Cate ceva despre Barcelona

Barcelona view

 

Aveam 24 de ani neimpliniti cand am ajuns prima data in Barcelona. Abia terminasem facultatea, incepusem sa lucrez in publicitate, eram intr-o relatie cu fluturasi si viata era frumoasa. Am avut atunci patru zile in care am batut orasul in lung si in lat pe bicicleta. Mi-a placut atat de mult incat primul gand a fost “cum ar fi sa ma mut aici?”. Eram gata sa-mi fac bagajele in 5 minute daca as fi gasit un job aici.

 

Sa vin la studii nu era o optiune pentru ca imi doream experienta de munca si nici nu voiam sa ma intorc la traiul studentesc (desi nu era mare diferenta intre salariul meu de atunci si o bursa Erasmus).

 

Pe scurt, jucam destul de precaut, dar daca ar fi aparut oportunitatea, n-as fi stat pe ganduri.

 

Oportunitatea a aparut peste cativa ani.
In iarna am primit o oferta de job, lucrurile s-au miscat extrem de repede si, pana sa apuc sa ma dezmeticesc m-am trezit mutata.

 

Am primit multe intrebari despre cand ma intorc din vacanta sau din cantonamentul de alergare, dar nu e nici una, nici alta, desi n-ar fi sunat rau :).
Adevarul e ca nu stiu cand si daca ma intorc. Am renuntat sa mai consider orice lucru ca fiind permanent. Orase, case, joburi, relatii – nimic nu va fi pentru totdeauna asa cum e acum. Nu suntem blocati nici in situatiile rele si nici in cele bune.

 

Fata de acum cinci ani, cand va povesteam ca mi-as fi facut bagajele intr-o clipita, acum mi-a fost mult mai greu sa ma desprind de tot ce am enumerat mai sus. Ce fac cu jobul actual (aveam un job care imi placea mult)? Ce fac cu prietenii, cu familia, cu gasca de alergatori, cu concursurile, cu casuta mea cu gradina, bicicleta roz, cafenelele mele preferate, cu muntii?

 

Ce fac cu toate detaliile, oamenii, locurile si rutinele care construiesc universul drag si confortabil?

Rational vorbind, am intors situatia pe toate partile vizavi de oportunitati si timing. Am ajuns la concluzia ca nu am nimic de pierdut daca fac incercarea asta acum. Nu am rate la banci, proprietati pe numele meu sau angajamente. Iar relatia in care credeam (ca fraiera haha) si care probabil mi-ar fi facut mult mai grea decizia intre a ramane si a pleca s-a terminat parca la fix, intarind convingerea ca e un moment bun sa fac incercarea asta.

 

Nu mi-am asumat cine stie ce riscuri plecand cu un job foarte misto asigurat, deci si partea mea mai control freak e foarte multumita.

 

What now?

 

Ma bucur de o experienta pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Imi place Romania, iar Bucurestiul imi place din ce in ce mai mult in ultimii ani. Dar am avut mereu dorinta asta de a locui si a lucra pentru o perioada in alta parte, de a avea o experienta internationala, sa vad cum e iarba si in curtea vecinilor.

 

Vizavi de job, lucrez ce lucram si in Romania, adica fac strategie de optimizare a conversiilor, dar nu in agentie, cum lucram la Omniconvert, ci pentru o singura companie. In termenii industriei, m-am mutat “la client”. N-am sa intru in detalii despre cum e la job, sunt parti bune si parti mai putin bune cand lucrezi la un produs nou, insa nivelul de beneficii si atmosfera sunt clar mult peste standardele romanesti si chiar spaniole.

 

In afara de lucru, evident, alerg. Strava is my witness. Sincer, unul dintre primele lucruri la care m-am gandit cand am primit propunerea a fost daca am unde alerga. Si, slava Domnului, orasul asta e Rai din punctul asta de vedere. Am plaja si dealuri in oras pe care pot alerga in timpul saptamanii, iar in weekend, daca vreau long run sau diferenta de nivel merg intr-unul dintre parcurile mai apropiate sau mai indepartate. E foarte tare sa poti strange 1000m diferenta de nivel intr-o alergare de 20km de sambata dimineata. Si abia astept momentul in care dupa alergare o sa sar direct in mare.

 

In continuare alerg in Team Salomon Romania si voi veni in tara pentru cateva concursuri dragi, dar voi concura si aici. Deja am bifat primul maraton pe taramuri spaniole, Ultra Trail Barcelona, la care ma gandeam inca de dinainte sa am vreo idee ca ma voi muta aici. Asta ca sa vedeti cum se leaga uneori lucrurile.

 

 

Viata sociala se infiripa incet-incet. Sunt atatea de facut aici si deja am devenit client fidel la spectacolele underground de flamenco. Din punct de vedere cultural, oferta e nelimitata. Timp sa ai.

 

Iar vibe-ul Barcelonei e greu de egalat. Fiecare plimbare e ca la muzeu. Distantele sunt mici, ajungi peste tot pe jos. Am consumat doua cartele de metrou in doua luni, iar cele mai multe calatorii au fost oricum pentru trenurile cu care am ajuns in munti.

 

Uneori o iau la pas pe rute diferite spre birou sau spre casa, doar ca sa descopar strazi interesante, cafenele bune (si uneori chiar ma opresc pentru cafea inainte de program) sau cate o bijuterie arhitecturala de-ale lui Gaudi. Recunosc, uneori in loc de 15 min imi ia o ora sa ajung acasa doar pentru ca sunt cel putin trei Zara si doua H&M in drumul meu.

