Ultimele zile de înscrieri la Urbatlon

MPG_URBATLON_final spumos_foto Ovidiu Salavastru

 

Când auzi cursă cu obstacole, poate te gândesti la un traseu de genul Spartan. Dar nu toate sunt despre efort extrem si împins corpul la limită. Există si curse cu obstacole în care accentul cade pe distracție, cum ar fi Urbatlon.

 

Urbatlon e un eveniment organizat de MPG pe 24 iunie, la ora 11.00, la Arena Națională si e parte din seria RUNFEST.

 

Anul trecut am participat la Urbatlon  împreună cu Pyuric. Am alergat, am făcut burpees, slalom cu un cărucior de cumpărături, am traversat un castel gonflabil si o piscină cu spumă si alte câteva obstacole care mai de care mai neobisnuite.

Citește mai mult

Lucruri neturistice de făcut în Barcelona

Plaja din Sitges

 

Ok, ți-ai luat bilete pentru Barcelona. Dacă e prima dată când vizitezi orasul, atunci probabil ai să bifezi obiectivele clasice – plaja, Las Ramblas, La Boqueria. Tu si alte zeci de mii de turisti în acelasi timp. Dar dacă îți mai rămâne puțin timp si vrei să descoperi o altă latură a Barcelonei, una mai puțin aglomerată, îți recomand să încerci si altceva.

 
 

Mergi la un spectacol de flamenco

 

Show-urile de flamenco sunt la tot pasul, pentru că agață mulți turisti. Însă dacă vrei să vezi unul cu adevărat autentic, recomand două locuri: Jazzsi sau 23 Robadors. Si ele au devenit mai turistice, li s-a dus vestea, asa că trebuie să ajungi cu o oră înainte de începerea spectacolului ca să prinzi loc. Dar crede-mă că merită. Cu dansatori si trupe renumite, dar prețuri mici, ai să poți să spui că ai văzut un spectacol de flamenco adevărat, nu unul gândit doar pentru portofele de guiris.

 
 

Flamenco night . . . . . #flamenco #barcelona #music #dance #spain #bcn#catalunya #catalunyaexperience #beautiful #art

A post shared by Carmen Albisteanu (@carmenalbisteanu) on

 
 
Citește mai mult

Eugeni Gil, Team Salomon Spain: Kilometers are the key. To run a marathon, practice a marathon

eugeni-gil

 

 

Eugeni Gil, unul dintre recruții relativ noi din Team Salomon Spain, are doar 23 de ani, dar știe foarte bine ce vrea – să devină alergător profesionist de curse montane. Anul trecut a făcut o schimbare majoră de stil de viață si s-a mutat în creierii Pirineilor ca să se poată antrena ca la carte, cu cât mai mult volum.

Eugeni este, de câțiva ani, factorul surpriză în peisajul alergărilor montane din Spania, după ce a câștigat competiții celebre, cum ar fi Maraton Cap de Creus, terminând cursa înaintea unor sportivi renumiți.

Am stat de vorbă cu el și am descoperit un tânăr modest, dar hotărât, care își alimentează efortul cu dragostea pentru munte.

Citește interviul de mai jos dacă vrei să afli cum se antrenează un sportiv de top internațional, care sunt sfaturile lui pentru cei aflați la început și cum se vede peisajul tot mai colorat al alergării montane din fața panglicii pe care scrie Elite.

 

*Am lăsat interviul în engleză ca să transmit cât mai clar micile subtilități, dar dacă îmi spuneți că e nevoie de o traducere, o pot face.

Citește mai mult

Olla de Nuria 2017 – alergare la înălțime pe creasta Pirineilor

nuria2

 

Weekendul trecut am avut parte de cea mai frumoasă alergare de când sunt în Spania: semimaratonul Olla de Nuria, aflat la a XI-a ediție. A fost o cursă de la care nu stiam la ce să mă astept, cu un profil cu care nu sunt obisnuită si pentru care nu m-am antrenat cum trebuie, însă mă bucur că nu am dat înapoi.

 
 

A fost senzațional traseul: 22 de km cu 3880m diferență de nivel acumulată (cam 1900m urcare si tot atât de coborâre). Desi a fost o bătălie continuă cu urcările si altitudinea, m-am simțit bine pentru că nu am forțat prea tare si am terminat-o mai bine decât credeam, în 3h 45min, cu locul 9 la categorie, 11 la open feminin si 173 la general, din 520 de finisheri.

 
Cum spuneam, obiectivul meu a fost să fac un antrenament mai serios pentru Marathon 7500 si să mă bucur de una dintre cele mai iubite si mai frumoase curse din Catalonia. Si vorbesc serios când folosesc superlativele, locurile s-au ocupat în câteva ore de la deschiderea înscrierii.

