Review: Pantofi de alergare montană Salomon Speedcross 3

 

Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross
Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross

 

Dacă te duci la o alergare montană în România și te uiți în jur la start, ai să vezi că vreo 70% dintre alergători poartă Salomon Speedcross, mai mult sau mai puțin fosforescenți.

Fără să fac prea mult research înainte, mi-am luat în primăvară modelul Speedcross 3 și am apucat să-i alerg cât de cât până acum. Hai să îți povestesc cum s-au comportat.

I-am purtat prima dată la EcoMarathon și aveam emoții. E riscant să mergi cu pantofi noi pe munte – dacă te rod, ai două variante – ori continui în picioarele goale, ca Barefoot Rick, ori înduri până la finish. Unde mai pui că era și prima mea cursă de trail! Eram pregătită moral pentru cel puțin un fail.

Din fericire, Salomonii s-au comportat exemplar, atât la EcoMarathon, cât și cu următoarele ocazii. I-am mai purtat la Cozia Trail Race, Corcova Trail Race și în drumeții pe Valea lui Stan, pe Moldoveanu și pe Negoiu.

Citește mai mult

Recenzie de carte: Ultramarathon Man, de Dean Karnazes

ultramarathonman

“Somewhere along the line we seem to have confused comfort with happiness.”

Dean Karnazes e un ultramaratonist american de origine greaca renumit pentru anduranta sa si pentru alergarile intinse pe zile lungi, fara pauze de somn. Cartea lui, Ultramarathon Man: Confessions of an All Night Runner, urmeaza aproximativ acelasi stil al biografiilor sau cartilor despre sportivi aparute in ultimii ani, cu exemple concrete si detaliate ale mecanismelor si motivatiilor din spatele alergarilor extreme.

Prima parte a cartii nu m-a prins foarte tare, dar e ceva ce tine de preferintele mele vizavi de stilul de a povesti. Karnazes incepe cu povestea primelor sale alergari si a drumului de 64 de kilometri facut pana la casa bunicilor pe bicicleta, fara sa anunte pe nimeni. Fata de alti atleti, late bloomers, la el semnele de ambitie se vedeau din copilarie.

Tot in partea introductiva da cateva detalii si despre moartea surorii lui, Pary, cu care avea o relatie apropiata. Evenimentul l-a facut sa se opreasca din alergat si abia dupa 10 ani s-a reapucat. De-a lungul vremii, gandul la Pary l-a motivat sa depaseasca durerea si epuizarea si sa treaca cu bine de provocari greu de inteles pentru noi, alergatorii de rand.

La fel ca multi alti sportivi, Karnazes a avut cativa antrenori care l-au marcat in adolescenta. Ai lui au fost extrem de militarosi si zelosi. Mi-a placut in special replica antrenorului sau preferat, cand l-a intrebat pe Dean cum a fost alergarea si el a zis ca se simte ok. “If it felt good, you didn’t push hard enough. It’s supposed to hurt like hell.”

Citește mai mult

CiucasX3 – Prima data in alergare pe Ciucas

 

participant

A mai ramas o saptamana pana merg din nou la Ciucas, un loc unde am fost deja de multe ori, insa niciodata n-am alergat. De data asta am sa alerg maratonul CiucasX3 si va fi prima data cand voi alerga acolo.

Fata de traseele pe care le-am facut pana acum, traseul de maraton e putin diferit, insa pastreaza cireasa de pe tort – urcarea de la Cabana Ciucas pana in Vf. Ciucas. Ultima data cand am facut-o a fost in primavara, pe un soi de zapada semitopita si grea, in care ni se afundau picioarele pana la glezne. Am facut o ora si jumatate pana in varf atunci si am ajuns cu bocancii plini de ultima zapada a anului.

Citește mai mult

5 semne care îți spun dacă ești pregătit să alergi un (semi)maraton

Cornel Pochiu @ Fisheye.ro
Cornel Pochiu @ Fisheye.ro

Înainte să alerg primul meu semimaraton (BIHM 2013), cea mai lungă alergare fusese de 11 km. Adevărul e că mă gândeam de mult la o distanță mai lungă, dar între gând și acțiune se puneau mereu niște perne comode de care nu puteam să mă dezlipesc dimineața.

Ce-i drept, cu vreo 5-6 săptămâni înainte alergam aproape zilnic câte 7-8 km și simțeam că progresez. Însă nu aveam niciun reper, nicio idee dacă aș putea sau nu să alerg, în condițiile în care mă aflam, distanța inimaginabilă de 21 de kilometri.

Singura întrebare care mă ținea în ceață era dacă există sau nu anumite semne care să-mi dea de înțeles că aș putea sau nu să termin primul meu semimaraton.

