Marathon 7500 văzut de pe margine

Varful Omu

 

 

“De dimineață-n zori de zi
Se coboară îngerii”

 

A trecut o săptămână de la Marathon 7500 și tot nu pot să-mi scot Phoenix-ul din cap. Nici senzația pe care o aveam în mașină, în drum spre Peștera, când îmi aminteam de treptele acelea de lemn de lângă mânăstire şi cum abia le mai alergam anul trecut cot la cot cu Cristina Cecan, ca pe cireaşa de pe tortul celor 45 de km. Nod în gât.
 
Când nu poți alerga, faci ce poți ca să-ți ții mintea și picioarele ocupate cu altceva. Așa că eu mi-am pus toată energia în rolul de spectator la cursă și suport pentru cei care chiar au tras.
 

Joi am ajuns destul de devreme la base camp, în Peștera – doi concurenți (Cristina și Andrei, echipa Blue Skies) și doi accidentați veniți ca suporteri. Ne mânca în talpă pe amândoi privind cu jind cum își pregătesc ceilalți echipamentul pentru alergare.
 
Am avut timp să socializez cu alergătorii, cu prieteni de care îmi fusese dor, să instalăm corturile și să observ tensiunea aceea din aerul răcoros din seara precedentă startului. Alergătorii știu despre ce vorbesc – golul din stomac când te uiți cum se lasă întunericul peste munte, lumea mai vânzolește un pic și se pregătește de culcare devreme, corpul e în expectativă și știi că mai sunt câteva ore până începe nebunia. Îmi place mult, e ca un drog de emoții pe care deja știu să le declanșez cât de cât controlat și le savurez. Deși odată pornite, e mai greu să le opresc și mă prinde startul făcând exerciții de respirație. Da, îmi fusese dor de asta.
Citește mai mult

Eugeni Gil, Team Salomon Spain: Kilometers are the key. To run a marathon, practice a marathon

eugeni-gil

 

 

Eugeni Gil, unul dintre recruții relativ noi din Team Salomon Spain, are doar 23 de ani, dar știe foarte bine ce vrea – să devină alergător profesionist de curse montane. Anul trecut a făcut o schimbare majoră de stil de viață si s-a mutat în creierii Pirineilor ca să se poată antrena ca la carte, cu cât mai mult volum.

Eugeni este, de câțiva ani, factorul surpriză în peisajul alergărilor montane din Spania, după ce a câștigat competiții celebre, cum ar fi Maraton Cap de Creus, terminând cursa înaintea unor sportivi renumiți.

Am stat de vorbă cu el și am descoperit un tânăr modest, dar hotărât, care își alimentează efortul cu dragostea pentru munte.

Citește interviul de mai jos dacă vrei să afli cum se antrenează un sportiv de top internațional, care sunt sfaturile lui pentru cei aflați la început și cum se vede peisajul tot mai colorat al alergării montane din fața panglicii pe care scrie Elite.

 

*Am lăsat interviul în engleză ca să transmit cât mai clar micile subtilități, dar dacă îmi spuneți că e nevoie de o traducere, o pot face.

Citește mai mult

Olla de Nuria 2017 – alergare la înălțime pe creasta Pirineilor

nuria2

 

Weekendul trecut am avut parte de cea mai frumoasă alergare de când sunt în Spania: semimaratonul Olla de Nuria, aflat la a XI-a ediție. A fost o cursă de la care nu stiam la ce să mă astept, cu un profil cu care nu sunt obisnuită si pentru care nu m-am antrenat cum trebuie, însă mă bucur că nu am dat înapoi.

 
 

A fost senzațional traseul: 22 de km cu 3880m diferență de nivel acumulată (cam 1900m urcare si tot atât de coborâre). Desi a fost o bătălie continuă cu urcările si altitudinea, m-am simțit bine pentru că nu am forțat prea tare si am terminat-o mai bine decât credeam, în 3h 45min, cu locul 9 la categorie, 11 la open feminin si 173 la general, din 520 de finisheri.

 
Cum spuneam, obiectivul meu a fost să fac un antrenament mai serios pentru Marathon 7500 si să mă bucur de una dintre cele mai iubite si mai frumoase curse din Catalonia. Si vorbesc serios când folosesc superlativele, locurile s-au ocupat în câteva ore de la deschiderea înscrierii.

 
Citește mai mult

EcoMarathon 2017 – Energie si bucurie acolo unde a inceput totul

Foto: Alina Selinadie
Foto: Alina Selinadie
Cred ca fiecare alergator ajunge sa aiba o cursa de suflet. Pentru mine, pana acum, EcoMarathon e aceea. A fost primul meu maraton montan acum doi ani si momentul in care am dat asfaltul pe munti. Peisajele, emotiile inceputului de sezon de alergare, oamenii care vin la Moieciu – toate astea au contribuit la nerabdarea cu care am anticipat editia din 6 mai si a meritat pe deplin asteptarea.

 

In plus, imi doream enorm sa revin pentru ca aveam o revansa de luat fata de mine insami, dupa ce am abandonat cursa anul trecut. 

 

Asadar, EcoMarathon 2017 a fost prima cursa in tara de cand m-am mutat la Barcelona si, cu toata distanta, nu aveam cum sa o ratez. M-am inscris imediat ce s-a anuntat data, fara sa stau pe ganduri.

Citește mai mult

Din toamna asta fac parte din Team Salomon România

Foto: Robert Cadar
Foto: Robert Cadar

Țin minte foarte bine săptămânile dinaintea primului meu semi și zâmbesc de fiecare dată când îmi amintesc de perioada aceea. Privind în urmă, au fost cu pregătire mentală mai mult decat fizică.

Sigur, dădeam două ture de IOR în fiecare zi, mi se părea că sunt cât de cât antrenată, dar când mă gândeam la 21 (douazecisiunu!!!) de kilometri parca se înmuiau picioarele.

Cu puțin timp înainte de primul semimaraton s-a întamplat să fiu la Londra și sa merg la seminarul lui Tony Robbins, Unleash the Power Within. Evident, toată crema tehnicilor motivaționale se îndreptau către credința asta a mea – pot sau nu pot? Hai să-mi spun că pot.

Și am putut. Încet, relaxat, cu o tonă de glume în program, am trecut de finish și mi-am luat medalia.

A mai urmat o perioada de alergări pe asfalt, până când Facebook a început să-mi plimbe pe la nas ceva și mai interesant – oameni care aleargă la munte. Știam de EcoMarathon, îmi dorisem vreo doi ani la rând să merg, dar în naivitatea mea, eu chiar credeam că mai prind loc dacă mă înscriu în aprilie 🙂 such a rookie!

Citește mai mult

Maratonul Montan Rafael – final de sezon de alergare în culori de toamnă

img-20161022-wa0041

 

Weekendul trecut m-a prins iar în alergare pe traseul de semimaraton de la a doua ediție a Maratonului Montan Rafael. Pe dealurile din Codlea, peisajul și vremea de toamnă au fost un suvenir frumos la final de sezon și o limpezire a plămânilor și gândurilor pentru ce va urma.

Anul trecut, Maratonul Montan Rafael a fost la prima ediție. Țin minte niște fotografii de atunci și, chiar dacă nu am participat, mi-a rămas o sămânță de gând despre el. Apoi, prin martie-aprilie, când am făcut pauza forțată de periostită, am mai primit o recomandare. Chiar kinetoterapeuta care mă ajuta să mă recuperez îmi povestea, în timp ce îmi potrivea curenții pe picior, despre același maraton.

Era destul de greu pentru mine să-mi fac planuri, mai ales în starea în care eram, că nu mai alergasem de vreo lună absolut deloc și simțeam că explodez numai dacă aduce cineva vorba de asta.

Șase luni mai târziu, după ce am zis că MPC “e ultima alergare, promit”, m-am lăsat convinsă să mă înscriu și la Rafael. N-a fost prea greu să mă convingă, recunosc, am cedat cam repede 🙂 Iar ca să fie potrivirea perfectă, m-am întâlnit și cu domnișoara kinetoterapeută acolo.

Citește mai mult

Maraton Piatra Craiului 2016 – The Back Way is the Right Way

Da, chestia asta chiar poate fi distractiva.
Da, chestia asta chiar poate fi distractiva.

 

Weekendul trecut mi-a adus cea mai mare bucurie legată de alergare și cel mai bun rezultat pe plan sportiv de când m-a prins microbul ăsta: un podium la a 11-a ediție a Maratonului Piatra Craiului, pe care nu credeam că voi ajunge, un timp mult mai bun decât așteptările mele și o experiență de trăire deplină a cursei, care din fericire n-a fost umbrită de nicio durere sau accidentare.

 

Cu 5h 35min am fost pe locul 2 la categorie, 5 la open feminin (din 124 finisheri) și un rotund loc 100 în clasamentul general (dintr-un total de 733 de finisheri).

De data asta nu a mai fost întâmplare, lipsă de concurență sau mai știu eu ce conjunctură care să încline balanța în favoarea mea. MPC-ul chiar atrage o concurență serioasă, alergători buni și experimentați, dar și începători (așa cum mă mai consider și eu) care vor să-și îndeplinească o nebunie. De data asta picioarele au tras, am mâncat bine, am forțat psihicul să rămână strong și am încercat să alerg cât mai aproape de potențial.

 

Rewind

Ca să dau un pic de context, anul trecut au fost primele mele alergări montane, iar la MPC 2015 m-am hotărât să mă înscriu atunci mai mult din curiozitate. Pentru că nu știam la ce să mă aștept și toată lumea vorbea despre cât de greu e, în dimineața concursului de atunci am avut niște emoții mai mari ca niciodată. Îmi amintesc de ele cu drag, totuși. Fac parte din frumusețea începutului și a necunoscutului.

Citește mai mult

Competiții perfecte pentru prima ta alergare montană

ciucasx3

 

Cei mai mulți alergători, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de alergat pe teren plat, încep să cocheteze și cu ideea alergării montane. Cam asta e ordinea, deși multă lume mege direct la trail running, fără să aibă vreo plăcere deosebită pentru șosea. Pentru unii devine o revelație (me included), iar pentru alții, așa cum îmi povestea chiar zilele trecute o foarte bună alergătoare pe plat, o alergare montană e suficient ca să îi convingă că nu li se potrivește genul ăsta de traseu.

Dacă te bate gândul să participi la prima ta competiție de trail running, îți recomand să citești mai întâi câteva repere care să te ajute să îți dai seama de gradul de dificultate al unei curse.

Apoi, ia în calcul faptul că există competiții perfecte pentru tine, cu trasee dedicate celor mai începători, ca să te poți bucura la maximum de cursă. Până la urmă, asta e ideea, nu? Să-ți placă atât de mult încât să vrei să revii.

 

Iată câteva competiții perfecte pentru a participa la prima ta cursă montană:

Citește mai mult

Semimaraton Ciucas X3 2016 – Jurnal de cursa de neuitat

foto - Groupama Asigurari
foto – Groupama Asigurari


 

Sambata trecuta m-am intors sa alerg din nou la Ciucas X3, cu drag, cu nerabdare si cu amintiri frumoase de anul trecut, cand am alergat maratonul. De data asta m-am inscris semi, pentru ca m-am mai desteptat un pic intre timp si am invatat ca ce-i prea mult si prea des strica. A fost o alegere buna, se pare, pentru ca am reusit un loc 3 la categorie fara sa-mi fi facut macar sperante pentru el.

Una dintre amintirile legate de maratonul de anul trecut e ca a fost pe cat de frumos, pe atat de lung. Si cum anul asta a picat fix intre Gorun Trail si MPC, am ajuns la concluzia ca 21km sunt suficienti. In plus, mereu ma atrag traseele noi, iar pe cel de semi nu il stiam si eram curioasa sa il incerc, desi nu e chiar profilul perfect pentru mine. Tot ce presupune urcari lungi nu ma avantajeaza prea mult, pentru ca ma misc mai greu la deal.

Totusi, n-a fost chiar atat de greu pe cat credeam, dar asta si pentru ca m-am simtit bine fizic si psihic. Fata de alergarea de la Mercheasa, unde stomacul m-a chinuit, de data asta am mancat ceva mai ok si n-am mai avut probleme. Cat despre psihic, reteta aerului curat, a atmosferei calde, a prietenilor veseli si a peisajelor superbe nu da gres niciodata.

Citește mai mult

Gorun Trail Mercheașa 2016 – o alergare ca o vacanță de vară

14203191_1693817267608484_3625279446935525490_n

 

Am asociat mereu perioada începutului de septembrie cu sfârșitul vacanței, cu zilele în care încercam să profit la maximum de tot ce m-a bucurat toată vara și să mai prind o oră de stat afară. Iar la Mercheașa – un loc superb, dar de care nu mai auzisem în viața mea – am avut una dintre acele experiențe ca pe vremuri, de bucurie simplă alături de prieteni, cu zile însorite în natură, zburdat prin iarbă și gust de gogoși de casă.

Sunt alergări la care mergi ca să te mai întâlnești o dată cu limitele și gândurile, sunt alergări la care ești competitiv, altele la care mergi de dorul înălțimilor sau al unui traseu de care ți-a fost dor, dar pe lângă ele mai sunt și unele la care îți amintești la fiecare pas de plăcerea pură a alergării.

Gorun Trail a fost una dintre cele din urmă – o alergare pe un traseu superb, cu o atmosferă genială, cei mai energici voluntari și cu oameni prietenoși, care ne-au primit ca musafiri în comuna lor, în casele lor, ba ne-au pus și la masă cu o palincă, să ne facem curaj de alergat.

Citește mai mult

Fox Trail Run 2016 – Semimaraton în Băneasa, cu bucurii și lecții

foxtrail

 

Prima participare la Bucharest Fox Trail Half Marathon mi-a adus două mari bucurii – am convins o colegă să participe la prima ei competiție de alergare și am luat locul I la categoria de vârstă la cursa de semimaraton.

A fost a doua oară când am alergat la o competiție în Băneasa, după Băneasa Trail Run din iarnă.

La start am simțit că am pornit cam repede pentru ritmul meu. Vedeam și vreo 2-3 fete în fața mea care nu păreau să poată duce viteza aia constantă, dar încercam să țin pasul cu ele și să nu le las să se depărteze prea mult.

La un moment dat, mă depășește cineva și, când mă uit mai bine…wait a minute, is that…Gabi Szabo?! Chiar ea 🙂

Citește mai mult