 
Citește mai mult

Următoarea oprire: Olla de Nuria

olla de nuria

 

Mi-am propus să văd cât mai mult din munții spanioli si să profit de timpul liber fie pentru plimbări, fie pentru curse. Țin să menționez asta ca să nu uit uneori de ce fac unele trăznăi. Cum ar fi înscrierea la Olla de Nuria, de peste câteva zile (11 iunie).

 

Când am primit propunerea să mă înscriu, habar n-aveam în ce mă bag. Stiam doar că Olla de Nuria (si celelalte curse din concurs) se țin în Vall de Nuria, una dintre cele mai frumoase zone din Pirinei. E menționată cam de toată lumea de aici în topul recomandărilor de munți pe care mi le fac, alături de Aiguestortes, Pico Aneto, Monte Perdido etc.

 

Si pentru că în plimbare încă nu am ajuns acolo, voi merge pentru prima dată în alergare. Alergare e mult spus, pentru că Olla de Nuria are un profil foarte vertical – 21 km cu 3880m diferență de nivel. Prima parte e doar urcare: în 5km se adună 1000m diferență de nivel până pe vf Puigmal, după care sus-jos-sus-jos încă vreo 10-12km si la final coborâre abruptă pe teren tehnic. Delooooc specialitatea casei.

 

În plus, e o cursă destul de pro. În fiecare an vin elitele alergării montane, iar locurile se ocupă în câteva ore de la deschiderea înscrierilor.

 

E clar că o să doară cei 3880m diferență de nivel, probabil o să fie si foarte cald, dar cum ziceam la începutul articolului, merg acolo cu câteva planuri care merită tot efortul. Primul – să văd ce e cu Nuria asta lăudată în stânga si dreapta, al doilea – să fac un antrenament mai serios pentru Marathon 7500 si al treilea – evident, să văd cum e un concurs cu asemenea participanți.

 

Si, chiar dacă traseul o să fie o provocare foarte serioasă si nu pot să fiu cine stie ce competitivă, vreau să văd cum mă descurc pe genul ăsta de profil, nemaiîncercat până acum.

 

Când o să ardă muschii, sper să-mi amintesc toată lista asta de motive 🙂

 

În orice caz, asta e socoteala de acasă. Vedem acolo cum va fi, cât de mult vor coopera picioarele pe urcări si cât de bine am să mă simt. Mă simt ca la început din punctul ăsta de vedere, pentru că nu îmi dau seama clar la ce să mă astept.

 

Ce pot să fac e să admir video-ul cu povestea Olla de Nuria de anul trecut, ceea ce vă doresc si dumneavoastră.

 

 

Cinci dintre cele mai bune si mai frumoase cafenele din Barcelona

cafea

 

De când am devenit băutoare de cafea, o greutate importantă în întreaga experiență a călătoriilor o au cafenelele. Când plec într-un loc nou, caut recomandări de cafenele cu cafea bună si le trec pe lista de vizitat cu prioritate.

Am avut parte si de vacanțe cu cafea proastă, cum au fost excursiile din Filipine, iar asta a fost un mic motiv de suferință acolo. Cum am ajuns în Europa, am recuperat.
Dacă ajungi în vacanță si vrei să afli unde se bea cafea bună în Barcelona, ai cinci recomandări testate de mine mai jos.

Am băut aici cafele mai bune si mai puțin bune, dar aproape în fiecare săptămână mai văd câte o cafenea care pare promițătoare. N-am apucat să le încerc pe toate, asta si pentru că de multe ori îmi place să merg la sigur, la cele la care stiu deja că au cea mai bună cafea.

Doar în zona în care locuiesc sunt atât de multe încât o să am nevoie de timp să le încerc. Partea bună e că uneori, dacă nu alerg de dimineață, am timp să savurez o cafea si asa am descoperit cinci dintre cele mai bune cafenele din Barcelona.
Citește mai mult

Câteva lucruri învățate într-un an de food coaching

veggies

 

S-a facut un an de cand am terminat cursurile si am devenit nutritionist cu acte in regula. Nu mi-am propus sa fac doar asta, n-aveam cum oricum, dar am urmarit doua lucruri: sa continui sa invat dupa ce am terminat cursul si sa lucrez cu clienti cu obiective diferite, ca sa aplic si sa testez cat mai mult din ce am invatat.

De atunci am lucrat cu tot felul de persoane, oameni cu obiceiuri diferite si am vazut o mie de ciudatenii alimentare in jurnalele lor. Pentru ca n-am facut foarte mare tam-tam pe tema asta si nici cu timpul n-am stat prea bine, am lucrat unu la unu mai mult cu friends si friends of friends sau am tinut workshopuri in care, in cateva ore, am putut sa vorbesc cu mai multa lume deodata.

Planul a fost (si inca este) sa impartasesc cat mai multa informatie, sa ii invat pe cei cu care lucrez ce, cand si cum sa manance ca sa isi atinga obiectivul si sa isi schimbe niste convingeri si obiceiuri alimentare. Insa si eu am invatat cot la cot cu fiecare persoana cu care am lucrat, din unicitatea fiecaruia si din surprizele pe care le aduce in bagajul relatiei cu mancarea.

Citește mai mult

Rețete de vară: Gazpacho spaniol , supă rece de rosii

gazpacho

 

Gazpacho e un exemplu perfect de a îmbina plăcutul cu utilul în meniul spaniolilor. E celebra supă de rosii rece, negătită, despre care încă nu m-am hotărât dacă e fel de mâncare sau băutură răcoritoare. Poate un pic din amândouă.

 

La unele restaurante, când ceri gazpacho îl primesti într-un pahar precum cel de apă. La altele vine în farfurie, ca o supă obisnuită.

 

Gazpacho e o supă foarte populară în Spania, mai ales pe timpul verii, când se consumă cantități industriale direct de la frigider. Se zice că nu trebuie să fie înghețată, ci doar ținută la frigider, ca să te răcorească, nu să-ți amorțească dinții.

 

Citește mai mult

Nostalgii cu alte sporturi

basket

 

Noi, ăstia bine conectați cu partea stângă a creierului, corelăm imediat gusturi, sunete, anotimpuri, arome cu amintiri. Plăcintele ne amintesc de vreun sat uitat de lume, ciresii înfloriți de liceu, si e suficient să simțim un parfum cunoscut în autobuz ca să ne ducă imediat cu gândul la cineva.

 

În cazul meu, un trigger care mă teleportează mereu în copilărie si adolescență e sunetul mingii de baschet bătute cu spor. Pentru că, nu v-am zis, dar cu mult, mult timp înainte să existe alergarea, pentru mine a existat aruncatul la cos.

 

În Tulcea, am locuit tot timpul chiar lângă arena sportivă a scolii la care am învățat. Asta înseamnă că auzeam tot timpul sunetul mingii de baschet lovind asfaltul si panoul, plus hărmălaia de rigoare pe care o implică meciurile. În vacanțele de vară se auzea sunetul ăsta cât e ziua de lungă, iar în timpul scolii se auzea în timpul orelor de sport ale celorlalte clase.

 

Pe vremea aceea, familia mea era ceva mai sportivă decât acum. Unchiul meu, antrenor si arbitru de baschet, volei si altele, mi-a pus mingea aia uriasă în mână când aveam vreo 11-12 ani. Țin minte că aveam palmele mici si nici nu puteam să o sprijin bine când aruncam la cos.

Citește mai mult

Traseu în Pirinei: Aiguestortes i Estany de Sant Maurici

pprin

 

Primul lucru pe care l-am făcut când m-am mutat la Barcelona a fost să cer recomandări prietenilor spanioli despre cele mai frumoase trasee montane din Catalunya. Aiguestortes a fost prima din lista de sugestii primite, iar weekendul trecut am mers să văd cu ochii mei despre ce e vorba.

 

Desi inițial rezervasem weekendul pentru o urcare pe Pico Aneto, cel mai înalt vârf din Pirinei, pentru că vremea a fost prea bună (da, prea mult soare strică) si zăpada se topea, a crescut riscul de avalansă si, împreună cu cei trei colegi munțomani cu care era vorba să merg, am decis să amânăm traseul pe altădată. Următoarea destinație pe listă a fost Aiguestortes.
Aiguestortes i Estany de Sant Maurici e singurul parc național din Catalunya si unul dintre cele 14 parcuri naționale din Spania.

 

Planul a fost să pornim de lângă Espot, la vreo trei ore si jumătate de condus din Barcelona, să pornim spre Refugi d’Amitges (2380m), iar de acolo aveam trei opțiuni, în funcție de cum se prezintă traseul:

Citește mai mult

Munțomană Catalană cu acte în regulă

IMG_2148

 

 

Povesteam nu demult ca m-am simtit barceloneza cand mi-am facut abonament la programul de bike sharing bicing. Dar daca acel card e buletinul de oraseanca, acum am unul si de muntomana catalana cu acte in regula: tocmai m-am abonat la Centre Excursionista de Catalunya.