Privind în urmă acum, îmi dau seama că da, există niște semne. N-aș vrea să le luați ca pe o regulă, pentru că o alergare poate fi complet diferită de alta. Ține de energie, alimentație, antrenament, supra-antrenament, somn, chef etc. Și chiar dacă ai reușit să scoți 4 min pe kilometru la antrenamente, e posibil ca în ziua maratonului să te doară burta și să-l termini în trei zile.

Citește mai mult

Corcova Trail Race 2015 – un semimaraton la 36 de grade

Foto: Catalina Niculae
Foto: Catalina Niculae

Doua perechi de adidasi stau pline de praf in fata usii de la intrare si doua sticle de vin trec din starea de ceai la o temperatura decenta, in frigider.

Nu ma doare nimic, nici macar capul, in ciuda soarelui, a lipsei somnului si a vinului. M-am intors de la Corcova Trail Race ca de la un festival cu oameni misto, muzica buna, mancare si vin pe saturate si o atmosfera generala de sarbatoare a sfarsitului de vara.

Ma asteptam la asta, sa fie o cursa orientata mai mult catre distractie, dar ce am gasit acolo mi-a intrecut asteptarile.

Citește mai mult

Cum te antrenezi când n-ai chef de alergat

run

 

La un moment dat o sa ti se intample. Ai sa-ti dai seama ca ai ajuns la o supradoza de kilometri alergati si ai zero chef de alergat aceeasi plictisitoare tura pe care o faci in fiecare zi, pe acelasi traseu, in acelasi parc. E ceva normal, se intampla tuturor din cand in cand. Partea buna e ca, daca tot te duci in parc, exista si alte lucruri pe care le poti face ca sa te antrenezi cand pur si simplu te-ai plictisit de alergari lungi.

De fapt, e chiar recomandat sa mai faci si altceva – sala, inot, baschet, tenis, orice. În limbaj de specialitate, asta se numește cross-training, adica un antrenament diferit fata de ce faci in mod obisnuit.

Principalele motive pentru care sportivii dedicati de obicei unui singur sport fac si alte tipuri de antrenamente este ca prin cross-training reusesc sa isi lucreze si alte grupe musculare, sa isi creasca rezistenta la un tip de efort diferit si flexibilitatea. Prin urmare, daca alternezi alergarile cu antrenamente diferite ai doua mari beneficii: nu te plictisesti si iti cresti si performantele la alergat.

 

Iata cum te poti antrena in parc in zilele in care nu vrei sa alergi:

 

Citește mai mult

Hai să facem echipă la Corcova Trail Run

corcova2

Ți s-a întâmplat vreodată să îți placă ceva atât de mult încât să le recomanzi tuturor prietenilor tăi să-l încerce, chiar dacă tu încă nu l-ai încercat?

Așa sunt eu acum cu Corcova Trail Race. N-am ajuns încă acolo, toamna asta va fi prima dată când voi alerga cursa de 21 km, dar am convins deja alte 4-5 persoane să se înscrie. N-a fost foarte greu, le-am povestit motivele care m-au convins pe mine:

Citește mai mult

10 asane pentru alergători în căutarea echilibrului

vizual

În perioadele în care fac yoga mai des mă simt cea mai norocoasă ființă din lume. În primul rând, pentru armonia completă și liniștea pe care mi le aduc câteva minute în care mă conectez cu adevărat la mine însămi, să văd ce mai face fiecare colțișor ascuns. Yoga are, însă, o mulțime de efecte secundare, care deși nu stau la baza rațiunii practicii tuturor, sunt extrem de benefice.

Unul dintre ele este creșterea forței, a flexibilității și rezistenței musculare. Există unele posturi (asane) pe care le simt diferit de când fac mai mult sport. Mă ajută să descopăr că unii mușchi, pe care îi credeam puternici, sunt de fapt inflexibili, că alții s-au dezvoltat și îmi dau mai multă mobilitate decât am avut vreodată sau chiar că există diferențe de dezvoltare și de forță între mușchi de același tip (cei aflați de-o parte și de alta a coloanei vertebrale, de exemplu). Citește mai mult

Secretul care ajută maratoniștii să alerge distanțe enorme

run

Am început să alerg serios acum doi ani și ceva. Bine, începusem să alerg “serios” în fiecare primăvară de până atunci, dar mă ținea câte trei săptămâni. De acum doi ani și jumătate nu m-am mai oprit. Au fost, ce-i drept, câteva pauze – concedii, răceli, gerul Bobotezei – dar am avut grijă să mai dau pe la sală, pe la munte și pe la pârtie.

