Pana acum, mi-am stors creierii in doua campanii de promovare a unor clienti din industria vinului si recunosc ca partea de research a fost criminala. Miercurea trecuta, Clubul Dilema Veche a organizat o discutie dedicata vinurilor, in plin sezon post-culegator. Ocazie buna ca Mircea Vasilescu, redactorul-sef al revistei, si invitatii sai, jurnalistii Catalin Stefanescu si Cezar Ioan (vinul.ro) sa-mi mai limpezeasca ideile despre cine bea vin in Romania, de care bea, cand bea, cum bea si cum ar trebui sa bea.
Daca va pasioneaza domeniul, aveti de-a face cu promovarea vinului sau vreti pur si simplu sa stiti ce ratiuni, obiceiuri si caracteristici stau in spatele paharului vostru din seara asta, iata cateva idei care v-ar putea ajuta:
Ce?
Nu exista “cel mai bun vin”. Gustul se dobandeste in timp, cand ajungi sa faci o diferenta intre diverse tipuri de vin, dar preferintele raman subiective. Acelasi soi de vin are gust diferit de la an la an, in functie de conditiile de mediu. Acum imi pare rau ca nu am verificat din ce an era Riesling-ul ala italian pe care l-am baut acum vreo doi ani si pe care nu l-am uitat pana acum.
De unde?
Cunosc persoane care nu cumpara niciodata vin de la magazin, “pentru ca e cu sulfiti”. Prefera sa ia de la cineva de pe la tara, care “face un vin bun” sau, daca au bani, cumpara de la crama. Sigur, sunt si unii ca mine, care cumpara din supermarket si au trei-patru sticle pe care le cumpara mereu: sticla “vin musafiri”, sticla “sa fie galagie”, sticla “din care bem doar cate un pahar”, sticla “fac ceva bun de mancare si vreau un vin pe masura” etc.
Cine?
Tot romanul bea vin. Dar nu tot romanul cumpara. Multi isi fac singuri vinul sau au surse care care au vie. Nu sunt neaparat necunoscatori, dar pun accent mai mult pe cantitate. Pe langa ei, din cate am inteles, ar mai fi un segment mediu, format din oameni care testeaza vinurile, orientati spre preturi medii. Spre partea de cunoscatori se indreapta cei care stiu deja ce beau, ce sa ceara la restaurant, pun bani cu prietenii pentru o sticla mai scumpa. Catalin Stefanescu mai vorbea de o categorie – hipsterii. A dat si un citat: “hipsterismul fetisist consuma autenticitatea, dar o regurgiteaza instantaneu, profund neautentic”. Ei sunt oamenii care iti arunca privirea aceea cand te vad ca bei sprit. Mai sunt si snobii, carora le place sa fie vazuti drept cunoscatori, dar nu e cu suparare – ei chiar ajung sa fie sau macar sa atraga in jurul lor persoane care vor deveni iubitori si cunoscatori ai vinului.
Cat?
Vinurile bune nu sunt neaparat scumpe. Exista vinuri bune care se gasesc in supermarketuri si costa intre 18-25 de lei, potrivit lui Catalin Stefanescu. Aparent, romanii au o preferinta pentru vinurile mai grele la buzunar: anul asta, sticlele scumpe s-au vandut mai bine decat cele ieftine. In realitate, insa, vinul scump pe care il cumparam, il facem cadou. Si aici ma simt cu musca pe caciula. 🙂
Cum ar trebui sa fie?
Nu exista chiar atat de multe reguli pe cum credem. Pana la urma, bautul vinului este o experienta care trebuie sa ne placa si suntem subiectivi cand judecam. Asa ca nu este o barbarie sa bei sprit, daca iti place – o fac si italienii, spaniolii si altii cu traditie. Dar e pacat sa bei vinul dintr-un pahar nepotrivit. Un pahar pentru vin pune in valoare gustul bauturii. Iar gustul evolueaza chiar in timp ce paharul sta pe masa.
Un lucru important care ne lipseste este educatia. Nu avem de unde sa invatam despre vinuri si sa ne educam gustul, decat pe incercate, cu prietenii, cautand singuri informatii pe net si prin reviste. Din pacate, in Romania sunt putini spre deloc chelneri (sau somelieri) care sunt in stare sa recomande optinuni de vin potrivit pentru un fel de mancare, argumentat si informat (vorbesc despre restaurantele accesibile, nu despre cele de lux).
Pe lista “barbariilor” mai intra si asocierea gresita a vinului cu mancarea: un vin dulce, potrivit la desert, nu merge baut la felul doi. Bine, dupa un pahar de vin la fiecare fel de mancare, eu cred ca nu m-as mai apuca de munca dupa pranz. 🙂
Carmen, nu toti oamenii care iti arunca privirea aceea cand bagi sprit sunt hipsteri. Ma rog, eu nu am fular, caciula de vara si poseta “barbateasca”, dar privirea aia o arunc, desi mai discret decat cei cu impresii descrisi de tine mai sus.
Si… ai uitat doua categorii: cei care beau vinul bun din pahar de mustar, ca tot pe gatleja junge, respecti cei care il beau… cu pepsi.
Cat despre ce vinuri bem, dupa ce iei cateva tepe ajungi sa folosesti anumite canale sa bei vinuri bune (cu sulfiti, poate cei care isi beau vinisorul de tara ar trebui sa stie ca vinul cu sulfiti e mai bun din toate punctele de vedere decat posircile “naturale” pe care le beau ei). Eu folosesc magazinele Vinexpert de pilda, unde am, pe langa un orar prelungit (cel din AMzei e deschis pana la 12 noaptea!), garantia unei consilieri de calitate, repspectiv o paleta de optiuni pentru orce ocazie sau buzunar. In rest, fara zaibar ca ne doare capul de la zaharul “natural” bagat de tataie la modul “eco” 😀
Nici eu nu beau sprit, la fel cum nu pun ketchup pe pizza. Dar stiu oameni care asa au baut toata viata lor si le place. Cat despre vin cu pepsi, aia da barbarie si curaj de experimentat. Tepe cred ca ne-am luat cu totii: eu am baut vin de 50 de euro care avea gust de posirca si vin de 5 euro care mi-a placut foarte mult. Vinurile foarte scumpe, ce-i drept, au un gust un pic respingator la inceput. Dar daca ai papilele educate si experimentate, ajungi sa vanezi gustul ala. Oricum, cred ca mai bine un vin cinstit de la o crama cu preturi medii decat de la taraba de pe marginea drumului sau ce ne-a convins o promoterita draguta sa cumparam in supermarket.
Nu știu cine a adunat mai multa lume, dilema sau vinul, dar am fost extrem de surprins sa gasesc o sala fara nici un loc liber.