Recenzie de carte: Drumul către Sparta, de Dean Karnazes

Dean Karnazes, american de origine greacă, este unul dintre cei mai populari ultramaratoniști din lume. După succesul primei sale cărți, Ultramarathon Man, a publicat un volum nou, Drumul către Sparta, care face parte din colecția IRun de la Preda Publishing.

Drumul către Sparta nu e una dintre cărțile clasice despre alergare, cu o latură motivațională, cât e un elogiu adus Greciei, locul unde a început povestea maratonului. Citește mai mult

Review: Eu sunt Zlatan. Autobiografia “zeului” din ghetouri

zlatan

 
 

După ce citești Open-ul lui Agassi sau vreo poveste despre viața lui Muhammad Ali e greu să te mai impresioneze o autobiografie a vreunui sportiv. Și totuși, Ibrahimovic reușește. Eu sunt Zlatan e o autobiografie reusita dintr-un alt punct de vedere, ce-i drept, pentru ca e pe jumatate entertainment. E o combinatie buna de poveste despre sportivul de succes care porneste de la sanse numarate cu minus, cu o personalitate puternica, controversata, asezonata cu detalii despre cum se vede lumea fotbalului din vestiar.

 
 

Ibra se descrie drept rebelul din ghetto-uri care a știut că, doar din cauza originii lui, va trebui să muncească de câteva ori mai mult decât colegii lui suedezi de la Malmo FF ca să ajungă unde își dorește. Si chiar a făcut-o. A ajuns la Ajax, Juventus, Barcelona si Milan, devenind unul dintre cei mai bine platiti jucatori din lume.

 

Povestea e scrisa cronologic, incepand cu detalii personale despre viata de copil din tata bosniac si mama croata si despre relatia cu familia lui – tata alcoolic, sora dependenta de droguri, familie destramata etc. Tatal lui, desi era de acord cu faptul ca joaca fotbal (maximum de sustinere pe care l-a primit), a venit sa-l vada jucand foarte tarziu, cand devenise deja faimos.

 

Ibrahimovic se compara cu alti jucatori mai “cuminti” sau mai obedienti, dar pune asta pe seama faptului ca unii dintre ei au avut parte de o copilarie fericita, fara lipsuri, n-au avut nimic altceva de facut decat sa joace fotbal si au fost crescuti la echipe-vedeta inca de mici. Oarecum isi scuza temperamentul prin turbulentele pe care a fost nevoit sa le depaseasca.

Citește mai mult

Review: Anatomia alergării

anatomia-alergarii

 

De Sărbători am primit o carte despre alergare de pe lungul meu whishlist: Anatomia alergării – Ghidul vostru ilustrat pentru creșterea forței, vitezei și rezistenței, de Joe Puleo și Patrick Milroy. Pentru că am primit multe întrebări despre cât e de bună sau de rea, i-am făcut o recenzie și o listă de pros and cons care să te ajute să decizi dacă merită să o citești.

 

Anatomia alergării e o carte destul de tehnică, nu e vreo poveste de glorie inspirațională a vreunui alergător celebru. E axată pe beneficiul pe care antrenamentele variate de alergare și de forță îl au pentru creșterea vitezei și rezistenței.

Practic, autorii amintesc că nu e suficient să ieși la alergări multe și fără sens, ci susțin crearea unui plan care să includă și altceva decât kilometri lungi, cum ar fi antrenamente de viteză sau de forță pentru grupele musculare cu rol principal sau secundar în alergare.

Ideea de la care pornesc este că nu numai mușchii picioarelor influențează felul în care alergăm, ci și cei ai spatelui, ai brațelor, ai mijlocului, ba chiar și ai feței. Pentru a crește performanța în orice tip de alergare, ei vorbesc despre tehnica corectă, echilibrul rezultat dintr-o musculatură dezvoltată simetric.

Citește mai mult

Review: sutien sport Anita Active

full

 

 

Weekendul trecut, la Retezat SkyRace, am făcut ceva foarte frowned upon în lumea alergării – am folosit un element de echipament nou, cu care nu mai alergasem niciodată. Nici eu nu recomand asta în general, dar pentru că a fost vorba despre un sutien de sport pe care l-am întors pe toate părțile înainte de cursă și mi-a plăcut, am știut că riscurile să mă deranjeze în timpul alergării sunt minime.

 

E vorba despre un sutien de sport din gama Anita Active, un producător german cu istorie de câteva decenii pe piață.

După ziua competiției l-am mai purtat de câteva ori, atât la antrenament, cât și pe sub ținuta de zi cu zi. Pentru că este un produs mai puțin cunoscut, dar care a intrat imediat pe lista echipamentului meu preferat de sport, i-am făcut un review detaliat.

Citește mai mult

Star Wars The Force Awakens, review fără spoilere

starwars-poster

 

Dacă citești review-uri despre episodul 7 din Star Wars, The Force Awakens, înseamnă fie că ți-ai luat deja biletele sau te-ai hotărât să le iei, fie vrei să vezi te mai convingi o dată înainte că merită.

Nu era nicio îndoială că filmul lui JJ Abrams va fi un blockbuster. Cred că e prima dată când aud de un film la care primele vizionări, cel puțin în cinematografele din București, sunt sold out. Sunt convinsă că nerăbdarea construită de toate zvonurile și revealurile de până acum despre cum va continua povestea Forței ar fi vândut bilete și fără ca publicul să aibă confirmarea că e un film bun.

Dar este. E unul excelent, tot ce trebuie să fie și a făcut așteptarea să merite. Povestea e incredibilă, nu foarte previzibilă, și e o continuare excelentă a legendei construite în primele părți.

A fost primul film la care lumea din sală a aplaudat când au apărut, pe rând, Han Solo, Queen (General) Leia, C-3PO și Chewbacca. Apar și Vader și Luke, dar n-am să intru în detalii despre formă și context, iar Kylo Ren e doar o imitație a măreției bunicului său. Un alt personaj important e droidul BB-8, cel mai căutat din tot episodul.

Citește mai mult

Review: Pantofi de alergare montană Salomon Speedcross 3

 

Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross
Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross

 

Dacă te duci la o alergare montană în România și te uiți în jur la start, ai să vezi că vreo 70% dintre alergători poartă Salomon Speedcross, mai mult sau mai puțin fosforescenți.

Fără să fac prea mult research înainte, mi-am luat în primăvară modelul Speedcross 3 și am apucat să-i alerg cât de cât până acum. Hai să îți povestesc cum s-au comportat.

I-am purtat prima dată la EcoMarathon și aveam emoții. E riscant să mergi cu pantofi noi pe munte – dacă te rod, ai două variante – ori continui în picioarele goale, ca Barefoot Rick, ori înduri până la finish. Unde mai pui că era și prima mea cursă de trail! Eram pregătită moral pentru cel puțin un fail.

Din fericire, Salomonii s-au comportat exemplar, atât la EcoMarathon, cât și cu următoarele ocazii. I-am mai purtat la Cozia Trail Race, Corcova Trail Race și în drumeții pe Valea lui Stan, pe Moldoveanu și pe Negoiu.

Citește mai mult

Review brățară Garmin Vivofit 2

vivofit 2 garmin

Lansată anul trecut, brățara Garmin Vivofit 2 e un gadget util celor care încep să acorde mai multă atenție sănătății și mișcării. Se poartă non-stop la mână (inclusiv la duș și în timpul somnului), iar pe ecran sau în aplicația Garmin Connect apar diferite statistici legate de nivelul de activitate din timpul zilei și calitatea somnului.

Pentru că o port de două săptămâni, am apucat să-i testez funcționalitățile și am cuprins ce mi s-a părut mai util în review-ul de mai jos.

Cum arată?

Vivofit 2 are o brățară dintr-un cauciuc mai tare și un ecran cu display. Se închide cu un sistem de siguranță astfel încât să nu se desprindă de pe încheieturi în timpul activității fizice. Pare foarte rezistentă, am atins-o mai tare de niște stânci, la munte, dar n-are nicio zgârâietură. Brățara poate fi schimbată cu una de altă culoare, în cazul în care vrei să o asortezi cu pantofii.

În cutie vei găsi și un stick cu care poți sincroniza datele pe calculator.

garmin

Citește mai mult

Restaurant vegetarian de nota 10

biofreshZilele trecute, ca parte a ritualului de descoperire a cel puțin unui restaurant nou și bun în fiecare lună, am ajuns într-un loc despre care auzisem deja laude și pe bună dreptate – Bio-Fresh.

Restaurantul e pe strada Leon Vodă nr.19, aproape de maternitatea Bucur, între Unirii și Tineretului, la parterul unei case. De afară nu se vede mare lucru, poarta e cam înaltă și firma de la intrare e destul de mică.

Meniul e mare și părea integral vegan, nu am văzut nimic cu ou sau brânză, am văzut doar tofu. Au supe raw și gătite, pateuri de tot felul, salate, mâncăruri raw și gătite și o listă impresionantă de deserturi.

Citește mai mult

Locuri de ieșit – Edo Sushi

sushiCând vine vorba de sushi, oamenii pe care i-am întâlnit sunt categorici – fie s-ar muta în Japonia doar pentru un sushi bun, fie se înverzesc ca algele la simpla menționare a cuvântului cu S.

Până nu demult, făceam parte din a doua categorie. Mâncasem sushi doar de două ori – o dată la un restaurant din București al cărui nume nu mi-l amintesc și a doua oară, în Germania, la un local cu pretenții. Nu mi-a plăcut deloc, iar ambele experiențe m-au făcut să aștept încă vreo patru ani ca să mai dau o șansă bucătăriei japoneze.

Însă recent, am gustat dintr-o comandă de sushi făcută de altcineva și lucrurile s-au schimbat radical. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât inclusiv să încerc să fac sushi acasă în curând. Dar până atunci mai am de experimentat, așadar am fost de curând la Edo Sushi, pe Calea Victoriei, curioasă să văd ce au de oferit.

Citește mai mult

A Networking Book – cât de mult ne ajută relațiile pe care le creăm

anetworkingbookNetworking-ul este un cuvânt mai pompos pentru ceea ce oamenii au făcut de când lumea – crearea și întreținerea relațiilor cu oameni care pot genera oportunități de tot felul, ne pot ajuta sau pur și simplu pe care e o mare bucurie să îi cunoaștem (aș trece asta tot la punctul anterior, pentru că e tot o formă de ajutor indirect).

Între timp, rețelele, nodurile și hub-urile au evoluat. Am ajuns la celebrul nivel de six degrees of separation, teorie conform căreia fiecare dintre noi se află la o distanță de cel mult șase oameni intermediari față de oricine altcineva. E interesant să te gândești că ai avea nevoie de cel mult 6 oameni ca să ajungi la Barack Obama, nu? Eu m-am gândit la cea mai evidentă variantă pe care aș avea-o și cred că aș ajunge la el prin 3, maximum 4 oameni 🙂 N-am zis că mi-ar și răspunde, dar am luat în calcul intermediarii. Teoria asta și oportunitățile pe care le naște fac parte din subiectele cheie ale cărții A Networking Book, scrisă de Paul Renaud, Marketing Expert și Executive Coach.

Teoria ca teoria, însă practica poate fi o provocare pe măsură ce rețelele se extind, iar noi ne închidem în universuri mai mici și mai comode. Multă lume confundă networkingul cu o băgare în seamă nesolicitată. E adevărat că, de la cultură la cultură, abordarea unor persoane noi ar trebui făcută mai mult sau mai puțin direct, cu o doză variabilă de tact. Cu toate astea, până nu înțelegem exact ce înseamnă networkingul, o să ratăm în continuare oportunități sub pretextul fricii de expunere, de nou sau de ridicol.

Citește mai mult

Shantaram – Am fost o lună în India

indiaAm fost o lună în India. Cam cât mi-a luat să citesc Shantaram, am trăit într-un univers paralel în care m-am rătăcit prin străzile colorate și încinse ale Mumbai-ului.

Dintre toate țările din lume, un australian evadat din închisoare decide să se ascundă în India. Și nu oriunde, ci în inima mahalalei, unde parfumul de santal și condimente se combină cu cel de șobolani și hărmălaia copiilor acoperă strigătele vânzătorilor de ceai. Unde turiștii caută heroină ieftină și gangsteri care să le schimbe bani pe piața neagră.

Autorul, Gregory David Roberts, susține că povestea e inspirată chiar din viața lui. Fost toxicoman condamnat pentru o serie de jafuri armate, cu o familie destrămată, el evadează în plină zi. Fuga se oprește oprit în India, țară care îl adoptă și pe care o adoptă, iar tot acolo este botezat Shantaram, Omul Păcii Divine.

Citește mai mult