Marathon 7500 văzut de pe margine

Varful Omu

 

 

“De dimineață-n zori de zi
Se coboară îngerii”

 

A trecut o săptămână de la Marathon 7500 și tot nu pot să-mi scot Phoenix-ul din cap. Nici senzația pe care o aveam în mașină, în drum spre Peștera, când îmi aminteam de treptele acelea de lemn de lângă mânăstire şi cum abia le mai alergam anul trecut cot la cot cu Cristina Cecan, ca pe cireaşa de pe tortul celor 45 de km. Nod în gât.
 
Când nu poți alerga, faci ce poți ca să-ți ții mintea și picioarele ocupate cu altceva. Așa că eu mi-am pus toată energia în rolul de spectator la cursă și suport pentru cei care chiar au tras.
 

Joi am ajuns destul de devreme la base camp, în Peștera – doi concurenți (Cristina și Andrei, echipa Blue Skies) și doi accidentați veniți ca suporteri. Ne mânca în talpă pe amândoi privind cu jind cum își pregătesc ceilalți echipamentul pentru alergare.
 
Am avut timp să socializez cu alergătorii, cu prieteni de care îmi fusese dor, să instalăm corturile și să observ tensiunea aceea din aerul răcoros din seara precedentă startului. Alergătorii știu despre ce vorbesc – golul din stomac când te uiți cum se lasă întunericul peste munte, lumea mai vânzolește un pic și se pregătește de culcare devreme, corpul e în expectativă și știi că mai sunt câteva ore până începe nebunia. Îmi place mult, e ca un drog de emoții pe care deja știu să le declanșez cât de cât controlat și le savurez. Deși odată pornite, e mai greu să le opresc și mă prinde startul făcând exerciții de respirație. Da, îmi fusese dor de asta.
Citește mai mult

EcoMarathon 2017 – Energie si bucurie acolo unde a inceput totul

Foto: Alina Selinadie
Foto: Alina Selinadie
Cred ca fiecare alergator ajunge sa aiba o cursa de suflet. Pentru mine, pana acum, EcoMarathon e aceea. A fost primul meu maraton montan acum doi ani si momentul in care am dat asfaltul pe munti. Peisajele, emotiile inceputului de sezon de alergare, oamenii care vin la Moieciu – toate astea au contribuit la nerabdarea cu care am anticipat editia din 6 mai si a meritat pe deplin asteptarea.

 

In plus, imi doream enorm sa revin pentru ca aveam o revansa de luat fata de mine insami, dupa ce am abandonat cursa anul trecut. 

 

Asadar, EcoMarathon 2017 a fost prima cursa in tara de cand m-am mutat la Barcelona si, cu toata distanta, nu aveam cum sa o ratez. M-am inscris imediat ce s-a anuntat data, fara sa stau pe ganduri.

Citește mai mult

Ultra Trail Barcelona – Primul maraton montan si primul podium in Spania

utbcn

 

De cand m-am apucat de alergat visez la un concurs in alta tara. Nu ca ar fi mare diferenta fata de ce avem noi: tot munti, tot goana pe poteci, dar am rulat mereu undeva in background dorinta asta.
Weekendul trecut a devenit, in sfarsit, realitate. Am facut primul meu maraton montan in Spania, la Ultra Trail Barcelona si am primit chiar mai mult decat prevedea dorinta mea initiala: am iesit pe locul 3 la categorie si pe 5 la open feminin la proba de maraton.

 

Nelinistea din timpul furtunii

 

Ultra Trail Barcelona e un concurs in Parcul Natural Garraf, cu patru distante – semimaraton, maraton, Long Trail (70k) si Ultra (100k). Startul se da din Begues, un satuc semi pustiu, care se pronunta Vegas, cu case cochete si strazi curate luna.

 

Dupa cateva zile de soare in care m-am bronzat cu urme de tricou, vineri dupa-amiaza a inceput ploaia. In Begues turna cu galeata. La fix! Zici ca organiza Murphy cursa si ne punea bete in roate. Mai alergasem pe traseul de concurs dupa ploaie si stiam ca e un fel de tobogan cu noroi, asa ca nu ma incanta deloc ideea.

Citește mai mult

Din toamna asta fac parte din Team Salomon România

Foto: Robert Cadar
Foto: Robert Cadar

Țin minte foarte bine săptămânile dinaintea primului meu semi și zâmbesc de fiecare dată când îmi amintesc de perioada aceea. Privind în urmă, au fost cu pregătire mentală mai mult decat fizică.

Sigur, dădeam două ture de IOR în fiecare zi, mi se părea că sunt cât de cât antrenată, dar când mă gândeam la 21 (douazecisiunu!!!) de kilometri parca se înmuiau picioarele.

