Fata serioasa si WC-ul public

Sambata, pe plaja Modern din Constanta. Lume multa, soare, mici, muzica indoielnica si chelneri minori angajati la negru care hartuiau turistii sa vina la ei pe terasa.

Pentru ca obisnuiesc sa beau multa apa, dupa nici cinci minute de cand am ajuns pe plaja am simtit ca … stiti voi, am o problema.

Am zis sa fiu civilizata si sa merg la toaleta publica de pe marginea plajei si sa rezolv problema simplu si sigur. Cand colo, vad de la distanta o foaie A4 cu deprimantul mesaj “Taxa 1 leu”. Zic deprimant pentru ca aveam la mine doar sandalele si costumul de baie.

Citește mai mult

Campaniile saptamanii 18-24 iulie

N-au fost prea multe campanii mari care sa imi atraga atentia saptamana trecuta, insa au fost subiecte despre care s-a scris cu drag si mi-a facut placere sa le citesc.

Am sa incep cu sfarsitul saptamanii, cand a fost Biz Social Media Summer Camp: multi bloggeri, discutii despre social media si o super ocazie de socializare. (Va) gasiti (in) fotografii pe refresh.ro, care a scris foarte fain despre eveniment. Aproape la fel de fain ca scrisoarea pe care ne-a trimis-o Andrei din tabara 🙂 Manafu a facut deja o compilatie a articolelor aparute despre discutiile de acolo, asa ca va las sa o rasfoiti la el. Citește mai mult

Despre nenoroc si ghinion

Un nenoroc nu este un ghinion. E doar acel ceva pe care nu il poti controla si care, cand se intampla, reuseste sa iti strice intr-o buna masura planurile, dar nu complet.

Nu exista niciun moment ok pentru un nenoroc. Daca ai sti ca din 365 de zile, in 50 ar trebui sa ai nenoroc si ai putea sa planifici singur cand sa se intample asta, ti-ar fi extrem de greu. Citește mai mult

Creativi pentru o cauza buna

In ultimii ani, prin natura joburilor si preocuparilor, am intrat in contact cu foarte multa publicitate pentru diverse cauze eco. Unele ma bantuie si acum, fie de bune ce erau, fie de plictisitoare. Multe dintre spoturile si printurile “eco” sunt asa-numite ghosturi, cu bugete mici, creativitate maxima si premii pe la festivaluri. Pe langa creativitate emotionala dusa la extrem, multe dintre ele isi permit si o doza de umor fara perdea. Isi permit sa socheze si sa devina memorabile.

Am observat ca foarte multe printuri folosesc alotopia, un procedeu prin care un element care ar trebui sa se regaseasca in mod normal intr-un anumit loc/mediu este inlocuit cu altul, neobisnuit, care n-ar avea ce cauta acolo, schimband complet semnificatia (un exemplu bun este inghetata de mai jos).

Iata cateva reclame eco friendly faine si foarte faine, de la agentii de pe vreo 3 continente.

Citește mai mult

Cum ne autoaparam?

Mi se pare ca traim intr-un oras incredibil de periculos, mai ales pentru femei.

Am trecut prin mai multe episoade cu perversi, bolnavi sau pur si simplu taranoi. De doua ori mi s-a intamplat sa ripostez. Nu am facut-o ca sa ma apar, ci ca o reactie, ca nesimtirea fusese comisa. Intr-una din dati l-am luat la suturi pe un “nene” care m-a atins “in treacat”. Genul libidinos, cu geaca de piele, 40 de ani. A trecut de mine si s-a oprit la trecerea de pietoni. Cat statea la semafor, am profitat de moment si i-am transmis cateva vorbe insotite de cateva suturi aplicate cu boncancul drept.

Citește mai mult

Campaniile saptamanii 4-9 iulie

Saptamanal, am sa incerc sa fac o lista a campaniilor de pe bloguri care mi-au atras atentia. Cred ca poate fi utila tuturor celor din online care nu au timp sa caute peste tot ce s-a intamplat, dar ma va ajuta si pe mine sa raman la curent cu tot ce misca pe partea asta. Lista va cuprinde in special campanii platite, dar am sa le includ si pe cele neplatite despre care se vorbeste (scrie) mult. Ordinea este aleatorie, nu are nicio legatura cu preferintele mele, rezultate sau cine a facut campania, dar din monitorizarile saptamanale am sa aleg una sau mai multe care mi-au placut si am sa va spun de ce.

Asa ca iata-le:

Citește mai mult

Ne place pe gratis

Romanii inteleg gresit conceptul de serviciu gratuit. Il inteleg ca pe un drept.

Treaba sta in felul urmator: in Bucuresti, cele mai mari retele de inchiriere de biciclete sunt I’Velo si Cicloteque. Una dintre principalele diferente dintre ele este ca la Cicloteque, inca de anul trecut, poti inchiria o bicicleta dintr-un centru si o poti lasa in altul. La I’Velo nu poti (inca).

O alta ar fi ca la I’Velo, inchirierile au fost gratuite in totalitate pana anul asta, cand Asociatia Green Revolution a decis sa introduca un sistem de rezervare online, contra cost, pentru 200 dintre cele 600 de biciclete din Bucuresti. In schimb, inchirierile la Cicloteque au fost dintotdeauna contra cost, iar plata se poate face online sau la centre. Insa ora de pedalat e foarte ieftina la ambele, de la 1 la 3 lei.

Apropo de gratuitati, e interesant sa analizezi ce se intampla la I’Velo, unde sute de oameni stau zilnic la coada sa prinda o bicicleta gratuita. Sunt cei care stau cate doua ore, incep sa injure personalul de la centre si sa se certe intre ei ca la usa cortului. Sunt aia care sar cu bicicletele de oras pe scari si care intra cu ele in borduri, sa vada cat tin, iar apoi le aduc fara pedale, fara bun simt. La coada paralela, cea cu plata, sunt cel mult 5-6 oameni. Sunt cei care s-au programat online, carora le vine randul in cateva minute si care, pentru ca se bucura de un serviciu platit, ofera respect.

Citește mai mult