Expresii care ma scot din sarite

Sunt chestii care nu se invata in scoala.  Nu ne invata sa ne ferim de expresiile cliseu, plictisoseniile, pretentioseniile inutile. In general, in scoala suntem invatati ca un vocabular impopotonat si expresiile fara sens, dar intrate oarecum in uzul oamenilor plictisitori, demonstreaza ca suntem mai buni. Si, culmea, pe unii fix asta ii impresioneaza: niste chestii vagi, ambigue, fara sens si fara rost in fraza. Pentru ca nu sunt o persoana rabdatoare si toleranta, am facut o scurta lista de expresii care ma fac sa sufar. Va rog sa veniti cu completari:

Citește mai mult

Campaniile saptamanii 1-7 august

Iata despre ce au scris bloggerii saptamana trecuta:

-Festivalul de teatru tanar Ideo Ideis,
– Razvan Pascu strange bani pentru a trimite in tabara cativa copii bolnavi, aflati in ingrijirea Hospice Casa Sperantei,
– Cars2, un film despre care am citit numai de bine, chiar daca m-am oprit la jumatatea articolelor, de teama spoilerelor,
– Cristina Bazavan si Adrian Ciubotaru sunt fericitii bloggeri acreditati la Anonimul: filme, plaja, mare, delta, pelicani, cormorani si regretele mele ca anul asta nu pot ajunge,
– Bobby Voicu a anuntat cine merge in Redescopera Romana 4 – Dobrogea,
– Concursul Dove Men Care+ asteapta scurtmetraje la Brand Film Festival,
– Sebastian Bargau a intrat in ultima saptamana de Redescopera Romania pe 2 roti,
– Razvan Pascu scrie despre circuite cu autocarul si cu avionul de la Interra Travel,
– Miruna Siminel ne recomanda un contraceptiv fara efecte adverse,
– Arhi scrie mult si nu mereu de bine despre vacanta in Bulgaria, parte din campania “tester de vacante”.

Detaliile le gasiti pe refresh.ro.

Manualul chiriasului perfect

Daca ai venit in Bucuresti sa inveti si/sau sa muncesti, iar parintii tai au avut altele de facut cu banii decat sa-ti ia tie apartament la Capitala, inseamna ca esti chirias. Iar unele dintre cele mai traumatizante experiente din viata ta de chirias sunt mutarile. Te apuci sa cauti garsoniere, apoi apartamente, mergi la vizionari, iei tepe de la agenti, iti cari bagajele cum apuci, te certi cu proprietarii, iei tepe de la proprietari, te trezesti cu ei in vizita cand ti-e viata mai draga, esti dat afara sau pleci pentru ca nu mai suporti, iar apoi o iei de la capat.

Din punctul meu de vedere, treaba asta se aseamana cu jocurile pe calculator. Cu cat reiei ciclul asta mai des si cu cat trece mai putin timp intre doua cautari de chirie, devii jucator experimentat. Uneori sari peste un nivel, iar alteori trisezi ca sa ajungi mai repede intr-un loc comod.

Citește mai mult

Povestea omului care canta povesti la frunza

Stransi in cerc alaturi de ceilalti musafiri din “sufrageria Tasuleasa”, domnul Nucu a inceput sa ne cante la frunza. “Ce sa va cant? O doina de la Cluj?”, intreaba in timp ce indoaie intre degete frunza de par intr-un fel numai de el stiut. Ai crede ca dintr-o frunza nu pot iesi sunete suficient de exacte,  suficient de puternice, de inalte sau de bine potrivite. Cand incepe sa cante, in linistea din jurul doinei sale, domnul Nucu ne demonstreaza ca se poate.

Si o face cu o asemenea usurinta si naturalete, incat unuia dintre noi i se pare simplu si vrea sa incerce. “Frunza se tine ca o femeie: cu blandete, fara sa o indoi prea tare. Vezi sa nu iasa vreun pic de aer si sa sufli numai pe deasupra capatului de sus. Mereu pe deasupra”, ii explica domnul Nucu zambind.

Citește mai mult

Campaniile saptamanii 25-29

Asa cum ne-am obisnuit, va ofer si astazi lista campaniilor din blogosfera de saptamana trecuta. De data asta, insa, gasiti aici doar o enumerare a campaniilor. Daca va intereseaza detalii, le gasiti in articolul pe care l-am publicat pe refresh.ro.

Saptamana trecuta am citit despre:

  • Cativa bloggeri au fost la karting pentru Cars 2,
  • Articole despre cum o sa fie la Liberty Parade, le asteptam si pe alea despre cum a fost,
  • Sebastian Bargau Redescopera Romania pe doua roti (a vazut Moldova si apoi Transilvania),
  • Un concurs la care puteti castiga o chitara Fender Stratocaster cu autograful lui Bon Jovi, oferita de Ciuc Premium,
  • Bilete la teatrul Ludika, la 1 leu,
  • O gasca de bloggeri s-au plimbat Prin Timisoara

si alte cateva lucruri interesante despre care cititi pe refresh.ro.

 

Fata serioasa si WC-ul public

Sambata, pe plaja Modern din Constanta. Lume multa, soare, mici, muzica indoielnica si chelneri minori angajati la negru care hartuiau turistii sa vina la ei pe terasa.

Pentru ca obisnuiesc sa beau multa apa, dupa nici cinci minute de cand am ajuns pe plaja am simtit ca … stiti voi, am o problema.

Am zis sa fiu civilizata si sa merg la toaleta publica de pe marginea plajei si sa rezolv problema simplu si sigur. Cand colo, vad de la distanta o foaie A4 cu deprimantul mesaj “Taxa 1 leu”. Zic deprimant pentru ca aveam la mine doar sandalele si costumul de baie.

Citește mai mult

Campaniile saptamanii 18-24 iulie

N-au fost prea multe campanii mari care sa imi atraga atentia saptamana trecuta, insa au fost subiecte despre care s-a scris cu drag si mi-a facut placere sa le citesc.

Am sa incep cu sfarsitul saptamanii, cand a fost Biz Social Media Summer Camp: multi bloggeri, discutii despre social media si o super ocazie de socializare. (Va) gasiti (in) fotografii pe refresh.ro, care a scris foarte fain despre eveniment. Aproape la fel de fain ca scrisoarea pe care ne-a trimis-o Andrei din tabara 🙂 Manafu a facut deja o compilatie a articolelor aparute despre discutiile de acolo, asa ca va las sa o rasfoiti la el. Citește mai mult

Despre nenoroc si ghinion

Un nenoroc nu este un ghinion. E doar acel ceva pe care nu il poti controla si care, cand se intampla, reuseste sa iti strice intr-o buna masura planurile, dar nu complet.

Nu exista niciun moment ok pentru un nenoroc. Daca ai sti ca din 365 de zile, in 50 ar trebui sa ai nenoroc si ai putea sa planifici singur cand sa se intample asta, ti-ar fi extrem de greu. Citește mai mult

Am sa-mi bat copiii

si n-am sa-i primesc in casa, daca de asta va fi nevoie ca sa ma asigur ca isi petrec zilele frumoase de vacanta batand mingea pe afara.

Ma intrebam ieri, in timp ce Irina Camelia Begu castiga in fata italiencei Corinna Dentoni la BCR Ladies Open, cam ce i-ar trebui unui copil ca sa ajunga sportiv de performanta.

Citește mai mult

Creativi pentru o cauza buna

In ultimii ani, prin natura joburilor si preocuparilor, am intrat in contact cu foarte multa publicitate pentru diverse cauze eco. Unele ma bantuie si acum, fie de bune ce erau, fie de plictisitoare. Multe dintre spoturile si printurile “eco” sunt asa-numite ghosturi, cu bugete mici, creativitate maxima si premii pe la festivaluri. Pe langa creativitate emotionala dusa la extrem, multe dintre ele isi permit si o doza de umor fara perdea. Isi permit sa socheze si sa devina memorabile.

Am observat ca foarte multe printuri folosesc alotopia, un procedeu prin care un element care ar trebui sa se regaseasca in mod normal intr-un anumit loc/mediu este inlocuit cu altul, neobisnuit, care n-ar avea ce cauta acolo, schimband complet semnificatia (un exemplu bun este inghetata de mai jos).

Iata cateva reclame eco friendly faine si foarte faine, de la agentii de pe vreo 3 continente.

Citește mai mult

Cum ne autoaparam?

Mi se pare ca traim intr-un oras incredibil de periculos, mai ales pentru femei.

Am trecut prin mai multe episoade cu perversi, bolnavi sau pur si simplu taranoi. De doua ori mi s-a intamplat sa ripostez. Nu am facut-o ca sa ma apar, ci ca o reactie, ca nesimtirea fusese comisa. Intr-una din dati l-am luat la suturi pe un “nene” care m-a atins “in treacat”. Genul libidinos, cu geaca de piele, 40 de ani. A trecut de mine si s-a oprit la trecerea de pietoni. Cat statea la semafor, am profitat de moment si i-am transmis cateva vorbe insotite de cateva suturi aplicate cu boncancul drept.

Citește mai mult

Campaniile saptamanii 4-9 iulie

Saptamanal, am sa incerc sa fac o lista a campaniilor de pe bloguri care mi-au atras atentia. Cred ca poate fi utila tuturor celor din online care nu au timp sa caute peste tot ce s-a intamplat, dar ma va ajuta si pe mine sa raman la curent cu tot ce misca pe partea asta. Lista va cuprinde in special campanii platite, dar am sa le includ si pe cele neplatite despre care se vorbeste (scrie) mult. Ordinea este aleatorie, nu are nicio legatura cu preferintele mele, rezultate sau cine a facut campania, dar din monitorizarile saptamanale am sa aleg una sau mai multe care mi-au placut si am sa va spun de ce.

Asa ca iata-le:

Citește mai mult

Ne place pe gratis

Romanii inteleg gresit conceptul de serviciu gratuit. Il inteleg ca pe un drept.

Treaba sta in felul urmator: in Bucuresti, cele mai mari retele de inchiriere de biciclete sunt I’Velo si Cicloteque. Una dintre principalele diferente dintre ele este ca la Cicloteque, inca de anul trecut, poti inchiria o bicicleta dintr-un centru si o poti lasa in altul. La I’Velo nu poti (inca).

O alta ar fi ca la I’Velo, inchirierile au fost gratuite in totalitate pana anul asta, cand Asociatia Green Revolution a decis sa introduca un sistem de rezervare online, contra cost, pentru 200 dintre cele 600 de biciclete din Bucuresti. In schimb, inchirierile la Cicloteque au fost dintotdeauna contra cost, iar plata se poate face online sau la centre. Insa ora de pedalat e foarte ieftina la ambele, de la 1 la 3 lei.

Apropo de gratuitati, e interesant sa analizezi ce se intampla la I’Velo, unde sute de oameni stau zilnic la coada sa prinda o bicicleta gratuita. Sunt cei care stau cate doua ore, incep sa injure personalul de la centre si sa se certe intre ei ca la usa cortului. Sunt aia care sar cu bicicletele de oras pe scari si care intra cu ele in borduri, sa vada cat tin, iar apoi le aduc fara pedale, fara bun simt. La coada paralela, cea cu plata, sunt cel mult 5-6 oameni. Sunt cei care s-au programat online, carora le vine randul in cateva minute si care, pentru ca se bucura de un serviciu platit, ofera respect.

Citește mai mult

Postari lungi sau postari scurte?

Doar profesoara de romana din liceu imi lauda textele kilometrice. Poate de aia m-a pupat cu foc pe ambii obraji cand am iesit de la Bac si i-am spus ca am scris 14 pagini. Mi-am dat seama atunci ca a scrie in mai multe cuvinte ceea ce poti scrie in mai putine e un minus. Iar cu lectia asta m-am mai intalnit teoretic – in facultate, iar apoi practic – in presa. Citește mai mult