Cu puțin timp înainte de primul semimaraton s-a întamplat să fiu la Londra și sa merg la seminarul lui Tony Robbins, Unleash the Power Within. Evident, toată crema tehnicilor motivaționale se îndreptau către credința asta a mea – pot sau nu pot? Hai să-mi spun că pot.

Și am putut. Încet, relaxat, cu o tonă de glume în program, am trecut de finish și mi-am luat medalia.

A mai urmat o perioada de alergări pe asfalt, până când Facebook a început să-mi plimbe pe la nas ceva și mai interesant – oameni care aleargă la munte. Știam de EcoMarathon, îmi dorisem vreo doi ani la rând să merg, dar în naivitatea mea, eu chiar credeam că mai prind loc dacă mă înscriu în aprilie 🙂 such a rookie!

Citește mai mult

Maraton Piatra Craiului 2016 – The Back Way is the Right Way

Da, chestia asta chiar poate fi distractiva.
Da, chestia asta chiar poate fi distractiva.

 

Weekendul trecut mi-a adus cea mai mare bucurie legată de alergare și cel mai bun rezultat pe plan sportiv de când m-a prins microbul ăsta: un podium la a 11-a ediție a Maratonului Piatra Craiului, pe care nu credeam că voi ajunge, un timp mult mai bun decât așteptările mele și o experiență de trăire deplină a cursei, care din fericire n-a fost umbrită de nicio durere sau accidentare.

 

Cu 5h 35min am fost pe locul 2 la categorie, 5 la open feminin (din 124 finisheri) și un rotund loc 100 în clasamentul general (dintr-un total de 733 de finisheri).

De data asta nu a mai fost întâmplare, lipsă de concurență sau mai știu eu ce conjunctură care să încline balanța în favoarea mea. MPC-ul chiar atrage o concurență serioasă, alergători buni și experimentați, dar și începători (așa cum mă mai consider și eu) care vor să-și îndeplinească o nebunie. De data asta picioarele au tras, am mâncat bine, am forțat psihicul să rămână strong și am încercat să alerg cât mai aproape de potențial.

 

Rewind

Ca să dau un pic de context, anul trecut au fost primele mele alergări montane, iar la MPC 2015 m-am hotărât să mă înscriu atunci mai mult din curiozitate. Pentru că nu știam la ce să mă aștept și toată lumea vorbea despre cât de greu e, în dimineața concursului de atunci am avut niște emoții mai mari ca niciodată. Îmi amintesc de ele cu drag, totuși. Fac parte din frumusețea începutului și a necunoscutului.

Citește mai mult

Singură pe munte

bucegi

 

Am să fac o mărturisire. Nu e deloc o noutate pentru cine mă cunoaște mai bine, dar pentru că în ultima vreme văd că nu mă mai citește doar mama, simt nevoia să clarific. Sunt varză la orientare.

Atât de varză încât acum câțiva ani m-am rătăcit în orașul natal, în drum spre cinematograful aflat la cel mult 1 km de casa mea și la care fusesem de o mie de ori. Varză rău.

Pentru un alergător montan, asta nu e cea mai minunată dintre calități. M-am rătăcit de atâtea ori la concursuri, încât ideea de a fi prima mă sperie – eu după cine aș alerga dacă n-ar fi nimeni în fața mea?

Norocul meu e că la alergări sunt mereu oameni înainte, traseele sunt marcate și mai sunt voluntari care să-mi arate încotro. Dacă nici când sunt relaxată nu reușesc să-mi găsesc calea, darămite când sunt concentrată la alergat și fixat peisaje pe retină.

Citește mai mult

Competiții perfecte pentru prima ta alergare montană

ciucasx3

 

Cei mai mulți alergători, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de alergat pe teren plat, încep să cocheteze și cu ideea alergării montane. Cam asta e ordinea, deși multă lume mege direct la trail running, fără să aibă vreo plăcere deosebită pentru șosea. Pentru unii devine o revelație (me included), iar pentru alții, așa cum îmi povestea chiar zilele trecute o foarte bună alergătoare pe plat, o alergare montană e suficient ca să îi convingă că nu li se potrivește genul ăsta de traseu.

Dacă te bate gândul să participi la prima ta competiție de trail running, îți recomand să citești mai întâi câteva repere care să te ajute să îți dai seama de gradul de dificultate al unei curse.

Apoi, ia în calcul faptul că există competiții perfecte pentru tine, cu trasee dedicate celor mai începători, ca să te poți bucura la maximum de cursă. Până la urmă, asta e ideea, nu? Să-ți placă atât de mult încât să vrei să revii.

