Munțomană Catalană cu acte în regulă

IMG_2148

 

 

Povesteam nu demult ca m-am simtit barceloneza cand mi-am facut abonament la programul de bike sharing bicing. Dar daca acel card e buletinul de oraseanca, acum am unul si de muntomana catalana cu acte in regula: tocmai m-am abonat la Centre Excursionista de Catalunya.

 

CEC e o asociatie veche, fondata in 1876, cu foarte multi iubitori de munte inscrisi – au peste 4500 de membri acum. Cladirea in care au sediul e monument istoric si parca simti ca au trecut milioane de perechi de bocanci pe acolo. Au si o biblioteca pentru membri, plina de toate hartile si traseele la care te poti gandi.

 

Pentru muntomanii catalani, a fi membru CEC sau al altei asociatii de genul are sens din mai multe motive.

Citește mai mult

10 conturi de Instagram care îți vor face dor de munte


Dacă ți se întâmplă să visezi cu ochii deschiși la plimbări în natură, dacă îți petreci pauzele de masă de la job făcând planuri pentru următoarea tură la munte, și dacă refuzi pentru a mia oară invitația în club pe motiv că ai în plan un traseu nou, welcome to the club! Inspirația e la tot pasul, iar pe Instagram e și bine împachetată. Prin urmare, azi îți recomand zece conturi de Instagram cărora să le dai follow când să evadezi măcar cu gândul către brazi și vârfuri înalte.

Citește mai mult

Guestpost: 13 lucruri învățate pe Mont Blanc

mont-blanc4

 

Ruxandra și Radu, prietenii cu care am ajuns vara asta pe cel mai înalt vârf din Bulgaria, Musala, au continuat plimbările pe munte cu un summit și mai impunător – Mont Blanc. Nu au reușit să ajungă pe vârf (de data asta), dar s-au întors de acolo cu amintiri frumoase și cu câteva sfaturi pe care le-au împărtășit în acest guestpost oricui ar fi interesat de un traseu până pe vârful Mont Blanc.

Dacă ai în plan să ajungi pe Mont Blanc în curând, ia în calcul sfaturile lor ca să fii cât mai bine pregătit pentru aventura care te așteaptă.

 

La începutul lunii septembrie am decis împreună cu un grup de prieteni să încercăm summit-ul Mont Blanc. Ideea pentru o vacanță de felul acesta ne-a venit cu un an înainte, drept urmare am avut timp destul pentru a ne aduna și testa echipamentul necesar. De asemenea, condiția fizică fiind destul de importantă, o planificare timpurie ne-a permis și destul timp pentru antrenament.

 

Ajunși la baza muntelui, am discutat cu Centrul Montan Chamonix, care ne-au recomandat sa fim extrem de precauti pe porțiunea numită ”Grand Couloir”, deoarece pietrele cădeau în mod constant. De asemenea, se anunțaseră furtuni, dar ca pe orice munte, predictia este rar corectă. Drept urmare ne-am pornit expeditia prin mijlocul norilor, ceea ce din păcate ne oferea o vizibilitate de doar 20 m. Abia cand am ajuns la 3100 m am depășit altitudinea norilor și am apucat să vedem soarele. Refugiul Tete Rousses (3167m), la care am dormit în prima noapte, se află deasupra unuia din cei mai mari ghetarii masivului, ceea ce oferea pe lângă o imagine spectaculoasă, un zgomot neântrerupt de gheață prăbușită si bolovani căzuți pe Grand Couloir.

Citește mai mult

Competiții perfecte pentru prima ta alergare montană

ciucasx3

 

Cei mai mulți alergători, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de alergat pe teren plat, încep să cocheteze și cu ideea alergării montane. Cam asta e ordinea, deși multă lume mege direct la trail running, fără să aibă vreo plăcere deosebită pentru șosea. Pentru unii devine o revelație (me included), iar pentru alții, așa cum îmi povestea chiar zilele trecute o foarte bună alergătoare pe plat, o alergare montană e suficient ca să îi convingă că nu li se potrivește genul ăsta de traseu.

Dacă te bate gândul să participi la prima ta competiție de trail running, îți recomand să citești mai întâi câteva repere care să te ajute să îți dai seama de gradul de dificultate al unei curse.

Apoi, ia în calcul faptul că există competiții perfecte pentru tine, cu trasee dedicate celor mai începători, ca să te poți bucura la maximum de cursă. Până la urmă, asta e ideea, nu? Să-ți placă atât de mult încât să vrei să revii.

 

Iată câteva competiții perfecte pentru a participa la prima ta cursă montană:

Citește mai mult

Trasee montane în Bulgaria: Vârful Musala

IMG-20160730-WA0005

 

Istoria a dovedit că din spontaneitate au ieșit unele dintre cele mai frumoase experiențe de până acum, așa că weekendul trecut am acceptat invitația unor prieteni de a face un traseu în Bulgaria, pe cel mai înalt vârf al vecinilor, Vârful Musala (2925 m). E o opțiune pentru un city break împletit și cu ceva mișcare. Cum Sofia e chiar la poalele munților, visul că dacă ai locui acolo ai urca zilnic pe vârf încolțește imediat.

După un drum de o oră cu mașina se ajunge în Borovets, o localitate de munte asemănătoare cu Poiana Brașov. La 08.30 se deschide telegondola care te duce spre cabana Yastrebets (alt 2369 m) și îți recomand să fii acolo chiar puțin înainte dacă vrei să nu prinzi coadă foarte mare. Noi am ajuns la 9 și am stat 30 de minute până ne-a venit rândul.

Prețul telecabinei este de 13 leva/persoană pentru drumul dus-întors.

Desigur că poți urca și la pas pe traseul Borovets – Yastrebets – Musala, însă noi nu prea știam la ce să ne așteptăm legat de lungime și dificultate. Am înțeles că indicatoarele turistice spuneau că ar fi, în total, 14 h dus – întors. Cu telecabina până la cabana Yastrebets și de acolo pe jos până pe Musala, după care înapoi la cabană noi am făcut 5 h la pas lejer, cu popasuri.

 

Citește mai mult

Cei mai faini pantofi din magazinul S-KARP din București

unu1

 

Dacă ești un munțoman adevărat, sigur nu a trecut pe lângă tine cea mai bună veste a săptămânii trecute, mai exact faptul că S-KARP a deschis un magazin în București. Am fost acolo la deschidere și am făcut o listă cu cele mai tari achiziții pe care le găsești la ei, unele în ediție limitată, disponibile doar la magazinul din Capitală.

 

S-KARP este unul dintre cele mai iubite branduri de încălțăminte din România și primul brand românesc care a primit licența exigentă pentru tălpile Vibram. Pantofii sunt făcuți în fabrica de la Brașov, de la design până la produs finit.

Sunt mai cunoscuți pentru bocancii de munte și pantofii de alergare montană, însă mai nou au început să producă și încălțăminte de stradă, urban casual. E vorba despre pantofi în culori vesele, sneakers si tenisi din material textil sau piele, unele cu broderie cu motive românești.

Citește mai mult

Traseu cu priveliști de toamnă – spre Mălăiești pe la Cabana Diham

Malaiesti

 

Toamna e anotimpul meu preferat de mers la munte. Când văd că afară e senin și soarele-mi umple ferestrele casei, mă întreb cum se vede oare lumea de sus, dintre brazi. Și sunt mai multe etape – a frunzelor îngălbenite, etapă care deja e pe final și locul i l-a luat perioada etapa ultimelor zile senine, după care urmează gerul și ninsoarea.

Vremea bună nu mai ține mult, așa că am mai prins câteva zile – ultimele din octombrie – de umblat printre frunze colorate pe un traseu nou și de-a dreptul spectaculos – spre Mălăiești.

A fost prima dată când am mers la Cabana Mălăiești, deși o parte din traseu, cea de întoarcere, s-a suprapus cu coborârea noastră obișnuită din vizitele la Omu și Bucșoiu.

Tovarăși de plimbare ne-au fost un cuplu de prieteni la fel de iubitori de munte și de alergare ca noi.

Citește mai mult

CiucașX3 2015 – un maraton grozav, peste așteptări

Ciucasx3

 

Cum a fost la CiucasX3?

Fantastic!

M-am simțit bine și am fost mai zen ca niciodată. M-am bucurat de cursă, mi-am amintit cât de mult iubesc muntele și cât de norocoasă sunt că pot să alerg în toate locurile astea de o frumusețe rară.

Am fost pe Ciucaș de mai multe ori, dar niciodată pe traseul de maraton. A fost cu atât mai interesant să ajung și în locuri noi și să-mi testez rezistența pe 42 de kilometri de munte. Țin minte că, de mai multe ori, ajungând pe vf. Ciucaș, vedeam punctul verde care marchează traseul de maraton și nu-mi venea să cred că sunt oameni care aleargă pe acolo. Doi ani mai târziu sunt unul dintre ei.

Citește mai mult

Ghid: Cum ne alegem sacul de dormit?

munte

Vara asta am stat mai mult decât de obicei la cort, mai ales la munte, unde înainte stăteam la
cabane sau nu rămâneam peste noapte.

Și pentru că aveam nevoie de un sac de dormit nou, m-am documentat bine și am decis să-mi
iau unul care ține cald și la -24 grade. Da, sunt atât de friguroasă. Dar nu temperatura este
singurul criteriu la care m-am uitat, așa că după câteva zile de documentare am făcut un ghid
despre cum să ne alegem sacul de dormit potrivit.

Dacă e primul tău sac de dormit, fie ai deja unul, dar vrei să-l înlocuiești sau să-ți iei unul în
plus, pentru alt sezon, sper ca după ce citești acest ghid să-ți fie mai ușor să alegi. Iar dacă ți-ai
luat deja un sac și vrei să ne zici tuturor cât de grozav e, aștept recomandarea ta în comentarii.

