Review: Eu sunt Zlatan. Autobiografia “zeului” din ghetouri

zlatan

 
 

După ce citești Open-ul lui Agassi sau vreo poveste despre viața lui Muhammad Ali e greu să te mai impresioneze o autobiografie a vreunui sportiv. Și totuși, Ibrahimovic reușește. Eu sunt Zlatan e o autobiografie reusita dintr-un alt punct de vedere, ce-i drept, pentru ca e pe jumatate entertainment. E o combinatie buna de poveste despre sportivul de succes care porneste de la sanse numarate cu minus, cu o personalitate puternica, controversata, asezonata cu detalii despre cum se vede lumea fotbalului din vestiar.

 
 

Ibra se descrie drept rebelul din ghetto-uri care a știut că, doar din cauza originii lui, va trebui să muncească de câteva ori mai mult decât colegii lui suedezi de la Malmo FF ca să ajungă unde își dorește. Si chiar a făcut-o. A ajuns la Ajax, Juventus, Barcelona si Milan, devenind unul dintre cei mai bine platiti jucatori din lume.

 

Povestea e scrisa cronologic, incepand cu detalii personale despre viata de copil din tata bosniac si mama croata si despre relatia cu familia lui – tata alcoolic, sora dependenta de droguri, familie destramata etc. Tatal lui, desi era de acord cu faptul ca joaca fotbal (maximum de sustinere pe care l-a primit), a venit sa-l vada jucand foarte tarziu, cand devenise deja faimos.

 

Ibrahimovic se compara cu alti jucatori mai “cuminti” sau mai obedienti, dar pune asta pe seama faptului ca unii dintre ei au avut parte de o copilarie fericita, fara lipsuri, n-au avut nimic altceva de facut decat sa joace fotbal si au fost crescuti la echipe-vedeta inca de mici. Oarecum isi scuza temperamentul prin turbulentele pe care a fost nevoit sa le depaseasca.

 

Presa l-a caracterizat drept baiatul rau al fotbalului, arogantul, controversatul, golanul care se ia la incaierare pe teren. E adevarat ca nu prea se poate spune despre el ca e modest, dar e genul acela de aroganta fundamentata. El contesta imaginea fabricata de tabloide ca sa aiba ce vinde, insa recunoaste ca il poti scoate pe Zlatan din ghetou, dar nu poti scoate ghetoul din Zlatan. 

 
 

Nu trebuie să fii cel mai mare cunoscator de fotbal ca să apreciezi sau să înțelegi ce povestește. Totusi, cred că e și mai interesantă autobiografia lui pentru microbiștii care știu meciurile la care se face referire, care le-au privit cu sufletul la gură și pot retrăi momentele alea citind cum le povestește Ibra, cu detalii care nu se văd din tribune sau de la televizor.

 

Un lucru cu care am rămas e reacția lui la neîncrederea celor din jur si ambitia de a le demonstra contrariul. De câte ori a fost subestimat s-a bucurat pentru că a știut că o să le arate că greșesc și satisfacția va fi cu atât mai mare. Pot sa zic ca avem asta în comun.
Un alt episod care mi-a placut a fost despre visul lui de a ajunge sa joace pentru FC Barcelona: arogantul care contesta orice forma de autoritate se bucura ca un copil cand primeste vestea.

 
 

Printre amintirile cele mai dificile se numara cele despre accidentări. Dacă ești alergător, sigur ai să te regăsești in trairile lui. La un moment dat povesteste despre una dintre accidentările lui, ignorata si anesteziata pana cand s-a agravat, iar apoi descrie cum se suia pe pereți văzând că ceilalți joacă și el nu poate. Suna cunoscut?

 

Eu sunt Zlatan e și o lecție bună despre ce înseamnă sa te dedici sportului profesionist si sacrificiile pe care le presupune. Chiar dacă îți face plăcere și nu ai face altceva cu viața ta în afară de fotbal, te costă o oarecare doza de libertate: joci pentru echipa care te cumpără, dacă antrenorul nu vrea să te bage în teren, n-ai ce face, iar colegii de echipa nu se mai aleg dintre prieteni.

 
 

Per total, ascensiunea lui Ibrahimovici in fotbal reiese din autbiografia lui ca un amestec de multă muncă, ambiție extremă, perseverență și ceva noroc. Genul de noroc muncit, totuși, în care bluff-ezi și ceri câteva zeci de milioane de euro pentru un contract de transfer și chiar îți iese.

 

Povestea e o confesiune candidă, sinceră și curajoasă. Îi atacă pe mulți impresari, jucători și antrenori fara nicio jena. Il face albie de porci in special pe Pep Guardiola, despre care spune ca n-a facut altceva decat sa ii puna bete in roate in toata cariera lui. Cum adica sa-i spuna ca la Barcelona jucatorii nu vin cu Porsche sau Ferrari la antrenamente?!

 
 

“Guardiola was staring at me and I lost it. I thought ‘there is my enemy, scratching his bald head!’. I yelled to him: ‘You have no balls!’ and probably worse things than that.”

 
 

In schimb, despre Jose Mourinho n-are decat cuvinte de lauda.

 

“Jose Mourinho is a big star … he’s cool. The first time he met (my wife) he whispered to her: ‘Helena you have only one mission. Feed Zlatan, let him sleep, keep him happy”‘ The guy says what he wants. I like him.”

 

“Mourinho is Guardiola’s opposite. If Mourinho brightens up the room, Guardiola pulls down the curtains and I guessed that Guardiola now tried to measure himself with him.”

 

Cartea scrisă simplu, cu umor și e greu să o lași din mână. Nu mai zic că e plină de înjurături, ceea ce lasă impresia unei autobiografii autentice, necenzurate și te apropie de atmosfera de stadion.

 

Dupa ce o termini s-ar putea sa constati ca te-ai molipsit cu niste entuziasm marca Zlatan si sa ai chef si curaj de o nebunie nemaipomenita.

 

Eu sunt Zlatan, scrisa de David Lagercrantz, a devenit bestseller international si a fost tradusa in peste 30 de limbi.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *