Pentru ca diseara se lasa cu vrajitoare pe maturi si dovleci schimonositi, am adunat o colectie de print-uri cu tema data: Halloween. Am gasit foarte multe ad-uri pentru bere, ceea ce mi s-a parut ciudat initial :). Dar Halloween-ul e prilej de petrecere si am gasit si cateva printuri care promoveaza mesajul “don’t drink and drive”.
Month: October 2011
O poveste cu bloggeri
Ce fain e sentimentul ala cand primesti mai mult decat te asteptai. Si asta nu pentru ca as fi avut asteptari mici de la workshopul cu Ioan Nicut, organizat de Microsoft, ci pentru ca am simtit ca am plecat de acolo mai bogata decat de la orice alt eveniment ce implica lectii, povesti si bloggeri.
Product placement si teatrul – un cuplu ciudat?
Aseara am fost pentru prima data la o piesa de teatru care continea product placement (PPL). E vorba de comedia Un cuplu ciudat, cea mai faimoasa comedie a secolului XX, sponsorizata de Ballantine’s. In decor erau plasate vreo 4-5 sticle de whisky, iar personajele isi tot umpleau paharele. Piesa e foarte buna si m-a captivat, asa ca nu mi-am dat seama daca le goleau pe bune sau nu, dar poate asa se explica umorul destept si jocul natural si dezinhibat la care am asistat :).
Imbunatatim “campaniile saptamanii”?
De vreo 3 luni, la inceputul fiecarei saptamani, public pe refresh.ro un articol cu monitorizarea campaniilor de pe bloguri din saptamana precedenta. Daca in vara era cam pustiu si articolele erau scurte, acum e plin de campanii, iar asta inseamna ca dureaza tot mai mult si imi e tot mai greu sa fac o monitorizare completa. Informatia e multa si uneori greu de gasit.
Nu stiu cum se face, dar mereu se pierde cate un link pe drum si unii bloggeri raman pe afara 🙂 . Unii au comentat in articole si mi-au atras atentia ca nu i-am mentionat. Vreau sa le multumesc, pentru ca altfel habar nu as fi avut.
As vrea sa va cer ajutorul ca sa imbunatatim impreuna situatia asta: sa nu mai ramana bloggeri nementionati in articol si sa am si eu o evidenta mai clara si acces mai rapid la informatiile pe care le gasesc mai greu. Am facut un Google Doc public, unde va rog ca de fiecare data cand scrieti un articol care sustine o campanie (fie platita sau neplatita), sa va lasati numele, link-ul si numele campaniei in acest document.
Ne-ar face tuturor viata mai usoara, nu credeti?
Sunt convinsa ca o sa creasca Doc-ul asa cum au crescut si campaniile, si articolele de pe refresh, precum si numarul de bloguri din readerul meu. Multumesc si pls RT 🙂
Edit: Va rog sa va limitati la articolele din saptamana in curs, iar duminica le citesc eu pe toate. Articolele mai vechi sunt deja in monitorizari mai vechi.
O problema pe care o au agentiile
…sunt deadline-urile scurte. Povestea sta in felul urmator: clientul isi aminteste ca are nu stiu ce eveniment si are nevoie de un spot/print/orice alt material pana maine. Agentia zice “da”. Asta inseamna ca un director de creatie, unul sau mai multi copy, unul sau mai multi art directori, unul sau mai multi DTP-isti, un account, eventual un trafic o sa-si dea programul peste cap ca sa faca loc noului proiect. In cazuri mai dificile, se poate lasa cu ore peste program pentru toti cei de mai sus sau cu amanarea altor task-uri si aglomerarea lor in zilele urmatoare.
De ce imi place Decat o Revista
Decat o Revista a aparut intr-o perioada de seceta a contentului in presa. Mi-a placut de la inceput abordarea creativa a lui Cristi Lupsa si faptul ca i-a invatat si pe altii sa scrie bine. E cu multe povesti, interviuri cu oameni interesanti, intrebari pe care mi le-am pus mereu, experimente pe care mi-ar fi placut sa le incerc, locuri in care as fi vrut sa ajung, idei originale, ilustratii si ad-uri asemenea.
