Ghid de supraviețuire: Cum să faci față îmbuibării de Sărbători

 

Sau, mai exact, cum să treci de Sărbători fără kilograme în plus și fără să o dai în vreo eating disorder.

 

Cu cât numărăm mai puține zile până la Crăciun, cu atât crește zarva anticipativă. Deși ne e ușor să ne facem planuri despre cum și cu cine o să ne ocupăm timpul, uităm ca în mini concediu, oricât de scurt ar fi el anul ăsta, să ne rezervăm timp de consumat în mod egoist. Noi cu noi înșine, cu planurile noastre, lecțiile noastre, obiectivele, bilanțul bucuriilor și turbulențelor fiecăruia etc.

Nu crezi că măcar lucrurile care sunt în controlul nostru, cum ar fi ce, cât și cum vom mânca, merită o planificare mai atentă?

Crăciunul e cam despre același lucru mai peste tot în lumea civilizată – mâncare multă, băutură la fel de multă și a doua zi de la capăt. Ca să nu te întorci din vacanță cu câteva kilograme în plus, cu tone de regrete, organismul dat peste cap sau, doamne fere, vreo problemă alimentară, am să-ți povestesc strategia mea de supraviețuire pentru Sărbători.

Nu de alta, dar știu din proprie experiență cum în câteva zile poți strica ce-ai obținut în câteva luni și cât de greu e să o iei de la zero.

 

Așadar, iată planul meu de atac:

Citește mai mult

Lucruri despre viață învățate încercând mai multe sporturi

bucegi

 

Placa alunecă la vale, picioarele își caută echilibrul pe o stâncă, capul iese răsucit din apă după o gură de aer – sunt fracțiuni de secundă în care mintea nu îți mai stă la mișcare, ci la ce înseamnă ea. La ce ai învățat și cum ai ajuns acolo. Și constați că n-ai făcut altceva decât să repeți aceiași pași pe care îi faci și pe alte planuri când vine vorba de evoluție și de învățare.  

Sporturile încercate până acum, chiar și la nivel de începător, au multe paralele cu restul vieții. Partea bună e că practicând ceva constant ajungi să te lovești des de paralelele astea, iar dacă pe alte planuri nu le vezi, când le întâlnești mai des în secundele despre care vorbeam mai sus, devin mai evidente.   

Sunt câteva lucruri despre viață pe care le-am (re)învățat încercând alergarea, bicicleta, snowboardingul, înotul, yoga și altele.

Citește mai mult

Turbulenţe

7500 - 3
Toţi înţelepţii mileniului trei sunt de acord cã trãim în cele mai confortabile vremuri. Problema noastrã nu mai e sã ne asigurãm supravieţuirea, ci am devenit preocupaţi de confort şi o viaţã linã, fericitã, pe deplin liniştitã, aşa cum credem cã ni se cuvine.
N-am trecut probabil prin nici 1% din greutãţile pe care le-aş fi avut dacã mã nãşteam acum 200 de ani, însã din ce am avut pânã acum am devenit conştientã de un lucru. Din perioadele agitate şi situaţiile cele mai grele am câştigat cele mai preţioase lecţii şi am avut cele mai abrupte şi mai rapide curbe de învãţare.

Citește mai mult

Fat și fit shaming – cum să ții haterii departe

ok

 

Dacă vorbim de obiceiuri practicate consecvent, datul cu părerea sigur e unul dintre sporturile preferate pe scară largă. Parcă orice ai face, cineva trebuie să aibă și să verbalizeze o părere despre orice. Și, de multe ori, când vine vorba despre cum arăți, chiar și prietenii cei mai buni se pot transforma în adevărați bullies.

Comentariile, comparațiile și convingerile prin prisma cărora suntem judecați la fiecare pas au consecințe distructive pe planuri profunde.

 

Uau, ce-i cu colăceii ăia?!

Fată, ai slăbit prea mult! Nu mai ai fund, nu mai ai sâni.

Faci prea mult sport.

De ce mănânci chestia aia?

Nu mai lucra cu greutăți, că ai să faci brațe bărbătești.

Citește mai mult

10 conturi de Instagram care îți vor face dor de munte


Dacă ți se întâmplă să visezi cu ochii deschiși la plimbări în natură, dacă îți petreci pauzele de masă de la job făcând planuri pentru următoarea tură la munte, și dacă refuzi pentru a mia oară invitația în club pe motiv că ai în plan un traseu nou, welcome to the club! Inspirația e la tot pasul, iar pe Instagram e și bine împachetată. Prin urmare, azi îți recomand zece conturi de Instagram cărora să le dai follow când să evadezi măcar cu gândul către brazi și vârfuri înalte.

Citește mai mult

Provocări și remedii moderne – Moțăiala cronică de după-amiază

sleep

 

Fiecare dintre noi ține o oarecare evidență a orelor pe care le dormim pe noapte, dar nimeni nu stă să numere câte ore dormim pe zi. Da, dormitul cu ochii deschiși, siesta, power nap-ul, ațipitul pe tastatură sau chiar picatul nasului în bărbie în metrou sunt momente în care luciditatea noastră e egală cu cea din timpul unui vis în care ne luptăm cu Bruce Lee.

Dacă te regăsești, află că ceea ce experimentezi e un episod de moțăială cronică, un nume haios dat unei provocări moderne care vine la pachet cu agitația și harababura stilului nostru de viață.

 

Pe cât de amuzant sună, pe atât de neplăcut e când se întâmplă. Eu îmi amintesc două episoade în care chiar m-am simțit aiurea. Primul se întâmpla în studenție, când fusesem într-o excursie lungă, plină de nopți albe, deci m-am întors acasă mai obosită decât eram. Se acumulase atâta nesomn încât în săptămâna care a urmat am adormit de două ori în metrou, spre deliciul celor din jur și sperietura mea, când m-am trezit că trecusem de mult de stația mea.

Citește mai mult

Nu rata niciun zâmbet

aparat

 

O etapă foarte importantă din orice reușită e sărbătorirea momentului. Așa înregistrăm mai bine la nivel conștient ce am îndeplinit, cum ne simțim și percepem mai bine starea de euforie a momentului.

Odată întipărite în minte, formele de manifestare a bucuriei și a celebrării unei reușite ne ajută să trăim mai intens micile și marile victorii și să folosim clipele acelea ca ancore motivaționale atunci când avem nevoie de un impuls.

Bucuria momentului, sărbătorirea lui, ar fi ideal să nu se termine odată ce treci de finish. Gândește-te. Ai alergat atâția kilometri, te-ai antrenat atâtea luni, ai muncit atâtea ore. Meriți să-ți aloci 5 minute în care să faci un victory dance sau o sută de selfie-uri cu zâmbet larg.

Citește mai mult

Câteva lucruri mai importante decât greutatea

size

 

Greutatea nu înseamnă nimic. Pentru mine, e un indicator prea puțin relevant. Și n-ar trebui să te bucure câteva kilograme pierdute pe cântar, mai ales că, cu cât le-ai dat jos mai repede, cu atât se vor pune la loc mai repede și cu dobândă mai mare.

Atenția pe care o dăm cântarului e demnă de o cauză mai bună, iar azi am să-ți vorbesc despre câteva lucruri care merită să te preocupe mai mult decât numărul de kilograme:

Citește mai mult

Un începător la sală

abdo

 

Îl vezi de cum intră în sală. Tricou de bumbac în care a dormit de câteva ori, pantaloni de plimbat cățelul în parc și o privire ușor pierdută, care caută repere.

Se duce spre primul aparat, ezită… se îndreaptă spre următorul. E clar de la o poștă că e un soi de fotoliu pe care te așezi și faci abdomene. Nu, nu pune greutăți. Nu vrea să forțeze. Un set de 10 e destul, oricum.

Îi ia cam 15 minute să încerce toate aparatele. Dacă e mai curajos, încearcă și vreo 10 flotări. Oricum, nu lucrează decât brațe și abdomen, că asta îl interesează.

În timp ce lucrează se uită cu coada ochiului la ce fac ceilalți, dar nu pare absolut deloc tentat să încerce. Poate la a doua vizită, după ce citește un pic pe net despre cum se fac exercițiile pentru triceps și își face curaj să apuce o ganteră.

Citește mai mult

Ce au în comun concursurile de alergare și optimizarea conversiilor?

funny-run

 

 

Cred că e clar pentru toată lumea că în afară de muncă și alergare nu prea mai fac mare lucru în perioada asta. Așa că am început să le văd punctele comune. M-am distrat un pic și am găsit câteva principii de persuasiune foarte des folosite de magazinele online care vor să-și optimizeze conversiile, dar și de competițiile sportive.

Dacă nu știi la ce se referă optimizarea conversiilor, găsești o explicație ușor de înțeles aici. Pe scurt, e vorba de toate modificările testate și implementate (în special) de shop-urile online pentru a convinge vizitatorii să facă o acțiune (să cumpere).