 

CEC e o asociatie veche, fondata in 1876, cu foarte multi iubitori de munte inscrisi – au peste 4500 de membri acum. Cladirea in care au sediul e monument istoric si parca simti ca au trecut milioane de perechi de bocanci pe acolo. Au si o biblioteca pentru membri, plina de toate hartile si traseele la care te poti gandi.

 

Pentru muntomanii catalani, a fi membru CEC sau al altei asociatii de genul are sens din mai multe motive.

Citește mai mult

Ciudățeniile papilelor: cum m-am lecuit de a mai zice că n-o să mănânc vreodată ceva

veggies

 

O vorbă românească (sau latinească, mai degrabă) spune că gusturile nu se discută. Însă una englezească vorbește despre aquired tastes. Nu știu cum evoluează preferințele papilelor gustative omenești de-a lungul vieții, însă nu încetează să mă surprindă.

De fiecare dată când încep să ofer consultanță nutrițională cuiva, una dintre primele întrebări la care caut răspuns este “ce NU îți place să mănânci”. Nu de alta, dar și mâncatul ăsta mai atent e mai ușor când te bucuri de ce ai în farfurie, nu când te chinui să cântărești 100g de piept de pui și doi morcovi fierți fără sare.

Vă dați seama că primesc tot felul de răspunsuri.

“Nu pot să beau smoothie-uri pentru că arată a ceva ce a mai fost mâncat o dată.”

“Ficatul e câh.”

“Scoate-mi, te rog, tot peștele și fructele de mare din meniu. Nu pot să mănânc nimic ce a trăit în apă”.

Și îi știm cu toții pe oamenii ăia care culeg ciupercile și măslinele de pe pizza.

Citește mai mult

Metode prin care poţi accelera creşterea musculară

crossfit

 

Articol scris de Horațiu Balint. Horațiu este sportiv de performanță de peste 12 ani, vicecampion național la bodybuilding, cu multiple medalii interne și internaționale la Jiu-Jitsu Brazilian și Kempo Grappling, câștigător al medaliei de bronz la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu Newaza și participări în competiții de maraton și ciclism. De asemenea, Horațiu este antrenor de fitness și creator al programului FastShape.

Găsești toate articolele lui aici.

 

 

Pentru a-ţi dezvolta propriu-zis masa musculară, trebuie întâi să înţelegi procesul prin care cresc muşchii tăi.

Cum cresc muşchii? Şi cum anume şi de ce trasul de fiare conduce spre creşterea lor în volum? Care e scopul trasului de fiare?

Practic, atunci când foloseşti instrumentele din sala de fitness (aparate, gantere, bare etc.) muşchii sunt lezaţi. Poţi spune că le faci un rău acestora pentru că îi supui unui stres (atunci când te antrenezi). În timpul antrenamentului muşchii chiar se subţiază. Unii vor zice că bat câmpii…Cum să se subţieze dacă eu îi simt şi îi văd cum se umflă? Corect, aceştia se umflă atunci când ridici greutăţi, dar asta nu înseamnă că şi cresc. Senzaţia şi aspectul de care vorbeşti se numeşte senzaţia de “pump”.

“Pump”- ul sau efectul de pompare apare ca efect al irigării cu sânge a muşchilor stresaţi, când te antrenezi. Asta nu are nicio legatură cu creşterea şi dezvoltarea muşchilor. Acest efect e practic o iluzie, te face să te simţi bine şi să crezi că-ţi cresc muşchii în timp ce tragi de fiare. Reuşita unui antrenament nu trebuie evaluată în funcţie de această senzaţie.

 

Citește mai mult

EcoMarathon 2017 – Energie si bucurie acolo unde a inceput totul

Foto: Alina Selinadie
Foto: Alina Selinadie
Cred ca fiecare alergator ajunge sa aiba o cursa de suflet. Pentru mine, pana acum, EcoMarathon e aceea. A fost primul meu maraton montan acum doi ani si momentul in care am dat asfaltul pe munti. Peisajele, emotiile inceputului de sezon de alergare, oamenii care vin la Moieciu – toate astea au contribuit la nerabdarea cu care am anticipat editia din 6 mai si a meritat pe deplin asteptarea.

 

In plus, imi doream enorm sa revin pentru ca aveam o revansa de luat fata de mine insami, dupa ce am abandonat cursa anul trecut. 

 

Asadar, EcoMarathon 2017 a fost prima cursa in tara de cand m-am mutat la Barcelona si, cu toata distanta, nu aveam cum sa o ratez. M-am inscris imediat ce s-a anuntat data, fara sa stau pe ganduri.

Citește mai mult