Nu stiu cu ce obiect de raspandire infloritoare post-Revolutie mai au romanii o relatie dragoste-ura atat de intensa precum cu sticla din plastic. Poate cu verisoara ei, punga din plastic “de unica folosinta”, dar aia, fiind mai subtire de inger, cedeaza prima in orice confruntare.
Eram prea mica pe vremea aceea ca sa-mi amintesc primul PET pe care l-am vazut/atins/molfait. Parca azi venea mamaia de la piata cu sticlele de lapte mari, care se loveau sticla pe sticla in sacosa de panza. Iar a doua zi deja aveam Coca-Cola la PET pe masa. Sau American Cola, dupa caz si posibilitati.
Cateva dintre lucrurile care pana atunci costasera bani buni au devenit gratuite. Dar romanul, ca tot i s-a dus vorba de om strangator, a inceput sa gaseasca multiple utilizari PET-ului.
In ce sa puna tuica si vinul de anul asta? In PET-uri, desigur. La fel si bulionul sau chiar ciusca pusa la murat, pastaile si iaurtul facut in casa.
Nu stiu cum sa va zic, dar in orice casa in care exista flori, exista si o sticla de plastic cu apa amestecata cu ingrasamant. La fel, in orice curte cu flori, bulbii sunt protejati cu jumatati de PET-uri transformate in mini sere. Si pentru ca tot suntem la capitolul asta, niciun alt obiect nu indeplineste functia de loctiitor de vaza de flori asa cum o face o sticla din plastic. Taiata pe jumatate, poate deveni chiar ghiveci.
PET-ul are si utilizari religioase. Nu stiu daca ati observat, dar toata suflarea credincioasa merge pe 6 ianuarie la Biserica sa ia agheasma mare in sticle dinplastic, din care sa bea in fiecare zi, la rugaciunea de dimineata, pe stomacul gol. Chiar daca pe fundul sticlei se aduna ceva materie verzuie, aia e dovada incontestabila ca a trecut popa cu busuiocul pe-acolo.
Cam la fel este si in cazul soferilor. Cati n-ati vazut soferi cu PET-uri ingalbenite de benzina in mana rugandu-se de baietii de la benzinarii sa-i scoata din pana prostului? La fel se ia si benzina de doi litri jumate la pret de doi litri: cu o rugaciune, in speranta ca o sa tina pana la urmatorul Peco.
Problema e ca, dupa prea multe utilizari, PET-ul se murdareste, se uzeaza si se crapa. Atunci da drama. Parca dureaza o vesnicie sa gasesti inlocuitor sticlei pentru motorina, desi toate PET-urile sunt aproximativ la fel. Nu mai zic de necazul si suferinta provocate de explozia unui PET cu must, lasat la intamplare in mijlocul casei.
Voi ce alte utilizari ati gasit PET-urilor? 🙂 Daca nu aveti nicio idee, va puteti inspira de aici.
PS: Ca sa fii sigur ca sticla ta de agheasma ajunge in Rai, ar fi bine sa o pui in containerul galben cand nu mai merge nici pentru bulion, nici pentru benzina. Va avea o calatorie sigura si rapida.
Articolul ăsta ar fi mers de advertorial pentru Ecorom :). Mi-a plăcut.
@Marius, mi-e teama ca pana ajung ei la advertoriale pe bloguri se descopera un inlocuitor pentru plastic.
Mai merge folosit ca palnie (il tai pe jumatate si folosesti partea cu gat). Intr-un caz extrem (si acum ma minunez de propria nerozie), am folosit PET-uri pe post de slapi.
@ Cata, la asta cu slapii nu m-as fi gandit :))
Am vazut o poza din Africa in care oamenii de acolo aveau sticle de 2 litri pe post de slapi. O utilizare interesanta a PET-urilor am vazut-o intr-o serie de fotografii realizate tot in Africa. Din PET-uri umplute cu nisip, niste africani si-au construit case. Au umplut sticle de 2 l cu nisip, le-au asezat intr-un cerc si le-au orientat cu gura catre interior. Aceste case par foarte rezistente avand in vedere ca acele sticle erau destul de grele si se imbinau foarte bine. Nu stiu cum acopereau aceste case pentru ca in fotografii, nu erau acoperite. Mi se pare geniala aceasta intrebuintare a PET-urilor.
Eu am folosit PET-urile in foarte multe moduri dealungul timpului. Utilizarea cea mai inedita, a fost atunci cand introduceam sticle de 2 l goale, in saci de rafie, legam acesti saci, mergeam cu ei la cate un rau si ii foloseam pe post de pluta.
@Carmen : nici eu m-as fi gandit, dar nevoia (acuta) te invata diverse chestii 🙂
În Vama Veche am învăţat cum pot folosi pet-ul pentru a fixa cortul. Plin cu apă, legat de sforile cortului, îngropat cât mai adânc în nisip, a ajutat la fixarea destul de eficientă a cortului pe plajă.
La finalul sejurului, aceste pet-uri au fost dezgropate, curăţate şi lăsate în containerele galbene de pe plajă.
Adevărat, asta se întâmpla cu vreo 3 ani în urmă când în Vamă încă era o plăcere să stai cu cortul (chiar dacă plăteai camparea) iar containerele pentru deşeuri permiteau colectarea selectivă.
Nevoia te invata 🙂 Din pacate, in ultimele excursii in Vama am observat ca lumea crede ca mizeria e sinonima cu lipsa de stres si e o componenta a vietii boeme.