Textul de mai jos este scris in 15 minute, la workshop-ul Blogoree in care Vlad Petreanu ne-a povestit cateva trucuri pentru imbunatatirea scriiturii.
Marius e in vestiar, se machiaza. Azi e repetitia finala pentru spectacol. Cand s-a angajat la circ, nu i-a spus nimeni ca trebuie sa vina la antrenamente chiar daca e ziua lui. Dar au trecut cinci ani de-atunci, cinci zile de nastere in arena, si s-a obisnuit. Sambetele, duminicile, zilele de nastere, toate sunt zile de antrenament.
Deschide cutia argintie de pe masuta cu oglinda si aduna cu doua degete pasta alba si cremoasa de pe fundul cutiei. Ii ramane mereu alb sub unghii si asta il sacaie, dar n-are ce face, trebuie sa o intinda pe fata. E masca lui de azi.
Prin vestiar, colegii se foiesc de la dulapuri la oglinzi, trantesc usi si isi trag costumele imbulinatecu o lene demna de o duminica seara. Duhneste a talc si a cauciuc de la nasurile rosii proaspat cumparate, care n-au apucat sa prinda mirosul ala de praf, gunoi de grajd si…circ.
Antrenorul ii striga pe toti din arena. “Mai e cineva in vestiar? Incepem!”. Termina de trasat cu creion negru coltul din dreapta al zambetului, arunca un ochi in oglinda si iese pe usa gandind ca e un pic paradoxal sa iti sarbatoresti nasterea exersand “triunghiul mortii”.
One thought to “In vestiarul de la circ”