Am o curiozitate neobisnuita fata de oamenii din alte tari. Ma intriga, vreau sa ii descopar, sa aflu cum sunt, cum traiesc, ce gusturi si ce pareri au. De asta imi place in avion, unde petrec cateva ore inconjurata de straini care vorbesc limbi ciudate si imi fac tot felul de scenarii despre ei.
Apoi, pe masura ce ii observ, incerc sa imi dau seama care dintre ipotezele mele erau corecte si care nu. E ca un joc in care iti dai seama daca ai pierdut sau daca ai castigat doar cand esti foarte atent la ceilalti sau chiar intri in conversatie cu ei. Si ma face sa vin cu idei foarte indepartate de planul in care le caut de obicei, la fel de diferite precum realitatea oamenilor la care ma gandesc.
Mereu ma intreb cum ii cheama pe oamenii care stau langa mine in avion si incerc sa ghicesc din ce tara ar putea fi. Eventual cu ce se ocupa. Zburam odata din Copenhaga catre Amsterdam si langa mine stateau doua asiatice care vorbeau intr-una. Cred ca erau chinezoaice. Si stiti ce fel suna limba lor, de parca se razgandesc la jumatatea cuvantului si vor sa-l ia inapoi.
Am presupus mai intai ca lucreaza in Copenhaga pe niste joburi de jos, dar mai caldute decat ar avea in China lor. Nu se certau, dar era ca si cand faceau o lista de restaurante bune, pentru ca fiecare avea ceva de zis dupa ce termina cealalta, fix pe aceeasi intonatie. Era ca o insiruire toata conversatia. Cand ajunsesera probabil la subiectul “cafenele din centrul orasului”, a venit stewardesa si le-a intrebat:
– Hello! Do you speak English?
– …..???
– I said, do you speak English?
– Yes, yes!, zic amandoua dand din cap afirmativ.
– Then, in case of emergency are you able and willing to operate the emergency equipment if necessary?
– ….???
Stateau pe randul de langa iesirea de urgenta, acolo unde stau d eobicei pasagerii vorbitori de engleza, apti si dispusi sa ajute in caz de ceva. M-am lamurit cu engleza lor si mi-am schimbat complet ipoteza: sunt turiste venite sa faca poze cu sirena. Probabil lucreaza in Amsterdam, acolo unde se intorc, pentru ca in Copenhaga, daca nu stii daneza si nici engleza, esti pierdut. Mai mult, nu poti lucra si locui acolo legal fara un fel de social number care se obtine destul de greu.
Nu mai stiu exact pana unde am ajuns cu scenariul meu imaginar despre chinezoaice, dar mi se pare un bun exercitiu de creativitate. O sa va mai povestesc si alte exercitii de creative fitness, dar am zis sa incep cu ceva usor, pentru incepatori sau pentru ruginiti 🙂 Mi-ar placea sa le testati si sa-mi spuneti pana unde ati ajuns.
Pana la urma, sunt rare ocaziile cand ai niste timp de gandire la dispozitie si iti poti lasa mintea sa zburde pe campii si sa te uiti la omul de tine gandindu-te ca poate lucreaza ca imblanzitor de lei la un circ si are ca hobby gatitul 🙂