Produse cu nume care nu le fac cinste

Marketingul, atunci cand e facut bine, face dintr-un produs o poveste coerenta. Lucrurile se leaga de la inceput – imaginea, calitatea, pretul corect, asocierile, locul in care il gasim si, desigur, numele. Urmeaza o poveste despre marketing sincer si coerent, cu exceptia product naming-ului.

Capitolul 1, din care deducem cererea ridicata pentru un produs de stricta necesitate

La Tulcea, de sarbatori. O rog pe sora mea sa-mi cumpere neaparat o periuta de dinti cand se intoarce din oras, ca pe a mea am uitat-o la Bucuresti.

Capitolul 2, din care intelegem importanta distributiei si a timingului

Sora mea imi raspunde “ok, dar stai sa vad ce magazine mai gasesc deschise in ajun de Craciun, la 8 seara”.

Capitolul 3, despre raportul calitate-pret si comportamentul de cumparare

O rog sa nu-mi ia “o periuta de doi lei, ca imi chinuie gingiile”, ci mai degraba “una la vreo 10 lei, ca eu cu alea ma impac”.

Capitolul 4 (zis si Dezamagirea), despre cerere si oferta, asteptari si rezultate

Sora-mea vine acasa cu o periuta din plastic transparent, colorata cu roz pe alocuri. Pe ambalaj statea pretul portocaliu: 2 lei. Se scuza ca a gasit un singur non-stop deschis si ca era singurul fel de periute pe care il aveau.

Capitolul 5, despre utilitate

Periuta si-a facut treaba in seara de ajun. Prost, cu dureri, dar si-a facut-o. A doua zi, cand s-au deschis magazinele, utilitatea ei a fost schimbata din “periuta de dinti” in “periuta de curatat talpa pantofilor”.

Capitolul 6, product naming fail

Cum ma delectam eu in baie cu noua mea periuta roz-transparenta la doi lei, cu peri aspri si cu mirosul specific al papusilor Barbie din China, observ ca monstrul are si un nume: Curriculum Vitae.

Epilog

Cu alte cuvinte, daca pretul corect al unui produs de stricta necesitate – cu cerere mare si oferta pe masura – este de doi lei, atunci e clar ca domnii chinezi care au facut aceasta periuta au avut numai intentii bune: au ales pretul pe masura calitatii. In privinta numelui, insa, nu ma pot lamuri: au vrut sa fie unul memorabil, sa zici din prima la tejghea “o periuta Curriculum Vitae, va rog” sau a fost o incercare miseleasca de a insela clientii de buna credinta, care ar fi putut spera sa o foloseasca toata viata sau sa o ia cu ei in buzunar cand merg la interviuri de angajare? Voi ce ziceti?

PS: Tot pe tema numelor prost alese gasiti la Sabina o poveste savuroasa despre drujbe cu care nu te poti lauda in public.