Citește mai mult

Traseul Bâlea – Vf. Moldoveanu și înapoi într-o singură zi

moldoveanu-varf

 

Dacă te bate gândul să faci traseul de la Bâlea Lac până pe Vârful Moldoveanu și înapoi în aceeași zi, gândește-te la 3 aspecte:

  •  ești într-o formă peste medie,
  • ai niște bocanci buni,
  • ai sau nu rău de înălțime.

Făcut în două sau mai multe zile, devine totuși un traseu accesibil oricui.

Vârful Moldoveanu a fost mereu pe lista mea. Cel mai înalt vârf din țară, despre care învățam la geografie, e un loc în care merită să ajungi cel puțin o dată în viață. Și cum verile trecute n-am reușit să îi facem loc printre nunți, mare, maratoane și alte planuri, când am prins un weekend liber anul ăsta, am și bifat plecarea în calendar.

O singură mică problemă: din cauza unor neprevăzute, dintr-un weekend liber totul s-a transformat într-o zi liberă. Așadar, nu am mai avut două zile de făcut traseul, ci una singură. Și a fost un adevărat tur de forță, pentru că am făcut cale întoarsă la București imediat după ce am coborât de pe munte.

Citește mai mult

Mâncare sănătoasă de luat la pachet pe munte

tasu2

Covrigei, biscuiți, supă la plic, pâine cu pateu sau cinstita slană cu ceapă mâncată lângă izvor. Iar în vârf, după o urcare grea, marele premiu al montaniarzilor – o ciocolată pe care o mănânci singur, după care lingi ambalajul. Mmmm. Fugi, ispită!

Cam așa arată meniul unui om al muntelui. Ceea ce nu-i rău dacă omul muntelui n-ar vrea să meargă și la mare din când în când și n-ar avea probleme când ar vedea că nu mai încape în costumul de baie.

Am văzut ieri pe grupul de discuții al comunității Limitless întrebarea asta – ce să mănânci când urci pe munte ca să nu-ți compromiți silueta? Ce poți lua cu tine sănătos, ușor, care să reziste ceva vreme? Să nu aibă tone de zahăr și catralioane de calorii, dar totuși să îți dea energie pentru traseele grele pe care le ai în plan.

Citește mai mult

Valea lui Stan – traseu de o zi cu o doză de adrenalină

 

Făgărașul nu e altceva decât o colecție de trasee care mai de care mai spectaculoase, cu vârfuri înalte, natură pe săturate și peisaje pe care merită să le vezi măcar o dată. Cu toate astea, sunt puține trasee pe care le poți face într-o singură zi, plecând din București, să fie și relativ accesibile și, totuși, să aibă o doză de adrenalină mai mare decât o simplă plimbare.

 

Valea lui Stan e un traseu pe care mi-am dorit să ajung de doi ani. L-am găsit mai simplu decât credeam, dar cel puțin la fel de provocator precum îl arată fotografiile. Un fel de cursă cu obstacole pe stânci și la altitudine.

Ca să ajungi pe Valea lui Stan trebuie să te îndrepți către Transfăgărășan. Înainte să ajungi la barajul Vidraru vei vedea pe stânga o troiță și un anunț “Zonă frecventată de urși”. Dacă anunțul nu te-a pus pe fugă, privește alături și ai să vezi un panou care te anunță că acolo începe traseul.

Citește mai mult

Mi-a trebuit via ferrata pe Montserrat

montserrat2Mă uitam la genunchiul drept şi îl priveam cum tremură de încordare, fără să-l pot controla. Îl aveam îndoit, sprijinit într-un vârf de adidas pe care îl rugam să nu alunece din scobitura aproape imaginară a stâncii. Asta pentru că celălalt picior sigur ar fi cedat dacă l-aş fi pus să se desprindă de pe cei 3 centimetri pătraţi pe care stătea, doar ca să mă ridice încă un pas.

Şi degeaba le zici muşchilor despre peisaje. Nici frica nu vrea să audă de limite depăşite. Uneori mintea nu poate convinge corpul să se ţină cu mâinile de un cablu, cu spatele rezemat de un perete de stâncă înalt de câţiva metri şi cu picioarele perpendiculare pe peretele din faţă. Şi tot corpul să urce, la 90 de grade, oprind în cele mai stresante poziţii ca să schimbi buclele de siguranţă de pe un cablu, pe altul. Depinde, totuşi, de cât de bine ţi-ai antrenat şi muşchii minţii.

Când am auzit de via ferrata pe Montserrat, am fost prima pe listă. Nimic nu-i chiar aşa de greu când eşti asigurat de două ori. Dar cred că nici o sută de cabluri nu m-ar fi convins să privesc în jos în unele momente. Nu te uita în jos, nu vezi decât cărarea şi carabinele.

Citește mai mult