 

 

Mi-am facut deja cativa tovarasi de alergare, desi pana invat eu spaniola o sa comunicam mai mult prin semne.

 

Orasul e runner friendly si expat friendly. Sunt zone perfecte pentru alergat – plaja, dealuri, trail, piste de atletism, parcuri, paduri, munti etc. Lumea face sport si dupa ce am vazut la maratonul de pe 12 martie, sunt o multime de oameni care se misca. Insa cu siguranta nu e ca in Germania sau ca in tarile nordice, unde miscarea face parte dintr-un stil de viata de generatii intregi, pentru toata lumea.

 

Sunt si oameni foarte sportivi, si altii mai incepatori, si unii care merg la sala pentru selfie-uri, si unii care nici nu vor sa auda de miscare. Ca la noi.

 

Ceva destul de nou pentru mine e faptul ca oferta e foarte variata, nu e doar despre alergare. Ca sa va dau un exemplu, colegii mei fac escalada, sailing, stand up paddle, surf, volei pe plaja, baschet, cycling – si astea sunt doar primele care imi vin in minte. Deja am inceput si eu escalada in sala, iar in curand urmeaza catararea outdoor, pe stanci, si luna viitoare probabil sailingul.

 

Nu e doar lapte si miere, evident. Chiriile sunt mari, salariile nu sunt ca la Londra, iar Barcelona un oras poluat si aglomerat. Nu cred ca e mai poluat decat Bucurestiul, insa, si cred ca asta e pretul pe care fiecare dintre noi il va plati pana ne hotaram sa ne luam lumea in cap si sa ne mutam la tara sau la munte.

 

De cum s-a incalzit vremea, a inceput nebunia turistica prin oras. E aglomerat, iar turistii (giris, cum le zic localnicii) evident ca fac galagie si lasa gunoaie in urma. Totusi, in fiecare dimineata, strazile si faleza sunt pline de masini si oameni care matura si spala pe jos.

 

E un mix de lucruri noi orasul asta, dar e foarte primitor. Imi dau seama ca e unul dintre orasele in care acomodarea e foarte simpla, cel putin pentru noi, romanii. Si nu-i greu deloc sa te obisnuiesti cu clima, cu distantele mici, cu cateva minute de relaxare pe plaja dupa job, cu oferta bogata de mancare sanatoasa, cu toate locurile faine din oras si din afara lui.

 

Acum, recunosc ca mi-e dor de multi oameni si multe locuri dragi, dar in acelasi timp ma simt norocoasa ca sunt aici si simt asta in fiecare zi.

 

Cand n-o sa mai fie la fel, cand n-o sa-mi mai placa sau cand dorul de casa sau de duca o sa devina prea mare, sunt libera sa schimb ce vreau. Cum ziceam, nimic nu e pentru totdeauna la fel ca acum.
Am sa va mai povestesc aici despre cum decurge viata pe taramuri spaniole, ce e de facut, poate si cateva ponturi pentru cand veniti in vizita.

 

Pana atunci, vreau sa va transmit un gand care sper sa va aduca sentimentul acela placut al increderii. Din exemplul meu, dar si din cateva povesti ale celor din jur, am ajuns la concluzia ca e bine sa ai grija ce-ti doresti, pentru ca poate nu se indeplineste totul pe loc, dar intr-o zi se rastoarna tirul in fata usii tale si e si dobanda acolo.

 

Hasta pronto!

 

18 thoughts to “Cate ceva despre Barcelona”

  1. Mult noroc acolo şi multe experiențe frumoase! Primul pas l- ai făcut, să îți asculți instinctul, să fii deschisă provocărilor de orice fel, sport sau job sau relații.

  2. Servus Carmen ! Ma bucura sa aud ca esti “vie”, ca fiecare clipa in orasul acela este un strop de energie pentru tine. Vibe on, OLE !

  3. M-ai facut sa simt si eu mutarea pe care ai facut-o 🙂 Spor acolo si sunt sigura ca o sa iti placa la nebunie. Te pup!

  4. Wow, cat de mult ma regasesc in cele scrise la inceput ! Un oras perfect pentru alergatori 🙂 scrii frumos ! Succes !

  5. M-am regasit cumva in postul tau. Acum, la 10 ani dupa ce am lasat Romania in spate, realizez cate s-au schimbat in viata mea, cat de mult m-am schimbat eu.
    Nu regret nicio clipa alegerea facuta atunci, simt ca aici este acasa, ca prieteni iti poti face oriunde, cred insa ca o data cu inaintarea in varsta pur si simplu nu mai esti asa risk friendly. Acum nu stiu daca as mai avea curajul sa fac pasul asta, fara sa clipesc.

    Sper sa reusesti peste toate obstacolele ce-ti vor aparea in cale, sa acumulezi experienta si amintiri cat mai bogate si sa traiesti din plin fiecare moment!

  6. Ce tare, congrats si enjoy!
    Esti a 3 a persoana pe care o cunosc care s-a mutat în Barcelona in ultimul an si mi se pare fantastic de misto.. Ganduri bune 🙂

  7. Felicitari pentru pasul facut. Te rog frumos sa scrii niste ponturi referitor la cazare pentru termen scurt, o luna, ca as vrea sa vin la Barcelona sau undeva in jurul ei in iulie-august in vacanta.
    Numai bine si multa fericire!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *