Dintre toate cursele la care regret că nu am ajuns până acum, Oslea Night Ridge e cu siguranță in topul primelor. Dar odată și odată tot iau eu startul și acolo.
Anul acesta, a doua ediție a Oslea Night Ridge are loc pe 12 august. Cursa cuprinde două trasee. Unul este Vertical Piatra Iorgovanu, cu 3,6km lungime și 800m diferență de nivel, iar celălalt este Oslea Night Ridge, de 14,2 km și 900 m diferență de nivel.
Traseul vertical are startul ziua, în timp ce Oslea Night Ridge este o cursă nocturnă, iar organizatorii spun că ar fi cea mai dură dintre cursele de noapte de la noi.
“Aceasta are ca punct de plecare cabana de vânătoare Câmpușel, continuând cu un urcuș spre Pasul Jiu-Cerna, după care traversează aproape în întregime creasta muntelui Oslea. Traseul de alergare traversează pe o distanță de aproape 3 km linia de 2000 de metri, după care coboară treptat, prin zone cu pășuni alpine și drumuri forestiere, spre zona de finish, care este aceeași cu linia de start. Startul cursei va avea loc la ora 21:00, atunci când frontalele alergătorilor vor începe să lumineze întregul munte.”
Sună bine de tot, nu?
“Vertical Race Piatra Iorgovanului, va începe la ora 09:00 și are aceeași linie de start cu cea de noapte. Se pleacă din fața cabanei de vânătoare Câmpușel, după care traseul traversează drumul auto DN 66A și după 50 de metri intră direct pe poteca de munte. Aceasta reprezintă un urcuș de 3.6 kilometri, cu 800 metri diferență pozitivă de nivel, porțiune în care alergatorii au parte de o urcare solicitantă în care fiecare pas este răsplătit de natură. Trecerile se fac succesiv prin pădurile de foioase și conifer, urmate de zona pașunilor alpine presărate cu formațiuni calcaroase, pâna în apropierea vârfului, acolo unde este și linia de finish – Piatra Iorgovanului, la o altitudine de 2014 m”, spun organizatorii.
Dacă în continuare sună bine, am o invitație la una dintre probe. Spune-mi într-un comentariu ce ți se pare interesant la o cursă nocturnă, iar eu voi alege cel mai frumos comentariu și îl voi premia. Exact, fără tragere la sorți, ci pur subiectiv pentru cine mă convinge mai mult că vrea să facă o cursă nocturnă. M-as bucura să ajungă invitația la cineva care isi doreste cel puțin la fel de mult ca mine să alerge acolo.
Ai timp până pe 1 august, când voi anunța aici câstigătorul.
Multă baftă si spor la antrenamentele de noapte!
Ceea ce mie mi se pare interesant la o cursa noctura este faptul ca experienta si senzatia pe care o ai alergand pe munte noaptea este unica.
Noaptea exista acea nesiguranta – chiar daca alergi cu frontala – pe care ziua nu o intalnesti si cred ca adrenalina ajuta foarte mult in acele situatii.
De asemenea, ajungi sa intalnesti oameni cu aceleasi pasiuni ca si ale tale si sa iti invingi temerile – daca exista.
De cand a apărut prima cursa de alergare nocturna mi s-au facut ochii cat cepele. Nu m-am mobilizat sa ajung la niciuna, tot timpul a intervenit cate ceva (un proiect la serviciu, apoi o sarcină :)) Imi doresc pentru ca imi place noaptea. Cand am fost pe El Camino mergeam noaptea, cel mai frumos ski de tura pe care l-am facut a fost noaptea. Natura e altfel după ce apune soarele, mai tăcută, mai profunda. Dacă ai noroc si de cer senin si de o luna aproape plină, nu îți mai trebuie nimic. E ca o cale inițiatică modernă, poate nu îti învingi frica neaparat, dar ceva acolo se întâmpla si contribuie la noul “tu”.
@Raluca, felicitari! E a ta invitatia 🙂 M-am regasit in ce ai scris. Distractie placuta!
O cursa de noapte e interesanta ca nu e de zi. Plecand de la starea de fapt, de noapte, cursa in sine te ia cu frisoane, cel mai importat e unde si cum pui fiecare pas. Dar : mama unde e ala cu prima frontala ! de ce naiba mi-am luat ochelarii ? uite ce de stele ! aici ma opresc un pic , oricum nu ma vede nimeni… ; bai si daca fac astia din organizare vreo gluma nesarata (morrrrr, mooor !) ? unde e marcajul ? parca a disparut…etc, etc, etc. Si daca mai da o ploaie si o ceata , totul e magnific. Si totusi , parce ne atrage mai mult ca una de zi ? Sau poate nu ….
Simplu-n rime …parca-as vrea s-alerg cursa de noapte,
caci nu am in palmares, poteci lungi intunecate,
am doar curse insorite sau inot printre noroaie,
chiar si grindina am prins sus pe piscuri calatoare,
dar urez succes la lume …care iti exprima bine,
ce motive ar avea ca sa fuga pentru tine…
am de spus numa’ atat, in cuvinte de la mare,
spor s-avem la alergat noptile sau zile-n zare. 🙂
Pamm paam. 🙂
Inainte de Ciucas ultra si 7500 credeam ca nu e nimic diferit sa alergi noaptea pe munte. Dar dupa ce te prinde noaptea, ca nah…asa e cand nu esti elita :)) se schimba regulile jocului. Nu mai vezi daca urci sau cobori, esti mai atent pe unde calci, te astepti sa iasa vreun animal din orice boschete care se misca…pe cat de periculos, pe atat de interesant este sa alergi noaptea. In concluzie, o nebunie :))