Asta a fost mostra de intelepciune primita vineri seara de la Pierre Sarkozy, fiul presedintelui Frantei. Cum am ajuns eu sa stau de vorba cu el?
Pierre aka DJ Mosey a venit vineri la Bucuresti sa mixeze la petrecerea “Paris, Paris” din Fratelli, sponsorizata de lichiorul frantuzesc Chambord. Am stat de vorba cateva minute, in care mi-a zis doua lucruri care mi se pare ca au o greutate cu atat mai mare cu cat vine dintr-o familie in care fiecare miscare devine stire.
1. Are 24 de ani si s-a apucat de muzica de la 15. Ai lui i-au fost aproape, si-au dat seama ca nu o sa-i treaca si l-au incurajat sa nu renunte. Au acceptat ca asta e pasiunea lui si l-au sustinut, chiar daca el nici nu realiza ce descoperire importanta tocmai facuse.
2. L-am intrebat daca, avand in vedere mediul din care vine, a gasit pana acum similaritati intre viata politica si industria muzicala. Mi-a raspuns ca nu conteaza ce faci, ci conteaza cum o faci. Chiar daca esti politician sau artist, conteaza sa o faci din pasiune. Si, mai mult decat atat, merita sa investesti timp in pasiunile pe care le descoperi intamplator, in mijlocul programului de functionar multumit de job-ul tau.
Intrebarea mea dupa seara de vineri este daca ai nevoie de un context potrivit ca sa iti descoperi pasiunile. Oare daca am avea ceva mai mult timp sa meditam, sa exploram, o situatie financiara care sa ne permita sa facem orice ne place, indiferent cat costa sau cat aduce, ne-ar fi mai usor sa ne gasim drumul si sa facem lucruri exceptionale? Voi ce credeti?
Sunt de acord cu tine. Si eu indemn oamenii sa faca ce a ce ii pasioneaza dar sa faca bine acel lucru. Bineinteles ca atunci cand traiesti cu grija zilei de maine, cu frica ca nu vei lua salariul la timp ca sa platesti chiria si celelalte cheltuieli, nu mai ai chef de nimic si nu vei mai investi in pasiunile tale. Realitatea economica din Romania, din pacate, nu ofera romanilor prea multe sanse sa investeasca in pasiunile lor. Majoritatea lucreaza o viata intreaga ca sa isi cumpere o casa si o masina. Cand au aceste buni trebuie sa investeasca in copiii lor. Spun ca trebuie sa adune banii pentru educatia copiilor si traiesc cu speranta ca acestia o vor duce mai bine decat ei.
Nu văd vreo înţelepciune, Carmen. Ceea ce spune el este “nu contează dacă eşti prost, dar ai grijă, prostia trebuie să fie pe stil mare”. Am auzit treaba asta de 1.000 de ori, e la fiecare pas pe care-l facem în marele oraş. De asemenea, 1.000 de oameni au spus asta, înaintea lui. Nu ţi se pare toxic, mai ales că acei 1.000 de oameni dinaintea au fost ceva mai mult decât DJ-i de club? 🙂 Numai zic…
Mneah, am scăpat un “lui”, după “dinaintea” :d
@Bogdan, n-am zis ca ar fi descoperit el apa calda. Dar am vrut sa subliniez ca a putut sa aleaga sa faca ce l-a taiat capul, chiar daca nu era obligat sa o ia in directia asta. Sigur ar fi putut sa mearga la vreo facultate scumpa si sa se faca economist sau politician, dar din ce zice, si in situatia aia ar fi facut muzica.
Stai aşa, nu putem alege toţi ce ne taie capul? 🙂
Nu avem aceleasi oportunitati precum un fiu de presedinte, asta ziceam :). Si ma intrebam daca a putut sa aleaga sa faca doar ce il pasioneaza pentru ca nu duce lipsa de nimic. Si daca asta e motivul care ne opreste pe noi sa facem acelasi lucru.