“Esti din Tulcea si nu stii sa inoti?” e o intrebare echivalenta cu “Esti din Tulcea si n-ai trait pe grind toata viata?”. E o rusine sa fii de la Dunare si sa nu stii sa inoti. Esti ca moldoveanul care nu bea, olteanul care nu stie bancuri si bucuresteanul care face diferenta intre “doar” si “decat”.
Istoria mea cu apa dateaza din copilarie, cand ma jucam cu vecinii pe faleza de-a Fort Boyard: aruncam un indiciu in Dunare si coboram pe parame pana in apa ca sa-l aducem inapoi. Copii inconstienti. Nu stiam sa inotam, dar stiam ca trebuie sa ramanem pe faleza pana ne uscam, ca daca ajungem uzi acasa isi dau seama parintii ce-am facut si iese cu scandal si restrictii privind viata sociala din fata blocului.
Apoi am mai avut cateva tentative de a invata sa inot, dar nici una nu a dat roade. Asta pana in adolescenta, cand am dat peste cineva suficient de perseverent care m-a invatat pas cu pas cum se face. Partea buna e ca nu mi-e frica de apa si as sta in mare sau in bazin toata ziua. Problema e ca inca nu pot inota mai mult de o lungime de bazin, dupa care obosesc si trec in pluta. Nu stiu sa inot cu capul sub apa, nu respir cum trebuie si dau din picioare cam aiurea. Asa ca acum lucrez la asta.
Daca vreti sa invatati sa inotati sau sa va balaciti dupa serviciu, va recomand sa mergeti cu incredere la bazinul de la Facultatea de Medicina. Instructorii sunt foarte misto, e curat si preturile sunt decente (250-300 de lei). Plecati de acolo morti de oboseala, cu parul ud si in toate partile, dar zen :D.