5 semne care îți spun dacă ești pregătit să alergi un (semi)maraton

Cornel Pochiu @ Fisheye.ro
Cornel Pochiu @ Fisheye.ro

Înainte să alerg primul meu semimaraton (BIHM 2013), cea mai lungă alergare fusese de 11 km. Adevărul e că mă gândeam de mult la o distanță mai lungă, dar între gând și acțiune se puneau mereu niște perne comode de care nu puteam să mă dezlipesc dimineața.

Ce-i drept, cu vreo 5-6 săptămâni înainte alergam aproape zilnic câte 7-8 km și simțeam că progresez. Însă nu aveam niciun reper, nicio idee dacă aș putea sau nu să alerg, în condițiile în care mă aflam, distanța inimaginabilă de 21 de kilometri.

Singura întrebare care mă ținea în ceață era dacă există sau nu anumite semne care să-mi dea de înțeles că aș putea sau nu să termin primul meu semimaraton.

Privind în urmă acum, îmi dau seama că da, există niște semne. N-aș vrea să le luați ca pe o regulă, pentru că o alergare poate fi complet diferită de alta. Ține de energie, alimentație, antrenament, supra-antrenament, somn, chef etc. Și chiar dacă ai reușit să scoți 4 min pe kilometru la antrenamente, e posibil ca în ziua maratonului să te doară burta și să-l termini în trei zile.

În orice caz, vorbind cu mai multă lume aflată înainte de primul semimaraton, după o perioadă mai mare sau mai mică de antrenamente între 5-10-15 km, mi-am dat seama că repet aceleași lucruri. Așadar, am să povestesc aici câteva lucruri care m-au ajutat pe mine să îmi dau seama dacă sunt sau nu pregătită de o alergare lungă.

#1 Cât de des alergi?

Cum spuneam, vorbim de prima alergare lungă pe o distanță pe care n-ai idee dacă ai să o poți duce la capăt. Primul reper ar fi frecvența antrenamentelor. Dacă ți-ai făcut un obicei de a alerga de 3-4 ori pe săptămână cu 2 sau mai multe luni înainte de (semi)maraton, ai șanse evident mai mari decât ai avea la o alergare pe săptămână. Nu zic că nu poți termina maratonul fiind complet neantrenat – s-au mai văzut minuni, dar impactul asupra corpului tău s-ar putea să fie un risc prea mare.

 

#2 Cât de mult alergi?

Dacă poți alerga 11-12 km fără să-ți faci în gând testamentul, ai șanse mari să termini un semimaraton. Chit că următorii kilometri vor fi doar un mers mai chinuit, ai să te energizezi cu motivație doar văzând că îți mai depășești cu câte un kilometru recordul personal.

 

#3 Poți vorbi în timp ce alergi?

Poți purta o conversație în timpul alergării fără să-ți pierzi respirația? Înseamnă că alergi într-un ritm pe care îl poți duce multă vreme. Și reciproca e valabilă.

 

#4 Te mai distrezi?

Poate ai tot așteptat să găsești partea aia mișto din alergare, dar n-ai reușit. Dacă simți că te forțezi și că o faci doar pentru o justificare exterioară, s-ar putea să nu fii suficient de motivat să te antrenezi sau chiar s-ar putea să renunți când dai de greu, în ziua competiției. Deși, dacă mă întrebi pe mine, e foarte posibil să descoperi o definiție nouă a unei alergări mișto după km 21.

 

#5 Ce-ți spune corpul?

Indiferent ce formă de mișcare practici, fă-ți un obicei din a asculta semnalele pe care ți le transmite corpul. Atenția te va ajuta să eviți accidentările, supra-antrenamentele și să-ți păstrezi energia aia pe care o aveai la beția la care ai promis în fața prietenilor că ai să faci un semi. Dacă ai dureri de genunchi e semn că ar fi bine să faci o pauză și un control la medic. Dacă îți vine burgerul înapoi în timp ce alergi ar fi o idee bună să încerci să afli ce mănâncă alți alergători. Ascultându-ți corpul ai să ajungi să îți anticipezi mult mai bine forma din timpul unei alergări în funcție de cât ai dormit, ce și cât ai mâncat, cum te simți, cât ești de relaxat etc. Dacă ai undă verde, go for it!

 

Să ai spor, energie și nu uita să-ți faci dinainte coregrafia de la dansul victoriei pentru finishul primului tău semimaraton!

victory-dance

One thought to “5 semne care îți spun dacă ești pregătit să alergi un (semi)maraton”

  1. Eu m-am aruncat cu capul înainte și m-am înscris la primul semimaraton, direct montan, fără să am evidența anumitor semne, doar o anumită dată în cap. Cronologia fericită a făcut să ajung la o alergare de 12 km (concurs) în zonă deluroasă, care m-a trezit un pic la realitate și la limite. Am înjurat mult în minutele alea, dar cumva a fost perfect, pentru că respectivul eveniment venea imediat înainte de semiul planificat și după antrenamente pe plat, nu mai lungi de 6- 7 km. Deci, maaaare diferență. Am terminat ok semiul, cu așteptări bine stabilite, cu capul muuult mai limpede decât înainte și cu genunchii și gleznele perfect funcționale. Dacă aș fi avut răspuns aprofundat la întrebările enumerate de tine, cred că panica ar fi luat locul ambiției. Și, uneori, e interesant să te arunci cu picioarele înainte :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *