Trasee montane în Bulgaria: Vârful Musala

IMG-20160730-WA0005

 

Istoria a dovedit că din spontaneitate au ieșit unele dintre cele mai frumoase experiențe de până acum, așa că weekendul trecut am acceptat invitația unor prieteni de a face un traseu în Bulgaria, pe cel mai înalt vârf al vecinilor, Vârful Musala (2925 m). E o opțiune pentru un city break împletit și cu ceva mișcare. Cum Sofia e chiar la poalele munților, visul că dacă ai locui acolo ai urca zilnic pe vârf încolțește imediat.

După un drum de o oră cu mașina se ajunge în Borovets, o localitate de munte asemănătoare cu Poiana Brașov. La 08.30 se deschide telegondola care te duce spre cabana Yastrebets (alt 2369 m) și îți recomand să fii acolo chiar puțin înainte dacă vrei să nu prinzi coadă foarte mare. Noi am ajuns la 9 și am stat 30 de minute până ne-a venit rândul.

Prețul telecabinei este de 13 leva/persoană pentru drumul dus-întors.

Desigur că poți urca și la pas pe traseul Borovets – Yastrebets – Musala, însă noi nu prea știam la ce să ne așteptăm legat de lungime și dificultate. Am înțeles că indicatoarele turistice spuneau că ar fi, în total, 14 h dus – întors. Cu telecabina până la cabana Yastrebets și de acolo pe jos până pe Musala, după care înapoi la cabană noi am făcut 5 h la pas lejer, cu popasuri.

 

Citește mai mult

Vacanță la Roma – musafiri vechi în locuri noi

roma1

 

Primăvara mă duce mereu cu gândul la Roma, pentru că primele două excursii acolo au fost exact când înfloreau bujorii. M-am întors anul ăsta pentru câteva zile acolo cu rolul de ghid, dar fără presiunea turismului milităresc pe la obiective. Am revăzut doar de ce îmi era dor, în rest a fost despre plimbări lungi, mâncare bună și descoperiri de locuri noi, pe care numai umblatul fără țintă ți le poate aduce în cale.

A fost prima vacanță din ultima vreme în care nu mi-am propus să alerg, din două motive. În primul rând, a fost destul de scurtă, doar 4 zile, iar în al doilea rând, știam că vom da oricum kilometrajul peste cap doar din plimbat.

La finalul fiecărei zile telefonul arăta între 33-40 km merși pe jos. La fel de mult am mers și în vacanțele anterioare la Roma, dar parcă niciodată nu m-au durut picioarele ca acum. Le simțeam grele, iar după a treia zi mi se umflase ceva în talpa dreaptă, de abia călcam. A trecut repede, dar mi-am dat seama că am alergat maratoane cu mai puțin damage decât mi-a dat mersul pe jos prin Roma.

Citește mai mult

Paștele la Moieciu

moieciu

 

 

Ca niciodată, anul ăsta n-am mai mers acasă de Paște. Am decis să rămâne în București, dar sâmbătă seara ne-a apucat spontaneitatea: “ce-ar fi să dăm o tură la Moieciu, ne relaxăm, facem o alergare și ne întoarcem seara?”

Asta a fost socoteala de acasă, pentru că planul s-a schimbat – am luat cu noi doi prieteni (trei, dacă numărăm și bebele lor de două luni) și am rămas și peste noapte.

Pentru că eram în echipă mai mare, nu am mai alergat, ci am făcut doar o plimbare la pas pe bucla 3 a EcoMarathon-ului, mai puțin urcarea aia urâtă. Traseul era deja marcat cu săgeți fosforescente, stickere și panglici. Nu prea văd cum aș putea să mă rătăcesc, dar nu exclud niciodată posibilitatea asta, la cum mă știu.

Liniște, pomi încă înfloriți, vaci libere care ne priveau cam suspect și un cer perfect albastru.

Vremea a fost foarte bună pentru alergat și plimbat.

Citește mai mult

Filipine: 10 lucruri de luat în bagaj care îți vor face viața mai usoară

Juan 3-16 (NVI)

 

Ai fi zis că oricine merge o dată undeva nepregătit, a doua oară va sti mai bine. Dar nu. Eu nici la a doua vizită în Filipine nu m-am organizat excelent cu bagajul. Ce-i drept, am împachetat super eficient, doar 7 kg pentru trei săptămâni. Însă sunt câteva lucruri pe care, dacă le-aș fi avut la mine, mi-ar fi făcut viața mai ușoară.

