Despre nenoroc si ghinion

Un nenoroc nu este un ghinion. E doar acel ceva pe care nu il poti controla si care, cand se intampla, reuseste sa iti strice intr-o buna masura planurile, dar nu complet.

Nu exista niciun moment ok pentru un nenoroc. Daca ai sti ca din 365 de zile, in 50 ar trebui sa ai nenoroc si ai putea sa planifici singur cand sa se intample asta, ti-ar fi extrem de greu.

Un nenoroc este, de exemplu, sa racesti vara. Si sa mai fii si la mare, cu lume care are chef sa se distreze. Afara sa fie cald si soare, iar tu sa poti un hanorac gros, fara sa stii sigur daca ti-e cald sau ti-e frig. Singura certitudine sa fie faptul ca transpiri. E un ditamai nenorocul sa ti se para ca esti prostu’ satului, care are frisoane dupa ce merge la plaja si care nu poate sa mai bea o bere, dar sa ti se spuna ca, de fapt, oamenii inteligenti racesc vara (ar fi interesant de aflat de unde a pornit vorba asta).

Tot nenoroc e cand iei parte la concertul Vunk din camera de hotel, de sub plapuma. Mai ales daca se aud perfect melodiile pe care le-ai fredonat vara de vara. Sa stii ca, stand pe spate in pat, daca ai incepe sa vezi artificii pe tavan, ar fi semn de febra si halucinatii. Cand ti se intampla un nenoroc, te enerveaza totul: hainele pe care le porti, frisoanele, fervex-ul, faptul ca e dezordine in camera, ca a doua zi s-ar putea sa te simti si mai rau, ca ti-e pofta de o inghetata, faptul ca intr-un hotel care cere 200 de lei pe noapte pentru o camera duhneste a canalizare de fiecare data cand te speli la chiuveta sau la dus, sau tragi apa, sau dai drumul la ventilatie sau chiar fara sa faci nimic etc.

Cam asta e ceea ce numesc eu nenoroc, nu ghinion. Ghinion ar fi fost daca nu as fi apucat sa fac plaja si sa ma bronzez deloc, daca nu as fi facut o baie in mare, daca nu as fi baut o “halba strasnica” de bere, daca nu m-as fi zbantuit la cateva concerte, daca nu ar fi fost cineva langa mine care sa imi dea fervex, care sa se documenteze despre cat de des ar trebui sa il iau si care sa ma convinga ca otrava aia galbuie are gust bun si daca orele pe care le-am petrecut suferind si/sau dormind in pat nu mi-ar fi dat energie ca sa ma refac si sa pot purta in tren o convesatie grozava despre Internet si retele sociale cu cei mai inteligenti liceeni pe care i-am intalnit in ultimul timp.