 

Iată câteva competiții perfecte pentru a participa la prima ta cursă montană:

Citește mai mult

Semimaraton Ciucas X3 2016 – Jurnal de cursa de neuitat

foto - Groupama Asigurari
foto – Groupama Asigurari


 

Sambata trecuta m-am intors sa alerg din nou la Ciucas X3, cu drag, cu nerabdare si cu amintiri frumoase de anul trecut, cand am alergat maratonul. De data asta m-am inscris semi, pentru ca m-am mai desteptat un pic intre timp si am invatat ca ce-i prea mult si prea des strica. A fost o alegere buna, se pare, pentru ca am reusit un loc 3 la categorie fara sa-mi fi facut macar sperante pentru el.

Una dintre amintirile legate de maratonul de anul trecut e ca a fost pe cat de frumos, pe atat de lung. Si cum anul asta a picat fix intre Gorun Trail si MPC, am ajuns la concluzia ca 21km sunt suficienti. In plus, mereu ma atrag traseele noi, iar pe cel de semi nu il stiam si eram curioasa sa il incerc, desi nu e chiar profilul perfect pentru mine. Tot ce presupune urcari lungi nu ma avantajeaza prea mult, pentru ca ma misc mai greu la deal.

Totusi, n-a fost chiar atat de greu pe cat credeam, dar asta si pentru ca m-am simtit bine fizic si psihic. Fata de alergarea de la Mercheasa, unde stomacul m-a chinuit, de data asta am mancat ceva mai ok si n-am mai avut probleme. Cat despre psihic, reteta aerului curat, a atmosferei calde, a prietenilor veseli si a peisajelor superbe nu da gres niciodata.

Citește mai mult

Concurs: Câștigă o invitație gratuită la Oslea Night Ridge

oslea

 

Te-a prins vreodată noaptea pe munte? În alergare? Dacă nu, ai șansa unei experiențe noi pe 13 august, la Oslea Night Ridge, un eveniment de alergare montană nocturn din Retezatul Mic.

 

Te poți înscrie la unul dintre cele două trasee ale concursului, în funcție de cât de multă înclinație preferi:

 

Vertical Piatra Iorgovanului, cu startul la ora 9.00 de la Cabana de vânătoare Câmpușel. E un traseu de 3,6 km cu 800 m diferență de nivel.

Oslea Night Ridge, cu startul la 21.00 din același loc, cu o lungime de 14,2 km și 900 m diferență de nivel.

Citește mai mult

Maraton 7500 Hobby 2016 – Cea mai frumoasă alergare montană a anului

finish-7500

 

 

Dacă a durat 26 de ani ca să ajung o dată pe Vf. Omu, ceva din mintea mea s-a hotărât că e o idee bună ca într-o singură zi să ajung apoi de două ori. Cam la asta se rezumă calculul care m-a făcut să apăs pe Înscrie-te acum pe site-ul Maratonului 7500, cel mai lung traseu făcut de mine până acum (45km) și cu cea mai mare diferență de nivel (3300-3400m).

7500 e deosebit nu numai prin lungime și dificultate, ci și prin faptul că e un concurs de echipă. Atât la proba de 90 km (Elită), cât și la cea de 45 km (Hobby ??!) se participă doar în echipă. Și, credeți-mă, e o experiență foarte diferită față de o cursă solo. E ceva interesant pentru alergători, obișnuiți să facă sport individual, și scoate la lumină reacțiile în contexte de echipă. De aceea anual participă multe cupluri și ăsta ar fi fost și planul meu, să fac echipă cu Costi, să ne distrăm, că n-am mai alergat o cursă împreună din iarnă, și să vedem cum trecem testul muntelui.

Din păcate, data concursului a picat prost pentru el, așa că mi-a recomandat să fac echipă cu Alex, un alergător slash biciclist pe care eu nu îl întâlnisem, dar cu care el mai alergase de câteva ori și mi-a zis că ar fi perfect pentru 7500 și am face echipă bună.

N-am apucat să fac cu Alex decât o singură tură de recunoaștere a traseului pe Bucșoiu. Totul a mers ok, deși eu m-am ales cu febră musculară doar după bucata aia de urcare. Nici nu voiam să mă gândesc cum aveam să mă simt după o distanță mai mult decât dublă.

 

Citește mai mult

7500 de emoții

7500 - 3

 

 

Istoria se repetă. Retrăiesc emoțiile pe care le-am avut anul trecut în legătură cu Maratonul Piatra Craiului, doar că de data asta sunt pentru Maraton 7500.

La fel ca atunci, tot anul am zis că nu e un concurs pentru mine, că e prea greu și că n-am ce căuta acolo. Cu toate astea, la fel ca atunci, pe ultima sută de metri m-am înscris. Cu o săptămână înainte de start, emoțiile au început. La fel și ideile de răzgândire.