 

Iată ce e bine să iei în bagaj când pleci în Filipine, ca să-ți ridici confortul vacanței cu câteva niveluri:

Citește mai mult

Filipine – Terase de orez, sicrie suspendate și adrenalină în peșteri

batad

Unde te-ai duce dacă ai avea de ales între niște plaje paradisiace, cu nisip alb și bancuri de pești colorați care înoată prin apa transparentă, o baie cu rechinii, drumeții prin terasele de orez – o minune a naturii cultivată de om – și o plajă plină de petreceri și distracție? Poate ai fi tentat să răspunzi că le-ai vedea pe toate, însă nu ar fi realist pentru o vacanță mai scurtă de o lună.

Filipinele pun de la bun început călătorii într-o situație dificilă. N-ai cum să vezi tot ce au de oferit într-o singură călătorie cu zilele de concediu regulamentare, așa că planurile de itinerarii conțin de obicei câteva destinații și se încheie cu promisiunea că vei reveni să vezi și ce n-ai apucat de data asta.

Am trecut prin aceeași poveste acum trei ani, când am ajuns pentru prima dată în Filipine cu planuri mărețe, dar mi-am dat seama că cele două săptămâni pe care le aveam nu se puteau împărți în prea multe destinații. Până la urmă am vizitat atunci Coron și foarte scurt Boracay (care nu m-a impresionat prea tare).

Citește mai mult

Cum să rămâi activ în vacanță – exerciții simple, de făcut oriunde

beachrun

 

 

Când îți iei vacanță, și mușchii tăi își iau vacanță. Și câteva zile de sedentarism sunt suficiente ca să strice un pic din ce ai construit la antrenamente. Să nu fim extremi, totuși – vacanța e o perioadă de relaxare și pauza de la activitatea fizică este nu doar benefică, ci și necesară. Însă e destul de simplu să eviți febra musculară după prima flotare la revenirea din concediu.

De fapt, cea mai grea parte e să te mobilizezi. Eu am mereu dificultăți serioase când vine vorba să mă ridic din pat sau de pe șezlong ca să transpir, când aș putea să mai lenevesc un pic. Din experiența vacanțelor de până acum și a tentativelor de a face mișcare, m-am dat seama că sunt 3 mari factori care ne pun bețe în roate:

 

1 – lipsa chefului. E greu să te apuci, dar satisfacția e foarte mare dacă reușești. Merită să te miști măcar cât să previi scârțâiala și febra ce te pândesc la întoarcerea acasă.

2 – lipsa spațiului. Nu mai ești pe teren propriu, nu mai ai parcul în care alergai acasă, nu mai ai sala de sport spațioasă. Uneori trebuie să te descurci cu resurse limitate, însă greutatea corpului e tot ce îți trebuie. În rest, depinde de creativitatea ta să transformi niște scări, o bancă sau un obiect de mobilier în instrument de antrenament.

3 – lipsa de context. Nu neapărat de timp, pentru că e imposibil să nu-ți găsești 15 minute libere pe zi, dar se întâmplă să fii pe drum, prin aeroporturi, autobuze, să fii obosit de la nefăcut nimic. N-ai decât să accepți situația și să-ți păstrezi motivația pentru a doua zi.

Citește mai mult

10 motive să-ți faci următoarea vacanță în Filipine

flp

 

Tocmai m-am întors din a doua vacanță în Filipine și deja mă întreb când va fi a treia. Tura asta a fost mai reușită decât prima pentru că am avut mai mult timp la dispoziție, dar și pentru că vizita de acum trei ani m-a ajutat să știu la ce să mă aștept, așadar totul a fost mai ușor acum.

Poate te gândești la Filipine ca la un loc cu plaje exotice unde nu prea e mare lucru de făcut în afară de fotografii. Din fericire, nu e deloc așa. Printre călătorii iubitori de țări asiatice se spune că Filipinele sunt ce a fost Thailanda acum 20 de ani, cu frumuseți naturale încă neatinse și o zonă foarte puțin turistică în comparație cu alte destinații aglomerate.

Dacă ai întrebări despre o vacanță în Filipine, sunt aici să te ajut, iar ca să-ți fac poftă de călătorit, iată 10 motive pentru care ar trebui să-ți faci vacanța următoare acolo:

Citește mai mult

După 3 ani, mă întorc în Filipine

filipine2

 

Vă povesteam zilele trecute că voi lipsi o perioadă de aici. În sfârșit plec în vacanța exotică pe care n-am putut să mi-o iau anul trecut, dar cu care mă bucur că încep anul nou. Urmează trei săptămâni în Filipine, trei săptămâni de trișat iarna, de ieșire din rutină, timp de meditat și descoperit ce minuni mai sunt pe lume.
Nu a fost o destinație neapărat planificată. Discutam anul trecut despre o vacanță în afara continentului, dar pentru că nu ne doream să fie într-un loc anume (sau ne doream în prea multe), am decis să așteptăm până găsim o ofertă cât mai bună.