Poate suna destul de complicat și chiar este, dar dacă te uiți la principiile de persuasiune de mai jos, cu siguranță îți vor părea familiare pentru că te-au convins să te înscrii la cel puțin o alergare:

 

Scarcity – E un principiu care merge pe ideea de ofertă limitată, care ne face să acționăm imediat, de teamă să nu pierdem ocazia. Un exemplu clasic este al booking.com, care îți arată că mai sunt încă x persoane care se uită la aceeasi cameră de hotel. Cu cât scarcity-ul e mai mare la un maraton, cu atât e mai aspirațional să ajungi acolo. Există competiții, mai ales cele extreme, în care numărul alergătorilor e limitat la câteva zeci. Dar chiar și în cazul evenimentelor mari, cum a fost UTMB, faptul că sunt mai mulți înscriși decât locuri și că există și o tragere la sorți te face să vrei și mai mult să fii acolo.

Citește mai mult

#JoinTheVEGIWay – Mici schimbări pentru o viață mai fresh

sloop

 

Se spune că un adult ia, în medie, 35.000 de decizii pe zi. Nu știu cât de exactă este estimarea, dar dacă stai să te gândești, sigur îți dai seama că până și automatismele au în spate niște microdecizii. Cum ar fi să privești aceste zeci de mii de decizii ca pe tot atâtea șanse de a alege ceva cu adevărat bun?

 

Să zâmbești, în loc să te încrunți, să-ți aduci un bidon cu apă pe birou ca să-ți amintești să bei mai multă, să alegi să nu lași să te afecteze ceva ce nu poți influența, să-ți provoci prietenii la un volei în loc de un film, să te înscrii la cursul ăla de portugheză la care te tot gândeai – sunt tot atâtea mii de alegeri bune pe care le poți face. Nu e nevoie decât de acțiune.

Cred cu tărie că alegerile și efectele lor sunt ca în butterfly effect: una o atrage pe alta. Mersul pe bicicletă până la serviciu și un prânz light s-ar putea să te învioreze și să fii fresh toată ziua, ba chiar să ai și energie pentru o alergare sau o plimbare după birou. Ca să nu mai vorbim de efectul molipsitor. Pariu că, în scurt timp, și colegii tăi vor începe să pedaleze spre job sau măcar să coboare din autobuz cu o stație mai devreme?

Citește mai mult

Câteva calități ale unui antrenor bun

coach

 

Dacă ar fi să aleg cea mai importantă calitate a unui antrenor cu adevărat bun ar fi că e acela care nu doar te ajută să îți definești obiectivele și să lucrezi ca să le atingi, ci unul care te face să-ți dorești cu toată ființa ta să ajungi acolo și să primești cu brațele deschise tot efortul pe care îl presupune drumul. Se aplică indiferent dacă vorbim despre un antrenor de sportivi de performanță sau de un personal trainer care te ajută să dai jos câteva kilograme.

Ce văd eu ca esențial în fișa postului unui antrenor este atenția la client. Trebuie să știe ce-ai făcut până acum, de ce ești în stadiul actual și să te ajute să setezi niște obiective realiste, cu niște “costuri” transparente, cu care ești de acord. Vorbim de timp, sănătate (da, sportivii de performanță nu-s cei mai sănătoși oameni), bani, muncă etc. Cât ești dispus să plătești?

Trebuie să știe cât ai dormit azi noapte, ce ai mâncat, dacă ești stresat la muncă și dacă totul e zen în relație. De toate astea depinde ce poți să dai, nivelul tău de energie și de motivație. Dacă vorbim de un sportiv cu potențial, care se lasă de antrenamente, este răspunzător doar pe 50% pentru pierderea interesului. De restul e răspunzător antrenorul.

Un antrenor bun trebuie să îți urmărească progresul și să ți-l accelereze în ritmul optim. Nu să te pună zi de zi la aceleași genuflexiuni cu aceleași greutăți.

Citește mai mult

În sfârșit, un spot la absorbante care recunoaște că femeile sunt badass

spot

 

O domnișoară zâmbitoare face yoga îmbrăcată în alb, alta merge pe bicicletă în fustă scurtă, alta își face turele de bazin de dimineață…cam așa arată toate spoturile pentru tampoane. Un pic mai fantezist decât realitatea.