Alergând constant, la un moment dat, când s-a mai încălzit și am reluat cele 4-5-6 alergări săptămânale, am simțit că nu mai depun efort. Are legătură și cu obișnuința pe care încerc să nu o duc în rutină plictisitoare, însă are încă o parte bună. O parte care mă face să uit de toate diminețile cu trezire la 6.30 sau toate serile în care a trebuit să înving lenea sau celelalte planuri ca să ies la alergat.

După o perioadă de perseverență, nu mai mori după primele minute. E un sentiment tare plăcut să depășești recorduri pe RunKeeper sau pe unde le mai ții. Însă și mai tare e când descoperi acel ritm în care uiți că alergi. E un ritm pe care fiecare dintre noi îl găsește după o perioadă de antrenament, în care ne dăm seama că putem alerga așa toată ziua. Un ritm în care simți că alergatul e ca mersul, la același nivel de efort.

Sigur, nu vei ajunge acolo din prima. Mai întâi ai să simți că te sufoci, că-ți pocnește inima, că te apucă dureri prin stânga, dreapta, că picioarele nu mai vor. Dar după o vreme ai să constați că ai ajuns acolo.

Citește mai mult

Cozia Mountain Run 2015 – alergarea care mi-a testat limitele

Foto: Radu Cristi

Circulă o glumă printre oamenii care aleargă. Cică în maximum 24 de ore de la o competiție, chiar dacă în timp ce trăgeai de picioare ai jurat că nu mai faci, te înscrii la următoarea. Vena cere o doză nouă. Mie mi-a luat vreo 10 ore de la Maratonul DHL și până m-am înscris la Cozia Mountain Run – probabil cea mai grea, mai intensă și mai solicitantă alergare din viața mea de până acum, atât fizic, cât și psihic.

Așadar, la 12 noaptea după DHL, intram pe site să verific dacă mai sunt locuri. Când am văzut că ultima înscrisă era chiar o prietenă, m-am bucurat cu atât mai mult. E foarte mișto să ai prieteni sau măcar fețe cunoscute alături.

A fost a doua mea alergare montană, după Ecomarathon-ul din mai, și m-am înscris la traseul cel mai lung și de data asta – 30 km, din campingul Mânăstirii Turnu până în vârful Cozia și înapoi. Poate pe viitor am să încerc și traseele mai scurte, dar deocamdată simt că dacă tot depun efortul aș putea la fel de bine să-mi testez limitele la maximum și să iau și bonusul – priveliștea din vârf. Și credeți-mă, când am văzut Oltul șerpuind în zare, parcă n-am mai simțit că au fost atât de lungi kilometrii ăia.

Citește mai mult

Andrei Rosu, primul român care a traversat Canalul Mânecii înot

andrei_rosu_arch2arc

Andrei Roșu a făcut istorie în noaptea asta. A devenit primul român care a traversat Canalul Mânecii înot, pe o distanță de circa 30 de kilometri, în cadrul competiției Arch 2 Arc. Este cu siguranță una dintre știrile anului în sport, chiar dacă încă nu s-a terminat competiția, iar Andrei mai are 300 de kilometri de pedalat.

E o surpriză și o dovadă de perseverență cu atât mai mare cu cât Andrei a învățat să înoate abia acum 4 ani. Acum 2 ani a anunțat că va participa la Arc 2 Arch (140 km alergare, peste 30 km înot și 300 km pedalat), iar de atunci a început antrenamentele. Asta a însemnat nu doar înot, alergare și pedalat, ci și expunere la temperaturi scăzute, dușuri reci, alergări rapide pe distanțe mai lungi etc.

Citește mai mult

Retezat SkyRace 2015 – prima participare, traseul Custura [Guestpost]

retezat1

N-am ajuns la Retezat SkyRace până acum, deși îmi doream. Anul ăsta s-a suprapus cu Maratonul DHL, dar la anul mă gândesc să mă înscriu, dacă mă ajută genunchii. Sunt puțin invidioasă pe prietenul meu, care a reușit să ajungă și a alergat primul lui maraton montan pe traseul Custura – 28 de kilometri și 2300 de metri diferență de nivel. În seara alergării am stat o oră la telefon să-mi povestească cum a fost, cu combinația unică de euforie și oboseală pe care ți le dă o alergare atât de spectaculoasă. Așa că am făcut mai jos un fel de guestpost, scris de mine și povestit de el, pentru toți temerarii care se gândesc să alerge prin Retezat.

Primul lucru pe care am vrut să-l știu era o comparație între EcoMarathon, singurul meu reper de trail run, și Retezat SkyRace. Ei bine, diferența de nivel de pe traseul de maraton de la Eco și traseul Custura din Retezat e cam aceeași. Însă altitudinea de la Custura e mai mare (deci mai frig) și distanța mai scurtă – EcoMarathon are chiar 42 de kilometri, în timp ce Custura are 28. Asta înseamnă că urcarea în Retezat e mult mai dificilă, mai abruptă și mai obositoare, pentru că trebuie să urci la înălțime mare pe distanță relativ scurtă.