Citește mai mult

Motivele pauzei de aici

el nido

 

Am neglijat blogul în ultimele două săptămâni, însă am două motive bune.

1 – lucrez la ceva ce sper să fie util alergătorilor aflați la început 🙂 No spoilers, veți afla în curând despre ce este vorba.

2 – mă pregătesc de vacanță. Cea mai lungă vacanță de până acum. 3 săptămâni în Filipine.

Da, am mai fost acolo acum 3 ani, însă acum e momentul perfect să mă întorc. Pentru că anul trecut am călătorit mai puțin, ne-am propus să direcționăm bugetul către o călătorie exotică mai lungă în perioada asta. Iar când am găsit biletele Dubai-Manila și retur cu 150 euro, am luat-o ca pe un semn.

Prin urmare, nici în următoarele trei săptămâni nu voi fi foarte activă aici. Însă voi publica surpriza de la punctul 1, voi programa câteva articole și voi umple facebook-ul cu poze de pe plajă, așa că n-o să-mi duceți dorul prea tare.

To be continued…

 

Foto

Călătorie spontană în Andaluzia – Sevilla și Cordoba

Reales Alcazares

 

Privind în urmă, îmi dau seama că anul ăsta a fost plin de decizii spontane. La fel a fost și mica vacanță în Sevilla și Cordoba, două orașe în care nici nu mă așteptam să ajung prea curând. Fără să planific mare lucru, am apucat să mă bucur de culorile și aromele Andaluziei ca și cum aș fi fost de-a casei.

Un grup de prieteni călători cu care am bătut mii de kilometri, fiecare din altă țară, au venit cu ideea. Eu am zis da și uite așa m-am trezit rătăcind singură pe străduțele întortocheate din Sevilla, la 27 de grade în mijlocul lui noiembrie.

M-am rătăcit la propriu. Prima mea destinație era apartamentul închiriat unde urma să stăm, dar cum nu mă grăbeam, am zis să mai și admir câte ceva prin centru. Am admirat vreo patru ore străzile întortocheate ale cartierului Santa Cruz, fără să găsesc adresa. M-am învârtit în cerc, am luat-o pe toate străduțele greșite, numai pe cea corectă nu. Mi-a prins bine. A doua zi știam centrul pe de rost.

Citește mai mult

Traseu cu priveliști de toamnă – spre Mălăiești pe la Cabana Diham

Malaiesti

 

Toamna e anotimpul meu preferat de mers la munte. Când văd că afară e senin și soarele-mi umple ferestrele casei, mă întreb cum se vede oare lumea de sus, dintre brazi. Și sunt mai multe etape – a frunzelor îngălbenite, etapă care deja e pe final și locul i l-a luat perioada etapa ultimelor zile senine, după care urmează gerul și ninsoarea.

Vremea bună nu mai ține mult, așa că am mai prins câteva zile – ultimele din octombrie – de umblat printre frunze colorate pe un traseu nou și de-a dreptul spectaculos – spre Mălăiești.

A fost prima dată când am mers la Cabana Mălăiești, deși o parte din traseu, cea de întoarcere, s-a suprapus cu coborârea noastră obișnuită din vizitele la Omu și Bucșoiu.

Tovarăși de plimbare ne-au fost un cuplu de prieteni la fel de iubitori de munte și de alergare ca noi.

Citește mai mult

Dor de Sibiu – Experiențe de încercat la următoarea vizită

sibiu

Când am citit că Transilvania este destinația nr.1 în topul regiunilor recomandate pentru 2016 de Lonely Planet, gândul mi-a zburat imediat la Sibiu.

N-am mai fost acolo în ultimii doi ani decât în trecere, iar în timpul ăsta nu am făcut altceva decât să acumulez dor de plimbările prin centrul cochet, de liniștea peisajelor și de mâncarea gospodinelor din Mărginime.

Sibiul are atât de multe lucruri de oferit, încât e păcat să mergem doar ca să aprindem grătarul în curtea pensiunii. N-am fost niciodată genul ăsta de turist. Mie ori îmi dai un traseu de dibuit, un munte de urcat, ori mă lași în deplina liniște a gândurilor mele, de preferat într-un jacuzzi cu vedere la munți.

