Cum ne autoaparam?

Mi se pare ca traim intr-un oras incredibil de periculos, mai ales pentru femei.

Am trecut prin mai multe episoade cu perversi, bolnavi sau pur si simplu taranoi. De doua ori mi s-a intamplat sa ripostez. Nu am facut-o ca sa ma apar, ci ca o reactie, ca nesimtirea fusese comisa. Intr-una din dati l-am luat la suturi pe un “nene” care m-a atins “in treacat”. Genul libidinos, cu geaca de piele, 40 de ani. A trecut de mine si s-a oprit la trecerea de pietoni. Cat statea la semafor, am profitat de moment si i-am transmis cateva vorbe insotite de cateva suturi aplicate cu boncancul drept.

Repet, nu am facut-o ca sa ma apar, ci de nervi si ura pentru toti perversii care se manifesta pe strada si prin tramvaie. Si, mai important, am avut curaj sa-l iau la suturi pentru ca eram la Unirii, era in jur de ora 17 si era plin de lume. Lume care se uita in treacat si radea.

M-am gandit de mai multe ori ce as putea face in situatiile de genul asta, iar unele persoane cu care am stat de vorba mi-au zis ca pur si simplu asa stau lucrurile si sa nu ma stresez prea tare. Problema mea e ca nimeni altcineva nu se streseaza. Sa te pipaie un bolnav intr-un autobuz plin, sa incepi sa tipi la el, sa suni la 112 si sa nu reactioneze absolut nimeni e cam deprimant. Te face sa te gandesti la ce s-ar putea intampla in alte conditii.

Dupa incidentul din autobuz m-am documentat si am vrut sa incep sa port la mine un spray lacrimogen sau un aparat de electrosocuri. Am renuntat la idee cand mi-am dat seama ca daca m-as misca prea incet, as putea sa fac eu cunostinta prima cu spray-ul sau electrosocurile.

Si atunci ce solutie ramane? As vrea sa stiu cum reactioneaza alte femei cand striga cineva la ele pe strada/le pipaie/le agreseaza in vreun alt fel. Si daca face cineva cursuri de autoaparare, astept recomandari. Mi-ar placea sa nu se mai poata ridica de pe jos.

2 thoughts to “Cum ne autoaparam?”

  1. Nu stiu. Masina? Un ditamai ciobanescu’ german sau un bodyguard? Mda, intr-o zi, cand o sa-mi permit… Dar alte idei n-am. Am patit multe…

    Comentarii pe strada, un tip care mi-a pus mana pe piept si a incercat sa-mi descheie nasturii de la camasa (in plina zi, printre multi alti oameni pe pod la Grozavesti), un altul care a incercat sa-mi indese in pumn o bancnota de 100 cu textul de “ce zici de o muie mica, stiu ca vrei” (tot in plina zi, tot pe un bulevard, in timp ce purtam pantaloni negri de stofa, camasa si sacou), un tip care m-a urmarit de la metrou pana la mine la bloc cand a incercat sa-mi bage mana pe sub fusta (iar, ziua in amiaza mare si blocul in care stau e chiar pe bulevard), un altul care s-a furisat pe la spate si mi-a bagat mana pe sub rochie intre picioare (dupa-amiaza, pe lumina,in fata la Gara de Nord), altul care m-a apucat si a inceput sa ma zguduie spunandu-mi sa-l pup si apoi m-a trantit pe jos (in miezul zilei, la iesirea de la metrou, printre oamenii care ieseau de acolo), altul care a incercat sa ma sarute pe strada. Plus niste pusti care au avut chef sa faca o gluma si m-au imbrancit peste un gard… m-am ales cu aripa rupta urat si picioarele sfasiate in tepii de la gard.

    N-am spray sau electrosoc exact din motivul de care ai zis si tu. Sunt mototoala. Nu reactionez suficient de repede. N-as face altceva decat sa-l enervez pe individ.

    Cursuri de auto-aparare… Mi-ar placea sa-l las lat pe ala care se mai atinge de mine. Insa… n-o sa fie ca-n filme. Oricate lectii de auto-aparare as lua, n-o sa pot niciodata sa las lata o bruta de barbat care cantareste de trei ori cat mine sau un grup de 8 indivizi.

    1. Mi se pare un scenariu de film horror ce imi povestesti. Cu atat mai mult cu cat s-au intamplat multe ziua, in amiaza mare, in zone aparent sigure.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *