sănătoase și am ținut-o pe bere și salate.

Așadar, prima vizită la Londra a fost o mare surpriză – în loc să mă întorc durdulie de la fish and chips, m-am întors cam înfometată.

 

Maroc

Undeva la mijloc e Marocul. În primele zile petrecute în Marrakech am băut celebrul suc de portocale la 5 dirhami. Apoi am descoperit cele două-trei tarabe din bazar unde cu 6-10 lei ne luam câte un shake uriaș cu de toate – avocado, curmale, mango, papaya, banane și tot ce-i mai dulce pe lume.

Apoi am descoperit tajinul – un fel de tocăniță de legume (mai mult cartofi) cu sau fără carne. Mi s-a acrit de cât tajin vegetarian am mâncat, în lipsă de altceva. În deșert am fost la un pas de a împrăștia tot tajinul mâncat pe cămila care mă transporta.

Și ghiciți care e micul dejun tradițional al marocanilor. Mie nu mi-a venit să cred. Clătite cu margarină și dulceață. Eram la un hotel în mijlocul nicăieriului, în drum spre deșert, am văzut clătitele și m-am apucat să caut mâncarea. Dar se pare că aia era singura mâncare.

Capitolul cu adevărat delicios din Maroc a fost în Essaouira. Ah, ce oraș superb, ce briză răcoroasă de la ocean și ce mult pește proaspăt. Acolo am mâncat creveți cruzi, atât erau de proaspeți. Cu 8 euro de fiecare am avut pe masă biban, sardine, calamari și ne îndemnam să terminăm creveții. Plus salate și băuturi.

Citește despre toată aventura din Maroc aici

 

Filipine

La polul opus, să-i spunem Polul Foamei, a fost vacanța din Filipine. Știu că pare greu de crezut. Înainte să ajung acolo mă așteptam să găsesc numai fructe exotice și pește proaspăt. Am găsit prăjeli dubioase și orez alb, gol.

Singurele mese bune din Filipine au fost la pensiunile englezilor. Ce-i drept, mai scumpe decât restaurantele obișnuite, dar n-am văzut niciodată creveți atât de mari.

În rest, prin orașe am ciugulit ce am putut ca să rămân în zona de siguranță alimentară – omlete, salate și orice neprăjit. Pe insule a fost altă poveste. A trebuit să ne luăm singuri mâncarea pentru 3 zile dintr-o piață mică și aproape goală, pentru că nu există magazine sau restaurante pe insulele de 2 km pătrați.

Pe Banana Island au fost trei zile în Rai, atât era de frumos. Doar că în Rai se ține post. Am mâncat ouă fierte, orez gol, linte fiartă cu ceapă, niște mango și niște nuci de cocos căpătate de la proprietarii insulei cărora li s-a făcut milă de noi.

Citește despre cum am devenit vegetariană fără să vreau, din cauza mâncării din Filipine

Întoarsă înapoi în București, o lună întreagă nu am mâncat decât salate cu spanac. Atât de mare a fost șocul.

 

Franța

Pe franțuzoaice am cea mai mare ciudă. Nu știu cum pot să trăiască numai cu croissante, pain au chocolat, vin și brânză maturată și să arate toate ca niște zeițe supermodele.

La Paris am fost turistă entuziastă și m-am concentrat mai mult pe muzee decât pe mâncare. Așa am ajuns să iau de la supermarketuri numai biscuiți și iaurturi care puteau fi transportate în rucsac.

Când m-am întors acasă nu mai voiam să văd zahăr sau făină în fața ochilor.

 

Delta Dunării

Nu știu alții cum sunt, dar eu tot către peștele de acasă trag. În fiecare vară merg la Sfântu Gheorghe, în Deltă, unde mâncăm acasă la o doamnă din sat. Ne face borș de pește, ciorbă de perișoare din pește, plachie, saramură, malasolcă, scordolea și toate bunătățile cu care am crescut.

Pe mese se plimbă castroane mari și platouri care par să nu se mai golească. E atât de multă mâncare încât eu, dacă merg o zi la festin, a doua zi și uneori chiar și a treia, trebuie să fac pauză. În schimb, alții miros a mujdei tot concediul.

Și anul ăsta am să fiu într-o excursie culinaro-culturală la Festivalul Anonimul și, dacă mă întrebați pentru ce mă duc mai cu drag – plajă, filme sau pește, n-aș ști ce să vă răspund.

 

Vouă ce destinații v-au pus cel mai mult pofta și silueta la încercare?

 

 

Foto: din folderul meu “vacanțe” și de aici