Citește mai mult

Maratonul DHL – ideal pentru o primă competiție

Weekendul trecut, pe 20 iunie, am făcut echipă cu câțiva prieteni din online și am alergat cursa de semimaraton de la Maratonul DHL Ștafeta Carpaților.

0118-victorvatavu-c2-401-158-rsXie
Foto – Victor Vatavu

Pentru mine a fost al treilea eveniment de alergare de anul ăsta (tot nu-mi vine să folosesc cuvântul competiție), după EcoMarathon, unde am alergat traseul de 42 km, și Bucharest International Half Marathon.

Deși inițial era vorba să alergăm la ștafetă, câte 7 km fiecare, am zis că, dacă tot batem drumul până la Brașov, am putea să ne facem de cap pe 21 kilometri și așa a rămas. La maraton nu prea îmi venea să alerg și a fost o alegere bună să rămânem doar cu semi, pentru că, imediat după ce am terminat noi cursa, a început o ploaie rece care a ținut până seara. Brr.

M-am bucurat să-l văd pe Pandutzu cum trage tare și scoate timp bun, pe Pyuric cum face al doilea semimaraton din istoria ei, la distanță de câteva săptămâni unul de altul, pe Carmen cum își depășește recordul la o cursă pe care o făcuse și anul trecut și pe Alex cum trece de finishul primului său semimaraton.

Am ajuns la Poiana Brașov vineri seara, destul de târziu.

La sosire, am mers direct la Pasta Party la Club Rossignol, chiar lângă pârtie. Deși luna asta mănânc mai low carb și îmi făceam planuri să nu mă ating de paste, îmi era o foame de lup la 10.30, având în vedere că luasem prânzul pe la 3. Și dacă mi-e foame, nu mai gîndesc limpede. Am mâncat paste și bruschete, dar fără să exagerez, ca să nu-mi fie rău a doua zi, în timpul alergării.

Citește mai mult

Trei alergări și infinite fapte bune

dhlDacă v-ați antrenat zilele astea prin ceai de tei, înseamnă că sunteți pregătiți pentru maratoane și fapte bune. În perioada următoare au loc 3 alergări organizate, la care, dacă participați, faceți automat o donație unor cauze sociale.

Prima alergare este Happy Run – Race for Cure și are loc chiar poimâine, 7 iunie, de la ora 10.00, în Herăstrău. Se aleargă 1 sau 5 kilometri, deci puteți participa fără probleme. Cursa a fost inițiată de Susan G. Komen în statele Unite și are ca scop strângerea de fonduri pentru prevenirea și combaterea cancerului la sân. Vă puteți înscrie aici sau chiar mâine, în parc, dar neapărat să ajungeți pe la ora 8, ca să prindeți număr de concurs. Dacă nu puteți ajunge, extistă și opțiunea de a contribui cu o donație pentru învingătoarele cancerului.

A doua alergare, cronologic, este Maratonul Internațional Brașov, care are loc pe 14 iunie. Este un maraton pe șosea, iar traseul trece pe străzile din centrul orașului.  Taxele de înscriere la cursa de 5km și 10% din taxele de la cursele de maraton și semimaraton sunt donate Asociației Copiii de Cristal, care ajută copiii diagnosticați cu autism și familiile acestora să plătească cheltuielile de terapie specializată. Detalii despre înscriere și cauză găsiți aici.

A treia cursă cu scop caritabil și singura dintre cele 3 la care voi participa este maratonul DHL de pe 20 iunie. Are loc în Brașov, iar eu voi alerga la semimaraton. 80% din cursă e pe asfalt, iar 20% pe drum forestier, deci e de mers cu adidașii clasici de alergat pe asfalt, nu vă trebuie echipament de trail.

În 2015, DHL susţine atleţii paralimpici şi drumul lor la Jocurile Olimpice de la RIO. Toate încasările din taxele de participare vor merge către Comitetul Paralimpic pentru a susţine această deplasare. În plus, oricine poate dona o sumă pentru a susţine cauza sportivilor. Găsești aici mai multe detalii despre poveștile unor sportivi incredibili, care au reușit să câștige medalii la cele mai importante competiții, în ciuda lipsei vederii, în ciuda scaunului cu rotile și în ciuda altor dificultăți fizice. Înscrierile se fac online și se încheie pe 13 iunie. Pentru copiii cu vârste sub 18 ani, înscrierea este gratuită!

Vă invit să vă înscrieți la unul dintre ele sau chiar la toate, dacă vă țin genunchii. Pentru cei care vin la Brașov, la maratonul DHL, sper să ne întâlnim și să ne premiem cu o limonadă după alergare 🙂