Cum bem vinul in Romania
Pana acum, mi-am stors creierii in doua campanii de promovare a unor clienti din industria vinului si recunosc ca partea de research a fost criminala. Miercurea trecuta, Clubul Dilema Veche a organizat o discutie dedicata vinurilor, in plin sezon post-culegator. Ocazie buna ca Mircea Vasilescu, redactorul-sef al revistei, si invitatii sai, jurnalistii Catalin Stefanescu si Cezar Ioan (vinul.ro) sa-mi mai limpezeasca ideile despre cine bea vin in Romania, de care bea, cand bea, cum bea si cum ar trebui sa bea.
Daca va pasioneaza domeniul, aveti de-a face cu promovarea vinului sau vreti pur si simplu sa stiti ce ratiuni, obiceiuri si caracteristici stau in spatele paharului vostru din seara asta, iata cateva idei care v-ar putea ajuta:
Be a part of it
Asa iei jackpot-ul intr-o campanie: faci ceva misto si simplu, incat lumea sa vrea sa se alature fara sa insisti prea mult. Le-a reusit foarte bine celor de la festivalul gay Stockholm Pride, care au facut un parteneriat cu regia de transport public si au transformat o idee simpla intr-un eveniment care a facut prejudecatile sa para old-fashioned.
O zi din viata unei concursomane* de pe Facebook
10.00 – M-am trezit, iau laptopul cu mine la baie si citesc Horoscopul. Am norocu scris in stele.
10.30 – Ia sa vedem ce e pe facebook… Poate au dat iPhone-urile alea gratis la toata lumea.
11.00 – Caut alte concursuri la care sa particip. Sa fie multe si cu raspunsuri mai simple, ca sunt ocupata azi, am ceva treaba de la 12.00.
11.30 – A venit un colet cu borcane pentru mine. Nici nu mai stiu la ce le-am castigat.
12.00 – Le fac cont de facebook lu’ tanti Nina si tanti Marga de la Ploiesti si pisicilor. Pana la urma, pe familie trebuie sa te bazezi cand ai nevoie de likeuri la un concurs.
14.30 – Am emotii. La 15.00 se termina concursul cu mancare de catei pentru un an si maidanezul ala imbracat in robin hood are zece like-uri in plus fata de Pichi al meu. Trebuie sa ne mobilizam. TREBUIE SA CASTIIIIIG!
15.00 – E 15.00 si nu s-a anuntat castigatoruuul!!! Le las un comm, sa aflu CE SE INTAMPLA!!!???
15.05 – N-am castigat :(:(:(:( Fir-ar el de maidanez. Dar nu ma supar, poate castig unul dintre celelalte 20 de premii care se anunta astazi. Asa e in viata: m-ai pierzi, m-ai castigi. Vorba lu Piturca.
15.10 – Dupa atata munca, merge o pauza de Farmville, ca am nevoie de energie pozitiva si recoltele mele au nevoie de fertilizari.
16.00 – Like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like. Gata. Mi-am ajutat si prietenii.
17.00 – A venit copilul de la scoala. Hai la pozaaa, schimbam si poza de profil cu ocazia asta.
17.30 – Hranesc pestisorii, dau attend la evenimentele cu iPhone gratis, votez ca sustin proiectul Rosia Montana si gata pe seara asta, ca am obosit. Pa Facebook, ne vedem maine!
19.00 – Uf, nu ma pot abtine. Intru 5 minute pe concursuri.biz. Am nevoie de un mixer nou, ca mi s-a taiat maioneza. Poate il castig. Eu chiar am nevoie de premiul asta….
20.00 – A venit barbatul de la munca si vrea sa lucreze la calculator. Dupa ce ca toata ziua sta cu nasul in monitor la serviciu, mai vrea sa stea si acasa, nu intelege ca am niste recolte de strans. Las’ ca castig eu un calculator nou!
*pentru ca majoritatea sunt femei
Pe unde am fost la Noaptea Agentiilor
Petrecerile ca experienta de brand
Aseara am fost la petrecerea Absolut, organizata in cinstea lansarii unei noi campanii, Absolut Blank. Mi-a placut ca organizatorii au reusit sa creeze o adevarata experienta de brand pentru toti cei de acolo, pe mai multe nivele. Alegerea locului, a decorului, a invitatilor, a activitatilor si a muzicii a comunicat perfect valorile si promisiunea brandului – creativitate, spontaneitate, party starter, experimental.
Product placement in vise?
Oamenii sunt precum cartile
Pentru mine, oamenii sunt precum cartile: le-am incadrat in niste tipologii care imi determina asteptarile.
Exista carti care ne plac si pe care le recitim din cand in cand, redescoperind tot ce au ele de oferit.
Avem si o carte preferata, citita de asa multe ori incat i-am invatat citatele pe de rost. E drept, nu ne place ca i s-au cam uzat marginile paginilor, dar o pastram cu grija, pe un raft, la indemana.
Ne-au ramas in minte si citate foarte neplacute, din carti cu imagini socante, pe care le-am citit o data si ne-a fost de ajuns.
Exista si cateva carti pe care nu le-am terminat niciodata. Ori nu ne-am intalnit in contextul potrivit, ori ne-au plictisit, ori erau prea dificile, asa ca am renuntat. Si nici ca am mai incercat sa le deschidem de atunci.
Nu beau cafea, nu-mi face bine
Ma refer la cafeaua aia neagra, fara de care multi dintre voi pur si simplu nu functionati. Aia ma omoara: de fiecare data cand mi s-a facut pofta de o gura de cafea neagra si puternica, a urmat o noapte alba de nesomn si tremurici.
Asta m-a facut sa ma gandesc la categoriile de consumatori de cafea. E clar ca nu intru in “ibricul” de mai sus, desi am crescut intr-o casa in care mirosul de cafea era mult mai eficient decat ceasul desteptator.
Cum a fost la Morcheeba si Parov Stelar
Sambata seara, pe o ploaie rece, am sunat 30 de minute pana am gasit un taxi care sa ma duca la Sala Polivalenta. Am ajuns numai bine, cu cateva minute inainte sa inceapa Morcheeba, cat sa intru in atmosfera.
Mi-a placut sa aud live vocea lui Skye, solista trupei Morcheeba. Este exact asa cum o stiu din piesele pe care le ascultam in liceu si in primii ani de facultate. Sunt niste piese pe care, daca ai adormi ascultandu-le in casti, ai visa plaje, lumini, iar toate imaginile s-ar derula in mintea ta de parca le-ai vedea pe geamul unei masini care nu se grabeste nicaieri. Tocmai de aceea, show-ul ei nu a reusit sa dinamizeze multimea, iar din cand in cand trupa intreba publicul daca se simte bine. Un norocos din public a primit chiar si un stimulent suplimentar: un shot de tequila din partea lui Skye. 🙂 A meritat sa dea din coate pana in fata scenei. Tot ea a tinut sa precizeze ca e liber la fotografii si video, ca un apropo pentru bodyguarzii care strambau din nas la fotografi.
Mi-a placut foarte mult atmosfera pe care au incercat sa o creeze, foarte peaceful, insa mi s-a parut ca nu au reusit sa fac o legatura suficient de buna cu cei care nu erau fani convinsi si care, poate, venisera mai degraba pentru Parov Stelar. As zice ca a fost o prestatie de nota noua, pentru ca la alte concerte am fost si in ipostaza spectatorului care nu era neaparat incantat de muzica artistului, dar dupa ce il vede live nu ii mai trebuie altceva. De data asta nu a fost cazul. Skye a fost insa superba, intr-o rochie rosie creatie proprie, iar din playlist au facut parte piese mai vechi – The Sea, Rome wasn’t built in a day si Blindfold.
Daca la Morcheeba a fost pace, dezmatul a inceput la Parov Stelar. Mi s-a parut extraordinara solista lor, cu o tinuta si cu o atitudine retro. Tragea din port-tigaret, voce aspra, impecabila si nasul maricel: semana cu o actrita din filmele despre mafia italiana, one that you can’t refuse. Au avut in playlist Catgroove, Matilda, Chambermaid Swing si ne-au facut sa “swing that booty” :). Iar Max the Sax a scos niste sunete, de-am auzit comentarii cum ca nu ar fi live. Amatori! 🙂 Bineinteles ca era, pacat insa de sonorizare, care a cam stricat cateva piese. Desi mai plecasera din spectatori, toata sala dansa si se trezise din semi-amorteala romantica din timpul concertului Morcheeba. Imi doream sa ii vad live de cativa ani, asa ca am trait fiecare moment, am dansat si am cantat pana n-am mai putut.
La intoarcere spre casa, am stat din nou 30 de minute in ploaie pana am gasit un taxi. In aceeasi zi, m-am trezit de dimineata (pe la 12.40) cu Catgroove in cap.
Multumesc Urban.ro pentru invitatie! Gasiti aici fotografii, ca sa verificati daca am descris-o bine pe solista de la Parov Stelar.