Doar profesoara de romana din liceu imi lauda textele kilometrice. Poate de aia m-a pupat cu foc pe ambii obraji cand am iesit de la Bac si i-am spus ca am scris 14 pagini. Mi-am dat seama atunci ca a scrie in mai multe cuvinte ceea ce poti scrie in mai putine e un minus. Iar cu lectia asta m-am mai intalnit teoretic – in facultate, iar apoi practic – in presa.
Partea buna e ca pe blogul tau poti face orice. Chiar si literatura. Insa nu te astepta sa fii citit de oameni care vor sa afle informatii, ci de oameni care vor sa gaseasca povesti, dezbateri sau alte unghiuri de abordare. Daca faci presa, publicitate sau scrii pe blog si vrei sa informezi, keep it short. Nimeni nu are timp sa citeasca un articol de 1000 de cuvinte daca poate gasi aceeasi informatie pe un alt blog/ziar in 100 de cuvinte. Ii admir pe oamenii care spun si scriu ce au de spus cat mai simplu, fara inflorituri.
Mai este un aspect, insa: niciun text bun nu va fi vreodata prea lung. Am invatat asta in ultimul an de facultate, la cursul de creatie al lui Costin Popescu. Ne povestea mereu despre un student care l-a intrebat cum i s-a parut textul lui si caruia i-a raspuns: “bai, este … lung”.
Un text care te tine captiv de la un rand la altul, nerabdator sa ajungi la paragraful urmator nu o sa ti se para lung. Asta este si motivul pentru care unele dintre cele mai bune texte (publicitare sau nu) sunt kilometrice. Stiu ca povestea Andrei mai demult despre un text de vanzari de doua pagini care continea un singur call to action, in ultimul paragraf. Si vindea.
In concluzie, imi place sa citesc postari scurte si la obiect daca vreau sa aflu niste informatii. Cu cat mai putina “umplutura”, cu atat mai bine. Dar daca vreau sa stiu mai multe despre subiect (fie ca e vorba despre un eveniment, o refinantare 🙂 sau cum sa-mi ingrijesc florile toamna), am sa caut articole extinse, care aduc plus valoare. Mi se pare ok sa te lungesti intr-un un articol mai amplu, tratat dintr-o perspectiva diferita, atat timp cat scrii lucruri pe care altii le-au omis. La fel este si in cazul povestilor. Nu m-am plictisit deloc citind blogul lui Augustin Radu.
Bonus: Din fericire, scrisul se educa. Citeste aici unul dintre articolele mele preferate despre web writing.