Rețete de vară: Gazpacho spaniol , supă rece de rosii

gazpacho

 

Gazpacho e un exemplu perfect de a îmbina plăcutul cu utilul în meniul spaniolilor. E celebra supă de rosii rece, negătită, despre care încă nu m-am hotărât dacă e fel de mâncare sau băutură răcoritoare. Poate un pic din amândouă.

 

La unele restaurante, când ceri gazpacho îl primesti într-un pahar precum cel de apă. La altele vine în farfurie, ca o supă obisnuită.

 

Gazpacho e o supă foarte populară în Spania, mai ales pe timpul verii, când se consumă cantități industriale direct de la frigider. Se zice că nu trebuie să fie înghețată, ci doar ținută la frigider, ca să te răcorească, nu să-ți amorțească dinții.

 

Citește mai mult

Nostalgii cu alte sporturi

basket

 

Noi, ăstia bine conectați cu partea stângă a creierului, corelăm imediat gusturi, sunete, anotimpuri, arome cu amintiri. Plăcintele ne amintesc de vreun sat uitat de lume, ciresii înfloriți de liceu, si e suficient să simțim un parfum cunoscut în autobuz ca să ne ducă imediat cu gândul la cineva.

 

În cazul meu, un trigger care mă teleportează mereu în copilărie si adolescență e sunetul mingii de baschet bătute cu spor. Pentru că, nu v-am zis, dar cu mult, mult timp înainte să existe alergarea, pentru mine a existat aruncatul la cos.

 

În Tulcea, am locuit tot timpul chiar lângă arena sportivă a scolii la care am învățat. Asta înseamnă că auzeam tot timpul sunetul mingii de baschet lovind asfaltul si panoul, plus hărmălaia de rigoare pe care o implică meciurile. În vacanțele de vară se auzea sunetul ăsta cât e ziua de lungă, iar în timpul scolii se auzea în timpul orelor de sport ale celorlalte clase.

 

Pe vremea aceea, familia mea era ceva mai sportivă decât acum. Unchiul meu, antrenor si arbitru de baschet, volei si altele, mi-a pus mingea aia uriasă în mână când aveam vreo 11-12 ani. Țin minte că aveam palmele mici si nici nu puteam să o sprijin bine când aruncam la cos.

Citește mai mult

Traseu în Pirinei: Aiguestortes i Estany de Sant Maurici

pprin

 

Primul lucru pe care l-am făcut când m-am mutat la Barcelona a fost să cer recomandări prietenilor spanioli despre cele mai frumoase trasee montane din Catalunya. Aiguestortes a fost prima din lista de sugestii primite, iar weekendul trecut am mers să văd cu ochii mei despre ce e vorba.

 

Desi inițial rezervasem weekendul pentru o urcare pe Pico Aneto, cel mai înalt vârf din Pirinei, pentru că vremea a fost prea bună (da, prea mult soare strică) si zăpada se topea, a crescut riscul de avalansă si, împreună cu cei trei colegi munțomani cu care era vorba să merg, am decis să amânăm traseul pe altădată. Următoarea destinație pe listă a fost Aiguestortes.
Aiguestortes i Estany de Sant Maurici e singurul parc național din Catalunya si unul dintre cele 14 parcuri naționale din Spania.

 

Planul a fost să pornim de lângă Espot, la vreo trei ore si jumătate de condus din Barcelona, să pornim spre Refugi d’Amitges (2380m), iar de acolo aveam trei opțiuni, în funcție de cum se prezintă traseul:

Citește mai mult

Munțomană Catalană cu acte în regulă

IMG_2148

 

 

Povesteam nu demult ca m-am simtit barceloneza cand mi-am facut abonament la programul de bike sharing bicing. Dar daca acel card e buletinul de oraseanca, acum am unul si de muntomana catalana cu acte in regula: tocmai m-am abonat la Centre Excursionista de Catalunya.

 

CEC e o asociatie veche, fondata in 1876, cu foarte multi iubitori de munte inscrisi – au peste 4500 de membri acum. Cladirea in care au sediul e monument istoric si parca simti ca au trecut milioane de perechi de bocanci pe acolo. Au si o biblioteca pentru membri, plina de toate hartile si traseele la care te poti gandi.

 

Pentru muntomanii catalani, a fi membru CEC sau al altei asociatii de genul are sens din mai multe motive.

Citește mai mult

Ciudățeniile papilelor: cum m-am lecuit de a mai zice că n-o să mănânc vreodată ceva

veggies

 

O vorbă românească (sau latinească, mai degrabă) spune că gusturile nu se discută. Însă una englezească vorbește despre aquired tastes. Nu știu cum evoluează preferințele papilelor gustative omenești de-a lungul vieții, însă nu încetează să mă surprindă.

De fiecare dată când încep să ofer consultanță nutrițională cuiva, una dintre primele întrebări la care caut răspuns este “ce NU îți place să mănânci”. Nu de alta, dar și mâncatul ăsta mai atent e mai ușor când te bucuri de ce ai în farfurie, nu când te chinui să cântărești 100g de piept de pui și doi morcovi fierți fără sare.

Vă dați seama că primesc tot felul de răspunsuri.

“Nu pot să beau smoothie-uri pentru că arată a ceva ce a mai fost mâncat o dată.”

“Ficatul e câh.”

“Scoate-mi, te rog, tot peștele și fructele de mare din meniu. Nu pot să mănânc nimic ce a trăit în apă”.

Și îi știm cu toții pe oamenii ăia care culeg ciupercile și măslinele de pe pizza.

Citește mai mult

Metode prin care poţi accelera creşterea musculară

crossfit

 

Articol scris de Horațiu Balint. Horațiu este sportiv de performanță de peste 12 ani, vicecampion național la bodybuilding, cu multiple medalii interne și internaționale la Jiu-Jitsu Brazilian și Kempo Grappling, câștigător al medaliei de bronz la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu Newaza și participări în competiții de maraton și ciclism. De asemenea, Horațiu este antrenor de fitness și creator al programului FastShape.

Găsești toate articolele lui aici.

 

 

Pentru a-ţi dezvolta propriu-zis masa musculară, trebuie întâi să înţelegi procesul prin care cresc muşchii tăi.

Cum cresc muşchii? Şi cum anume şi de ce trasul de fiare conduce spre creşterea lor în volum? Care e scopul trasului de fiare?

Practic, atunci când foloseşti instrumentele din sala de fitness (aparate, gantere, bare etc.) muşchii sunt lezaţi. Poţi spune că le faci un rău acestora pentru că îi supui unui stres (atunci când te antrenezi). În timpul antrenamentului muşchii chiar se subţiază. Unii vor zice că bat câmpii…Cum să se subţieze dacă eu îi simt şi îi văd cum se umflă? Corect, aceştia se umflă atunci când ridici greutăţi, dar asta nu înseamnă că şi cresc. Senzaţia şi aspectul de care vorbeşti se numeşte senzaţia de “pump”.

“Pump”- ul sau efectul de pompare apare ca efect al irigării cu sânge a muşchilor stresaţi, când te antrenezi. Asta nu are nicio legatură cu creşterea şi dezvoltarea muşchilor. Acest efect e practic o iluzie, te face să te simţi bine şi să crezi că-ţi cresc muşchii în timp ce tragi de fiare. Reuşita unui antrenament nu trebuie evaluată în funcţie de această senzaţie.

 

Citește mai mult

EcoMarathon 2017 – Energie si bucurie acolo unde a inceput totul

Foto: Alina Selinadie
Foto: Alina Selinadie
Cred ca fiecare alergator ajunge sa aiba o cursa de suflet. Pentru mine, pana acum, EcoMarathon e aceea. A fost primul meu maraton montan acum doi ani si momentul in care am dat asfaltul pe munti. Peisajele, emotiile inceputului de sezon de alergare, oamenii care vin la Moieciu – toate astea au contribuit la nerabdarea cu care am anticipat editia din 6 mai si a meritat pe deplin asteptarea.