De data asta, totuși, emoțiile sunt mai mari, parcă direct proporționale cu distanța și diferența de nivel. Numai gândul la 45 de kilometri, cea mai lungă distanță parcursă vreodată într-o competiție, cu 3200m diferență de nivel, mă face să aud picioarele strigând “Nuuuuu!”. Traseul de Hobby (ce nume!) la care m-am înscris ajunge de două ori pe Vf. Omu și are o urcare pe Bucșoiu unde știu că o să încep să regret gândul amarnic care m-a împins să mă bag în așa ceva.

Ce diferă e faptul că la 7500 cursa se face în echipă și că, pentru prima dată în istoria alergărilor mele montane, am făcut o tură de recunoaștere a unei porțiuni din traseu înainte de concurs.

Citește mai mult

Retezat SkyRace 2016 – Satisfacția unei curse cu efort și bucurie în același timp

Foto - Radu Cristi
Foto – Radu Cristi

 

Concursurile de alergare mi-au demonstrat o lecție pe care o știam, dar nu o conștientizam prea bine la alte aspecte din viață: cea mai mare satisfacție nu e un loc bun în clasament, ci sentimentul că ai tras cât ai putut de tare în ritmul potențialului propriu, fără să forțezi, fără să te accidentezi și că în același timp te-ai bucurat de cursă și de toate locurile prin care te-a purtat.

Rareori mi s-a mai întâmplat să se alinieze planetele și să simt că am dat chiar tot, dar că m-am și simțit bine pe traseu. La Retezat SkyRace 2016, unde am participat pentru prima dată, traseul Buta (23 km și 1400 m diferență de nivel) mi-a oferit cadoul ăsta prețios. Desigur, cu un bonus de febră musculară de o intensitate la fel de rară.

 

Am împlinit un an de alergare montană și, ca un copil care începe să asocieze mai ușor ce vede în jur pe măsură ce crește, încep și eu să-mi dau seama de lucruri noi de la o alergare la alta. Sunt curse la care am mai fost și de care vreau să mă mai bucur o dată și sunt curse noi, unde mă duc tocmai pentru factorul surpriză.

Retezat SkyRace e unul dintre evenimentele pe care le-am ratat la ediția anterioară, pentru că am participat la Maratonul DHL. În același timp în care eu goneam între Predeal și Poiana Brașov, jumătatea mai bună alerga traseul Custura, de 28 de km, pe o vreme cruntă. De data asta a fost rândul meu. Mi-am rezervat loc chiar în prima zi de înscrieri, dar la traseul mai scurt, Buta (23 km) și am așteptat cu entuziasm să vină odată 18 iunie.  Citește mai mult

Brașov Marathon 2016 – prima cursă a anului și primul podium

bvmaraton

 

Ca să fiu sigură că nu mai rămân pe dinafară, anul ăsta e prima dată când m-am înscris din timp la competiții. Între noi fie vorba, de aceea am lansat și e-book-ul Alergările Anului 2016 – ca să-mi fie mai ușor și mie, și vouă, să ne planificăm din timp la ce vrem să participăm. La Brasov Marathon m-am înscris chiar de Happy Registration Day, fără să știu mare lucru despre traseu, ci doar pentru că auzisem de la alții că e foarte mișto.

Și a fost mișto, dar și al naibii de greu. Cu toată pauza, accidentarea și cu tot greul, am ieșit pe locul II la categorie și pe VII la open feminin. A fost, practic, prima dată pe podium (teoretic, am mai fost pe podium și la Iezer Run, unde am ieșit tot pe locul 2, dar organizatorii au făcut premierea mai devreme decât anunțaseră, așa că n-am mai prins-o și n-am mai avut micul meu moment de glorie).

Brașov Marathon a venit imediat după accidentare și e normal să simt că nu sunt deloc în cea mai bună formă – obosesc mult mai repede și calc mai precaut, picioarele nu mai prind viteza și curajul de dinainte nici dacă mintea le ordonă asta.

Citește mai mult

Unde alergăm în 2016

corcova

 

Anul trecut a fost sub semnul revelației alergării montane. Pesemne că a fost cu noroc băleguța în care am călcat la EcoMarathon. Atunci mi-am propus să fac o încercare și să alerg și eu o cursă la munte. Am zis una și, până la urmă au fost vreo 7.

Anul ăsta planul e să nu mai merg chiar la toate alergările și să nu mai alerg mereu cele mai lungi distanțe. Am să merg, totuși, la cursele care-mi sunt dragi, însă am să mă concentrez pe câteva, în timp ce la restul am să alerg cu mai multă plăcere și grijă, ca să nu mă accidentez sau să fiu nevoită să stau câte o săptămână să mă refac.

 

Iată ce planuri am momentan pentru 2016:

Citește mai mult