Știu că nu sunt singura care călătorește pentru experiențe noi, oricât de mărunte ar fi. Până și o cafea băută în soarele de dimineață, în Piața Sfatului, cu o bucată de kurtos înmuiat în ea, e un moment pe care-l păstrez. Atunci îmi fac planul de bătaie pentru o zi plină.

Ca să nu crezi că Sibiul e doar un oraș banal de provincie, am făcut o listă de experiențe pe care le poți încerca dacă ajungi acolo. Sunt toate și pe lista mea pentru următoarea vizită.

Citește mai mult

Traseu ecoturistic – oamenii, peisajele și atracțiile din Fundata-Moieciu de Sus

Fundata

 

Care e legătura între șița de pe casă, fânețe și cele 42 de specii de fluturi din zona Fundata-Moieciu? E simplă – azi dispare una, iar în timp dispar toate. 

Există unele întâmplări fericite în care locurile potrivite întâlnesc oamenii potriviți și împreună creează povesti care durează.

O astfel de poveste se scrie acum la Fundata și Moieciu, locuri cu peisaje care îți taie respirația, unde în perioada asta potecile sunt pline de frunze galbene pe sub care localnicii caută ciuperci.

 

După o pauză de câțiva ani, am ajuns la Moieciu de Sus prima dată pe anul ăsta în primăvară, la EcoMarathon (primul meu maraton de trail) și m-am îndragostit iremediabil de pacea și simplitatea naturii de acolo. La fel și de alergarea montană, dar despre asta am povestit deja.

Weekendul trecut m-am întors în zonă la invitația organizatorilor EcoMarathon, Centrul de Ecologie Montană, un grup de oameni harnici și iubitori de natură.

Ei desfășoară proiecte cu două direcții – încurajarea localnicilor să își continue stilul de viață tradițional, autentic, astfel încât să contribuie la conservarea peisajelor agro-pastrale și a biodiversității și promovarea ecoturismului în rândul celor care îi vizitează, păstrând activitățile tradiționale și durabile atractive din punct de vedere economic.

Citește mai mult

Patru filme bune de la Anonimul 2015

anonimul
Daca ma citesti de cel putin un an, atunci stii ca merg si scriu in fiecare vara de la Anonimul, festivalul de film independent de la Sfantu Gheorghe.
Dau povestea mai departe pentru ca iubesc locul (sunt subiectiva, sunt tulceanca), imi place festivalul si imi plac oamenii. Si ador borsul de peste al doamnei Adelina, la care mancam de cativa ani.
Anul trecut, complexul turistic de acolo a fost inchis, iar filmele s-au proiectat la Bucuresti. Asta nu m-a impiedicat sa-mi fac vacanta la Sfantu chiar in perioada festivalului, dar evident ca era mult mai putina lume, deci am avut parte de o saptamana linistita.
Dupa un an de pauza, ma asteptam ca anul asta Sf. Gheorghe sa fie asaltat de vizitatori insetati de plaja si filme. Poate din cauza vremii, poate din cauza transportului prost catre delta, la editia asta au venit mai putini oameni decat credeam.
Vacanta nu s-a suprapus la fix peste perioada festivalului, dar am apucat sa vad cateva filme, dintre care recomand patru:

Citește mai mult

Traseu pentru o zi senină: De la Bâlea la Negoiu și înapoi

Varf-negoiu-1

După tura de 12 ore de pe Moldoveanu făcută cu o săptămână înainte, am simțit că am rămas în ceață și cu o restanță la peisaje. Așadar weekendul trecut ne-am întors în Făgăraș, de data asta pe fratele mai mic al Moldoveanului. Vârful Negoiu ne-a primit cu un cer perfect senin și un traseu lejer, de care am apucat să ne bucurăm cu adevărat.

Ce bine e să faci un traseu în Făgăraș pe soare, când pietrele sunt uscate, nu-ți alunecă picioarele, iar priveliștea e deplină! A fost o mare diferență față de urcarea pe Moldoveanu, când ne gâlgâia apa în adidași.

Am plecat din București spre Bâlea vineri seară, la 20.00 și am ajuns la 23.30. Pe măsură ce ne apropiam de cabană se îngroșa și fumul grătarelor de pe marginea drumului.

La fel ca data trecută, am campat lângă lac, doar că acum erau 14 grade în loc de 9, iar deasupra aveam cel mai înstelat cer pe care l-am văzut de mulți ani încoace. Calea Lactee era fascinantă și deconectantă, în toată splendoarea ei, și doar sforăiturile vecinilor de cort ne mai aminteau că suntem pământeni.

Citește mai mult