Toate merg pe ideea femeii fragile și neajutorate care nu mai poate să se dea cu rolele pentru că e la menstruație. Numai că nu-i chiar așa. Cădem cu bicicletele, ne rupem unghiile în stânci, ne zgârâiem în crengi, suntem destul de badass, nu?

Și oricum, ciclul nu știe că ai maraton fix azi. Tough life.

Ladies and gentlemen, dar mai ales strong&brave ladies, în sfârșit un ad la absorbante (Bodyform) mai înfipt cu picioarele în realitate:

 

 

Power to the period!

 

Triatlon No Stress Mogoșoaia, 2016 – Jurnal de voluntar și de triatlonist

Foto - Florin Oncescu
Foto – Florin Oncescu

 

Singurul lucru mai plăcut decât să suferi la o competiție e să-i vezi pe alții suferind, în timp ce tu stai pe margine. Cu ideea asta în cap am plecat sâmbătă dimineață spre Mogoșoaia, intrată pe deplin în rolul meu de staff tehnic pentru prietenul meu, care participa la primul său triatlon.

După ce și-a amintit să ia și wet suit-ul (ups) am plecat liniștiți și semi bucuroși de soarele care prevestea să se transforme în arșiță.

La Mogoșoaia am ajuns printre primii. Leșinam după o cafea și n-aveam de unde să ne luăm. Am mers în zona de tranziție, am inspectat puțin și zona de start de la înot și m-am mai bucurat o dată în sinea mea că nu trebuie să înot în lac. Am chestia asta cu algele și rădăcinile în apă mâloasă, de nici nu zici că sunt de la Dunăre.

Lumea a început să se adune și la 9.30, la ședința tehnică, erau o grămadă de cunoscuți. Cercurile triatloniștilor se intersectează cu ale alergătorilor, mai ales în cazul celor care fac ștafeta de alergare la triatloane.

Startul la înot mi s-a părut momentul cel mai palpitant și cel mai diferit față de ce am văzut până acum. Au sărit în apă mai întâi elitele, apoi restul. De pe margine, nu mi se părea că înoată ca sportivii pe care îi admir eu la bazin, cu mișcări elegante. Din contră, mi se părea că am în față zeci de oameni scăpați de pe un vapor în flăcări, care încearcă să se salveze. Unul dintre ei, din coada plutonului, a și strigat după ajutor. Nu cred că a ieșit din concurs, dar a avut nevoie de câteva pauze pe traseu.

Citește mai mult

Peripeții la bazin, episodul II: Ce au în comun înotul și filosofia budistă

filipine1

 

 

Continuarea episodului I 

După luna de cursuri de înot reușisem să fac o lungime de bazin fără plută sau colac gonflabil, fără să-mi pocnească inima de frică, ci doar plămânii, din cauza efortului. A fost un progres serios și deja începea să semene a înot. Chiar dacă mișcările erau în continuare exagerate, prea rapide și mă cam zbăteam în apă, măcar am reușit să învăț să mă deplasez și să respir la 3 brațe, deci bucurie mai mare nici că se putea. Din decembrie până acum am mai exersat de câteva ori în piscina de la World Class și am îmbunătățit câteva lucruri, dar tot nu înotam cine știe ce și oboseam după una, cel mult două lungimi de 50m.

***

Când am ajuns aseară la bazinul de la Dinamo și am văzut că bazinul mic e absolut plin, iar în cel mare sunt numai înotători rapizi, am avut un mic moment de panică. Mă tot uitam la bazinul semiolimpic, unde înotasem la cursuri, încercând să găsesc un culoar cu mai puțină lume. Tough luck, așa că am intrat pentru prima dată în cel olimpic.

Apă adâncă, înotători rapizi și nicio margine de care să mă țin în caz de nevoie. Acu-i acu.

Al doilea mic moment de panică a fost la prima lungime de încălzire, pe care am făcut-o cu pluta. Priveam spre fundul bazinului și mi se părea că nici dacă mi s-ar lungi picioarele cu doi metri n-aș reuși să-l ating cu vârfurile. Nu mi-e teamă de apa căreia nu îi ating fundul, dar când am de înotat până în capătul celălalt de două ori mai mult decât am înotat vreodată fără pauză, parcă mă ia cu emoții.

Îmi bătea inima atât de tare încât mă gândeam că, dacă cu pluta mă panichez atât de tare, oare ce am să fac când va trebui să înot?! Încă o privire spre bazinul mic, încă o constatare tristă că n-am loc acolo, așa că n-am avut de ales. M-am băgat în bazinul pentru oameni mari.

Citește mai mult