 

In plus, imi doream enorm sa revin pentru ca aveam o revansa de luat fata de mine insami, dupa ce am abandonat cursa anul trecut. 

 

Asadar, EcoMarathon 2017 a fost prima cursa in tara de cand m-am mutat la Barcelona si, cu toata distanta, nu aveam cum sa o ratez. M-am inscris imediat ce s-a anuntat data, fara sa stau pe ganduri.

Citește mai mult

La pedale prin Barcelona cu sistemul de bike sharing Bicing

IMG_2975

 

 

Barcelona, un oras cu 1,6 milioane de locuitori si vizitata de 30 de milioane de turisti anual, e mai tot timpul anului aglomerata. Fiind intre munte si mare, nu prea are unde sa se extinda, asa ca nu mai e un oras car friendly, ci mai degraba bike friendly.

Din 2007, ca sa incurajeze transportul alternativ, autoritatile locale au creat Bicing, program de bike sharing devenit deja celebru pentru bicicletele rosii. Acum sunt peste 6.000 de biciclete in tot orasul si 420 de statii de unde pot fi luate sau lasate.

Nu stiu pentru altii cum a fost, dar eu m-am simtit localnica abia cand mi-am facut cardul de pedalat in voie pentru un an.

Citește mai mult

Bilanț după o lună de zile ușoare și rețete cu lapte fără lactoză

budinca de chia

 

Au trecut câteva săptămâni de când am înlocuit laptele clasic cu cel fără lactoză, Zile Ușoare de la LaDORNA. E doar una dintre schimbările mici, dar cu impact mare, la care corpul reacționează. Uneori chiar ni le cere și ne dă semne că ar trebui sa mâncăm mai light, mai atent și mai natural.

Cum vă spuneam, laptele fără lactoză are toate beneficiile laptelui clasic (toate mineralele, grăsimile sănătoase si gustul), dar e mai ușor de digerat.

Practic, persoanele cu intoleranță la lactoză îl pot consuma pentru a evita stările de greață, indigestie și balonare. Iar asta chiar contează, mai ales când ești toată ziua pe fugă (la propriu și la figurat) și vrei să te simți la capacitate maximă. Munca, diverse alte treburi, distracție, antrenamente – merg mai cu spor cand te simți bine, evident.

După câteva săptămâni de când am făcut schimbarea, nu doar că simt că am mai multă grijă de mine prin alegerile pe care le fac pentru sănătatea mea, dar provocarea m-a făcut și mai creativă.

 

Mi-am pus imaginația la treabă mai departe de clasicul (dar pe drept deliciosul) orez cu lapte și am încercat câteva rețete noi. Sunt bazate pe laptele LaDORNA Zile Ușoare, cereale, fructe, semințe și oleaginoase, așa că pe lângă faptul că sunt adevărate mine de aur din punct de vedere nutritiv, mai sunt și super gustoase.

Citește mai mult

Raionul Fit: Biscuiti din seminte si cereale germinate

Raionul

 

Stiu ca va era dor de rubrica cu bunatati sanatoase, asa ca azi am sa va povestesc despre cele mai recente descoperiri gluten free, raw, organice si – ceva nou – sunt pe baza de seminte si cereale germinate. E vorba despre crackersii, cerealele si semintele germinate de la Petras Bio.

 

Le-am avut la pachet intr-un weekend dedicat muntelui si le-am luat cu mine la alergari si trasee prin Serra de Catllars.

 

Am incercat mai multe feluri de biscuiti raw: cu morcov, condimente si seminte, cu faina de hrisca si fructe uscate si cu lamaie, fulgi de cocos si seminte.

 
Citește mai mult