Traseu pentru o zi senină: De la Bâlea la Negoiu și înapoi

Varf-negoiu-1

După tura de 12 ore de pe Moldoveanu făcută cu o săptămână înainte, am simțit că am rămas în ceață și cu o restanță la peisaje. Așadar weekendul trecut ne-am întors în Făgăraș, de data asta pe fratele mai mic al Moldoveanului. Vârful Negoiu ne-a primit cu un cer perfect senin și un traseu lejer, de care am apucat să ne bucurăm cu adevărat.

Ce bine e să faci un traseu în Făgăraș pe soare, când pietrele sunt uscate, nu-ți alunecă picioarele, iar priveliștea e deplină! A fost o mare diferență față de urcarea pe Moldoveanu, când ne gâlgâia apa în adidași.

Am plecat din București spre Bâlea vineri seară, la 20.00 și am ajuns la 23.30. Pe măsură ce ne apropiam de cabană se îngroșa și fumul grătarelor de pe marginea drumului.

La fel ca data trecută, am campat lângă lac, doar că acum erau 14 grade în loc de 9, iar deasupra aveam cel mai înstelat cer pe care l-am văzut de mulți ani încoace. Calea Lactee era fascinantă și deconectantă, în toată splendoarea ei, și doar sforăiturile vecinilor de cort ne mai aminteau că suntem pământeni.

inceputtraseunegoiu

 

 

Dimineața, pe răcoare, ceasul a sunat la 7, iar la 8.20 am început urcarea.

Traseul Bâlea – Negoiu începe de lângă cabana Bâlea, tot de unde începe și urcarea spre Moldoveanu. La început trebuie să urmezi traseul marcat cu bandă albastră, după care la Șaua Paltinului trebuie să urmezi banda roșie. La Ștrunga Doamnei se face un mic ocol pe un marcaj galben.

Iată ce traseu am urmat noi și timpii oficiali trecuți pe indicatoare:

Lacul Bâlea – Șaua Paltinului (50 min – 1 oră), marcaj cu bandă albastră marcaj-banda-albastra-fagaras
Șaua Paltinului – Vârful Lăițel – Lacul Călțun – Strunga Doamnei, marcaj cu bandă roșie marcajsauacapra

Strunga Doamnei – marcaj cu bandă galbenă marcaj-galben

Strunga Doamnei – Vf. Negoiu, marcaj cu bandă roșie marcajsauacapra

Distanța totală – 16 km

marcaj albastru fagaras

 

 

În total, traseul se face în aproximativ 8 ore: 4-4,5 ore la dus și vreo 3,5-4 ore la întors. Noi am ajuns în vârf după 3 ore și jumătate. Este un traseu accesibil celor cu o condiție fizică medie sau peste medie, devine mai greu dacă n-ai mai făcut mișcare și n-ai mai urcat de mult pe munte.

La retur am urmat același traseu. Găsisem pe alte site-uri o variantă care cobora pe la Piscul Negru, însă de acolo până la Bâlea ar fi trebuit să ne întoarcem câțiva kilometri pe șosea.

Tot traseul Bâlea-Negoiu și înapoi ne-a luat 7 ore, dintre care mai bine de o oră a fost timp de pauză.

Drumul spre Vârful Negoiu nu mi s-a părut foarte greu. Începe cu o urcare ușor abruptă pe care m-am încălzit și mi-am dat polarul jos. Am rămas într-un maieu tehnic și colanți lungi, iar după încă vreo 30 de minute am schimbat colanții pe pantaloni scurți.

Am avut parte de o vreme superbă, însorită și ne cam fura peisajul. Am urcat susținut, dar fără să ne grăbim. Vedeam trei-patru rânduri de vârfuri aliniate în depărtare, turme de oi călătoare și un orizont care părea capătul Pământului.

 

peisaj

 

 

După o vreme am ajuns la o porțiune de urcare pe niște bolovani destul de mari. I-am urcat ușor, dar unii dintre ei nu erai tocmai stabili și mi-au dat emoții la coborâre, pe drumul înapoi.

La Șaua Paltinului am ajuns repejor, după vreo 30 de minute. Drumul e marcat foarte clar, am observat imediat marcajul cu bandă roșie pe care îl aveam de urmat.

Următoarea oprire cu priveliște spectaculoasă a fost Vârful Lăițel. Am poposit preț de-o poză. La întoarcere am făcut un popas mai lung, să ne tragem sufletul, pentru că pe drumul de retur la Lăițel se ajunge după o urcare mai abruptă.

 

vf laitel indicator

 

 

La Lacul Călțun am făcut prima pauză mai lungă. Am făcut cunoștință și cu un dulău strigat de alți turiști “Covrig”, care se răcorea în lac. Am ciugulit ceva din pachețel, iar apoi a venit răsplata supremă după cele două ore de mers – o bălăceală cu picioarele în apa rece și limpede a Lacului Călțun.

E chiar indicat un astfel de tratament la rece când faci efort pe căldură. Nu degeaba ultramaratoniștii fac baie cu gheață în timpul alergărilor. Am plecat mai departe cu picioarele amorțite, dar fericite.

 

lacul-caltun-apa

 

Lângă Lacul Călțun se află și Refugiul Călțun, care arată excelent. Probabil a fost renovat recent, e curat, iar pe acoperiș am văzut un panou fotovoltaic care alimenta niște prize. E o variantă bună dacă vrei să rămâi peste noapte.

 

refugiul-caltun

 

refugiul-caltun-interior1

 

refugiul caltun interior 2

 

 

După Lacul Călțun am ajuns la Strunga Doamnei, o urcare prin care se ocolește Strunga Dracului. Cea din urmă a fost închisă acum câțiva ani din cauza unor căderi de bolovani. Am văzut lume care se ducea pe acolo, însă noi am decis să mergem pe varianta mai sigură, marcată cu galben. Există și un indicator vopsit pe piatră care te direcționează către urcarea prin Strunga Doamnei.

Urcarea se face pe niște stânci mari și ai un cablu de care te poți ține. Nu este indispensabil, dar ajută la păstrarea echilibrului.

 

strunga-doamnei-ocolire

 

strunga-doamnei-cabluri

Mai mergi puțin și în curând va fi vizibil și Vârful Negoiu. Ai ceva de urcat până acolo, dar când ajungi vei primi răsplata unei panorame de 360 grade cu Vf. Lespezi, Moldoveanu, Viștea și tot ce are mai măreț Făgărașul.

Când am ajuns eram singurii pe vârf, dar în 10-20 de minute s-a umplut de lume.

Am mâncat gustările sănătoase aduse de acasă, ne-am odihnit vreo jumătate de oră contemplând orizontul și apoi am pornit coborârea.

mancare-munte

 

mancare-varf

 

 

Am întâlnit o mulțime de turiști pe traseu, cum era și normal într-o zi frumoasă de weekend. Mai puțin obișnuit mi s-a părut faptul că aproape jumătate dintre ei – și nu exagerez – erau străini. De asemenea, am întâlnit foarte mulți oameni de vârsta a treia care făceau traseul, ceea ce confirmă faptul că e accesibil. Dacă nu ești sigur pe condiția ta fizică îți recomand să-l începi devreme, dis de dimineață, ca să ai timp să urci în orice ritm.

Pe drum există câteva izvoare, dar mai aproape de începutul traseului. Pe final nu prea ai de unde să umpli sticla, așa că e bine să ai la tine multă apă. Dacă pe Moldoveanu am urcat cu câte doi litri de căciulă și am adus apa înapoi acasă, acum am urcat cu vreo 2,5 – 3 litri și nu ne-a ajuns. Am umplut sticla la un izvor pe drumul de întoarcere, când mai aveam vreo oră până la Bâlea.

La coborâre am fost șocați de cât de multă lume era la Bâlea. Când am plecat nimic nu prevestea aglomerația pe care am găsit-o. Ok, poate doar starea vremii și ziua din calendar 🙂

Am dat o fuga la tarabele din zonă, am comandat două porții de mămăligă de la Cabana Bâlea și am încheiat distracția cu un festin – brânză de capră, mămăligă, cârnați (pentru carnivori) și o conservă de fasole rămasă în pachetul de acasă. Și o jumătate de bere, desigur, că mai mult n-am putut.

 

varful-negoiu-steag

 

 

Ce să iei la tine pe munte dacă e soare:

 

Cremă de plajă – noi am uitat-o în portbagaj și estimez că în maximum două zile începem să ne cojim pielea de pe spate, atât de tare ne-am ars.

Ochelari de soare cu șnur, care să nu-ți cadă de la ochi

Multă apă

– Haine subțiri, sintetice – dacă pleci de dimineață de la Bâlea va fi răcoare, dar pe drum ai să te încălzești imediat. Cel mult o foiță impermeabilă să ai la tine, în caz de surprize.

Dacă rămâi peste noapte ia-ți liniștit și încărcătorul, poți folosi priza de la Refugiul Călțun

 

În concluzie, cred că am început să prindem gustul Făgărașului pentru ture de o zi. Mai ales că în Ciucaș deja am învățat pe de rost toate traseele. Drumul de 4 ore până acolo e decent, îl poți face vineri, după job, iar înapoi sâmbătă seara. Dacă ești mai extrem poți pleca și te poți întoarce în București în aceeași zi, dar cel mai plăcut e când apuci să te și bucuri de ce e în jur și să nu simți presiunea oboselii.

Te încurajez să urci pe Negoiu (și pe Moldoveanu și/sau pe Lespezi etc) cel puțin o dată în viață. E un peisaj magnific și ai să înțelegi cât de măreț e Făgărașul. Dacă ai microbul muntelui îți garantez că din fiecare vârf ai să-ți faci planuri să urci pe alte zece pe care le vezi în jur.

 

Citește și despre traseul Valea lui Stan – traseu de o zi cu o doză de adrenalină

13 thoughts to “Traseu pentru o zi senină: De la Bâlea la Negoiu și înapoi”

  1. Hei,

    Ai inceput sa faci ture mai lungi, felicitari! 🙂
    Refugiul de langa Lacul Caltun se numeste Nautilus si a fost deschis iarna asta. Spre deosebire de cel vechi, pe acesta nu il ingropa zapada iarna 🙂

    Spor in continuare!

  2. Buna! o intrebare am; de la balea spre negoiu, traseul se face si prin padure, sau doar in loc deschis?..idea e ca am mai avut o intalnire cu Mos Martin si nu mi-o doresc si pe a 2a :))…daca esti amabila, imi poti scrie pe gasca.cezar27@gmail.com. Multumesc!

  3. O descriere frumoasa ..mult prea frumoasa pe alocuri ai comprimat timpul sau aveți o condiție fizica excepțională …4.5 ore dus cu 4 ore întors cu pauze cu tot parcă mai merge ☺

    1. Multumesc, chiar am avut noroc de o zi frumoasa. Legat de durata, se poate chiar mult mai bine. Prietenii cu care am fost atunci s-au intors acum cateva saptamani si au facut traseul dus-intors in 5 ore si un pic 🙂 Vitezomani.

    2. Noi am făcut traseul in 10 ore cu o ora plus de pauze, nu suntem nici începători dar recunosc că nici într-o formă foarte buna de moment. Urcările pe Laitel sunt groaznice mai ales cea dinspre Negoiu. Un continuu rollercoaster cu foarte puține zone de mers la pas.

  4. Ploaie pe Moldoveanu? Am zambit citind…deci nu suntem singurii ghinionisti :)) Frumos articol, util…pare usor citind dar sunt sigur din experienta celor 8 munti facuti ca nu va fi floare la ureche 😀 La anul sunt sanse sa fie postarea oficiala pentru urcarea pe varf. Cu multumiri, echipa “Hai-Hui prin Romania” 🙂

  5. Buna, am o intrebare referitoare la ultima parte din traseu. Am o catea cu care urc, mare, nu poate fii carata in spate. Ea poate urca parte cu Strunga Dracului? Sau exista vreun traseu ocolitor ca sa poata urca si ea cu mine?. Multumesc

    1. @Diana, nu cred ca poate urca…depinde cat e de mare. Din pacate, nu stiu sa iti recomand un alt traseu pe care ar putea urca. Poate gasesti pe cineva care cunoaste mai bine rutele alternative.

  6. Cu sau fara aprobarea comentariului anterior, noi tot iti multumim pt postare 🙂 Linkul e salvat, vom folosi indiciile sa cucerim si noi varful. Daca ai crezut ca e doar reclama sau altceva scuze, am dorit doar sa apreciem munca ta ca de la un “montanist” la altul. O seara/zi faina! Pa pa 🙂

  7. Maine incercam sa-ti calcam pe urme, tnks pt post, a fost cea mai utila descriere care am gasit-o despre traseu si site-ul tau m-a impresionat prin tot ce faci si pt. ca nu pastrezi totul numai pt tn, vrei sa ajuti si pe altii si asta conteaza enorm 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *