Vad o reclama Orange la metrou cu headline-ul “Primul telefon nu se uita niciodata“. Si ma gandesc: “Ah, da...Dragul meu Sony Ericsson T100, cu ecranul lui albastru… Si soneriile alea stridente, probabil motivul pentru care si acum sar drepti din pat fix in secunda in care suna ceasul”. Prima data am crezut ca e o campanie de reciclare a telefoanelor vechi. De fapt, era o reclama pentru abonamentul Junior, adresat copiilor.
Eu am avut primul telefon mobil cu totul si cu totul al meu cand aveam 14 ani. Pe vremea aia, foloseai un telefon doar ca sa vorbesti, sa dai mesaje, sa-ti pui alarma de dimineata si, desigur, sa dai bip-uri. Imi amintesc si acum ca, pe cand eram eu prin clasa a 11-a, verisoara mea de 9 ani avea telefon mult mai bun decat al meu. Parintii ei ziceau ca i l-au luat ca ii poata suna in caz ca are vreo problema.
De atunci si pana acum, s-au umplut gradinitele de mobile, probabil majoritatea hand-me-downs de la parinti. Iar cand cererea e mare, de ce sa nu fie si oferta? Cu 39 de euro, fanele Hannei Montana isi pot lua telefon Samsung Star Hello Kitty (Daca pun alocatia deoparte 🙂 ) Abonamentul e de 7 euro si include 500 de minute in retea – ca sa ii sune pe mama si pe tata, 30 in alte retele – in caz ca vreun bunic mai are cartela aia de Cosmote cu 2000 de minute, acces nelimitat la YM – pentru facut teme prin corespondenta si 30 MB de internet – pentru Wikipedia, sper.
E clar ca, pe masura ce au devenit mai accesibile, s-a largit si publicul tinta. Si chiar ma intreb ce fel de oameni mari vor fi piticii care umbla azi cu smartphone-uri si tablete. O sa-i faca tehnologia mai curiosi, mai informati, mai pregatiti? Sau o sa devina comozi si superficiali? Ca precedent, putem sa luam calculatorul. Din pacate, nu e un exemplu prea bun: stiu exemple de liceeni care au avut calculator din copilarie, dar si acum il folosesc non-stop, doar pentru jocuri si facebook. Ma uit si la una dintre verisoarele mele: e in clasa I si nu coase haine pentru papusi, ca are un joc pe calculator cu care le imbraca din 3 click-uri.
Voi ce credeti? Ce inseamna ca un copil sa aiba nevoie de un telefon mobil? Si care e varsta de la care v-ati trimite copilul la scoala cu un telefon mobil in ghiozdan?
Mie mi se pare fascinant sa vad copii care inca nu stiu sa vorbeasca bine butonand pe iPad, sunand pe cine vor ei din agenda telefonului sau vorbind pe Skype. De asta micu’ ce ziceti?
Eu nu sunt deloc de acord cu faptul ca la varste fragede copiii pot avea telefoane mobile,mai exact smartphone-uri si diverse gadget-uri. Se produce izolarea de lumea din jur si nu mai au parte de copilarie.
Anul trecut de Craciun eu nu aveam smartphone,dar o nepotica de 8 ani a primit Iphone 4 de la Mos Craciun si un notebook Apple. Mentionez ca nu a jucat niciodata baba-oarba si a auzit asa din povesti de sotron.
E foarte trist prezentul si viitorul se arata si mai si din acest punct de vedere.:(
Pe la 15 ani cred ca ar trebui sa aiba un copil primul telefon, asa cum am avut si eu.:D
ai reusit sa ma faci sa-mi aduc aminte de momentele nostalgice cand 1 beep era un da si 2 beep-uri era un nu, iar cand trebuia sa ne intalnim 1 beep era coboara in 5 minute si 2 beep-uri era coboara acum, era un fel de codul morse al prieteniei. Puteai si telefon pe atunci dar azi e prea ciudat. De ce si copiii au nevoie de telefon? Noi nu am fost sanatosi si frumosi cand am fost la gradinita si scoala. Personal nu as fi de acord cu telefonul la copilul de clasa I dar daca te pui in ipostaza parintilor si ce nebunii se intampla pe strada, nu prea ai ce face si nici ce zice. Asadar, depinde din ce perspectiva privesti: a unui parinte sau a unui tanar independent.
@Katairobi, daaaa! La mine era invers: doua bip-uri pentru da si unul pentru nu. Asa ca se lasa cu emotii pentru destinatar in timpul dintre cele doua bip-uri :))
Cred ca fiecare familie decide conform unui algoritm de echilibru. Daca sunt prea panicati si au copilul la o scoala mai rau-famata sau daca vor sa-l lase sa mai copilareasca offline si nu-si fac griji ca poate sa pateasca ceva oricand.
;)) mie Robi mi-a adus aminte de bipurile cu inteles de da si nu. ;))
Am avut primul mobil intr-a 11-a, adica la 17 ani, primit chiar de ziua mea. ah ce vremuri.
nu stiu ce sa zic in ceea ce priveste mobilele pentru copii. pe de o parte e bine sa aiba, ca parintii sa ii poata suna oricand (si uite cum e inlocuit chematul la masa de pe geam), pe de alta… asa cum zici, se izoleaza si nu mai fac nimic altceva decat sa butoneze gadgeturi.
poate solutia de mijloc ar fi sa primeasca telefoane strict pentru vorbit si trimis mesaje. fara internet si alte aplicatii. adica un telefon normal, nu un smartphone. numai ca in felul in care galopeaza tehnologia, un telefon simplu e un lux. 😀
@Tomata, eu as face pentru copii un telefon simplu, de pe care pot fi apelate doar cateva nume (ale parintilor si ale altor rude), cu numar limitat de sms-uri si cu internet pe care sa functioneze doar Wikipedia. Ar fi de-a dreptul diabolic. Cred ca nici nu l-ar vrea saracul copil :))
Pentru că am văzut-o pe @rocsanaB vorbind de baba oarba şi alte lucruri, să încheiem discuţia: şi eu duc dorul vremurilor în care ieşeam la fotbal strigându-ne la balcon, dar suntem în 2012 şi anul ăsta impune cu totul alte lucruri. Lumea s-a schimbat şi, măcar parţial, TREBUIE (da, din nefericire trebuie…) să ne schimbăm cu ea.
Strict vizavi de problema ta, aş spune că i-aş oferi copilului un telefon mobil din prima zi de şcoală. Nu un smartphone, are timp de aşa ceva şi oricum, până creşte, apar alte lucruri, ci un telefon simplu la care să-l pot găsi şi să ştiu de viaţa lui. Am buni prieteni care au făcut asta şi lucrurile merg foarte bine, în paralel cu educarea lui că telefonul nu este o fiţă, ci un lucru care să te ţină aproape de cei dragi şi prin care să ştii, la orice oră, ce face ăla mic, na, că doar nu-l vei duce zilnic la şcoală 🙂
Well, Carmen, cam atât.
@Bogdan, cred ca asta e cel mai important: sa stie pentru ce e si pentru ce nu e telefonul.
@Carmen – Tocmai de aceea apreciez ce face acea familie 🙂
Wow…e infricosator, cate stie sa faca!!!Primul telefon…la 15 cred…pentru ca eram departe de casa, pastram legatura cu ai mei…era clar o necesitate…de comunicare, nu de distractie, fita nici atat.Cred ca pe la 14 ani ar fi bine sa aibe un tel al lor, pentru ca sunt suficienti de mari sa aibe grija de ei si de el…imagineaza-ti un copil cu un super tel…clar e tinta unui atac,furt…cum se apara el?Parintii sunt de vina, ar trebui sa ma existe si NU, NU AI VOIE,CAND O SA FII MARE…;))
dupa parerea mea prin clasa a 2-a ar fi bine sa aiba un copil un telefon, DAR nu asa de dezvoltat adik na sa poata apela de pe el si sa trimita mesaje. eu la 8 ani am primit un telefon cu un singur joc pe el, cu aparat (photo si video), puteam sa apelez si sa trimit sms de pe el, si lam avut pana anul asta (5 ani lam avut) cand mi sa stricat(lam scapat de pe masa), si miam luat unul nou, dar vreau sa zic ca daca e rezistent il poate avea mult timp.
Si copilul ala cu iPodul… WOW… extraordinar, nici mama nu stie sa umble asa nici macar la un telefon cu toutch screen obisnuit
Eu zic ca de la varsta de 15 ani au voie copiii sa umble cu telefon.
Citesc si ma minunez ca nu gasesc nimic in articolul dumneavoastra despre riscurile medicale legate de folosirea mobilului de catre copii.
Indicele SAR (specificat clar pe fiecare aparat telefonic) se refera la craniile adultilor si nu la craniile subtiri ale copiilor.
In afara de faptul ca un copil butoneaza toata ziua celularul, el va fi bombardat permanent de un camp electromagnetic foarte nociv.
Raspunsul la intrebarea dumneavoastra este :
Cu cat mai tarziu, cu atat mai bine !
Un adult stie sa isi rationalizeze durata convorbirilor, sa foloseasca castile, sa tina aparatul departe de trup.
Un copil nu stie asta.