Stransi in cerc alaturi de ceilalti musafiri din “sufrageria Tasuleasa”, domnul Nucu a inceput sa ne cante la frunza. “Ce sa va cant? O doina de la Cluj?”, intreaba in timp ce indoaie intre degete frunza de par intr-un fel numai de el stiut. Ai crede ca dintr-o frunza nu pot iesi sunete suficient de exacte, suficient de puternice, de inalte sau de bine potrivite. Cand incepe sa cante, in linistea din jurul doinei sale, domnul Nucu ne demonstreaza ca se poate.
Si o face cu o asemenea usurinta si naturalete, incat unuia dintre noi i se pare simplu si vrea sa incerce. “Frunza se tine ca o femeie: cu blandete, fara sa o indoi prea tare. Vezi sa nu iasa vreun pic de aer si sa sufli numai pe deasupra capatului de sus. Mereu pe deasupra”, ii explica domnul Nucu zambind.
Pe domnul Nucu Pandrea l-am intalnit la Tasuleasa. Pana sa aflu cine e, prima impresie a fost ca ar face un rol extraordinar daca l-ar juca pe Mos Craciun. Dar un Mos Craciun ceva mai cool, pentru ca purta un tricou cu “Vlad Tepes, number one in acupuncture”.
A deprins cantatul la frunza in copilarie, de la bunicul sau. “La fel de greu mi-a fost si mie, stai linistit”, ii spune “elevului”. “Dar secretul e o combinatie intre pasiune si perseverenta”. A fost si pasionat, si perseverent. La 64 de ani, se poate lauda ca a cantat pe scenele celor mai mari orase din lume. Probabil de asta vorbeste engleza cu vreo trei feluri de accent si franceza fluent, iar musafirilor nemti le-a dedicat in germana un cantec traditional.
Alaturi de muzicieni celebri, a cucerit spectatori din America, Olanda, Belgia, Germania si nu numai. Ii lua cam o saptamana sa invete sa cante o piesa noua si stia mereu cum sa aleaga piesele din spectacole.
“Oamenilor le place sa le canti ceva de-al lor. Eu le cantam americanilor din Elvis sau piese de jazz si ii lasam gura casca”, povesteste domnul Nucu. Ne-a cantat si noua tot ce am vrut: Ciuleandra, Ciocarlia, jazz, balade si cantece de leagan. Pentru simplul fapt ca sunt tulceanca, eu am primit « o lipoveneasca ».
“Muzica este limba oficiala universala”
Cand nu canta balade pe scena, domnul Nucu era inginer la Intreprinderea de Retele Electrice. Un om cu o viata aparent dubla, cu doua drumuri care nu se intalnesc niciodata. Dar cand canta Zicala Oii, parca spune o singura poveste. A unui demult si a unui departe, departe de lumea asta.
Cand canta, domnul Nucu inchide ochii si uneori pocneste din degete sau din palme. Asta pentru ca mereu se face liniste suficienta pentru mai mult ritm si mai multa pasiune.
Intre piese, indiferent cat de triste ar fi, isi pastreaza simtul umorului si ne povesteste ca frunza nu-i un instrument usor, tocmai pentru ca e usor. Si, cand ti-e lumea mai draga si sufli mai cu spor, daca n-o tii strans intre buze iti zboara, asa cum a patit si el mai demult. De asta poarta mereu mai multe frunze de rezerva. Intr-un pachetel din buzunar poarta si una artificiala, facuta dintr-o bucata de plastic. Scuipa in san cand isi aminteste ce greu a gasit plasticul care sa semene cu consistenta frunzei. “Bucatica asta am taiat-o dintr-o punga de detergent cum nu se mai gasesc acum”, isi dezvaluie domnul Nucu dintre secrete.
“Muzica este limba oficiala universala. Oricine o intelege si exista cate un cantec care poate inlocui orice conversatie”, sustine cu tarie domnul Nucu.
Acum nu mai canta decat pentru oamenii dragi. Iar de cei de la Tasuleasa ii e drag, pentru ca fac fapte bune. Si ii mai e drag sa cunoasca oameni si sa ii lase gura casca.
Si mie imi e drag de domnul Nucu. Si bucuria ca l-am intalnit e combinata cu ciuda ca asta s-a intamplat abia acum. Inca sunt convinsa ca recitalul la frunza de par din sufrageria Tasuleasa, de care m-am bucurat impreuna cu voluntarii si musafirii stransi la o cana de vin dupa o zi lunga, a fost unul dintre momentele alea unice in viata, care apar fara sa le doresti sau sa le cauti.
Foto: nucupandrea.ro, unde gasiti si inregistrari audio.
Initial am presupus ca “domnul Nucu” e o porecla care i se trage tocmai din cantatul la frunza de… nuc; se pare ca le prefera pe cele de par. Sa fi avut numele si talentul lui, doar de dragul marketing-ului cantam la frunza de nuc.
si eu m-am dus cu gandul acolo la inceput. Dar gandeste-te ce ciudat ar fi fost sa il cheme ‘domnul parul” sau “domnul gutuiul”.