Pe 6 mai, parlamentarii lasa acasa limuzinele de serviciu si pornesc la plimbare pe doua roti. Chiar as vrea s-o vad si pe-asta.
E vorba despre o initiativa a Alinei Gorghiu, care vrea sa-i scoata pe politicieni si pe bloggeri la o plimbare impreuna, pe biciclete. Tot ce trebuie sa faca bloggerii este sa nominalizeze cativa oameni politici pe care ar vrea sa ii vada pedaland prin Bucuresti.
Imi place ideea si sunt curioasa daca avem politicieni care iau mersul pe bicicleta in serios, atat in sens personal, cat si la capitolul implicare profesionala. Ca am mai fost eu la evenimente cu vedetute simpatice care au dat jos tocurile si s-au pozat zambind pe bicicleta, dar nici nu stiau sa mearga. Ntz, ntz, ntz.
Si unde mai pui ca tocmai m-am intors cu niste frustrari “biciclistice” din Barcelona, oras care cred ca poate concura oricand cu Amsterdam sau Copenhaga la numarul de biciclete si siguranta biciclistilor in trafic.
Iata primele doua persoane la care m-am gandit cand am auzit de initiativa:
1. Daciana Sarbu – pentru ca se implica in cauze de mediu si promoveaza un stil de viata sanatos;
2. Andreea Paul Vass – cu care am mai stat de vorba in cateva randuri si stiu ca e o persoana foarte activa si pasionata de sport.
Daca ai blog, pana pe 24 aprilie poti invita si tu un politician sa se alature plimbarii, lasand un mesaj pe blog/facebook/twitter etc. Sa ne vedem pe 6 cat mai multi si sa invadam orasul.
Am primit leapsa de la George si le-as propune sa o preia lui Pandutzu si lui Adrian, pentru ca am aflat deja ca stiu sa mearga pe bicicleta. 🙂
Foto: bicla.ro
Şi uite aşa se politizează şi bicicleta 🙂
@Bogdan, politizata, nepolitizata, bine ca este.:) Stirile despre ei o sa expire intr-o zi-doua, dar macar raman cu experienta pedalatului prin Bucuresti.
Absolut. Şi mai sper ca, văzând care este starea “pistelor” şi ce chin este să mergi pe două roţi, să se gândească să facă totuşi ceva serios în sensul ăsta. Numai acum 2 zile ce-am făcut o tură Sudului-Drumul Taberei-Sudului şi nu vrei să ştii ce circotecă a fost 🙂 Din punctul ăsta de vedere, dacă vor trage unele concluzii, poate îmbunătăţesc lucrurile.
Promovarea mersului pe bicicleta este, in sine, un lucru cat se poate de bun. Din pacate, in momentul in care se da piept cu realitatea romaneasca (sau, in cazul de fata, bucuresteana), lucrurile se imbiba de un specific aparte care schimba radical datele problemei.
Mersul pe bicicleta, in Bucuresti cel putin, se afla intr-un solid cerc vicios. Pe de-o parte, conditiile (adica ceva mai mult decat infrastructura de baza – pistele de biciclete) sunt total descurajante pentru un caracter utilitar (si nu recreational, cum e acum) al bicicletei iar oamenii (multi, putini, in functie de mentalitati) care ar vrea sa mearga cu bicicleta in drumurile lor zilnice renunta destul de repede la idee.
Este cat se poate de clar ca acest cerc vicios, oricat de solid ar fi se poate sparge iar “coltul” din care trebuie sa se inceapa este cel dinspre autoritati/infrastructura (nu poti sa impingi de la spate omu` ca sa mearga cu bicicleta pe carosabil, prin gropi si baltoace, printre masini conduse de soferi…hai sa le zicem insuficient pregatiti si cu mici probleme de comportament, ca sa fiu “politically correct” si cu maidanezi imperiali molfaindu-le pantofii/adidasii). Dar idea de a o coopta in aceasta initiativa pe d-na Vass/Paul, fara sa am vreun fel de parti pris politic, mi se pare cel putin neinspirata…
@Iulian, intr-adevar, Bucurestiul nu-i cel mai prietenos loc pentru biciclisti. Dar campania tocmai asta isi propune: sa ii faca pe parlamentari sa simta pe pielea si pe rotile lor experienta asta, iar cand va fi vremea sa ia decizii ce tin de infrastructura, poate le va fi mai greu sa ignore transportul pe doua roti.
Şi eu chiar aştept un parlamentar căruia să-i pese 🙂 Şi să-i pese în perioada mandatului, nu când apar la orizont alegerile. Promit că-l votez, în ciuda deciziei mele de a nu mai vota pe nimeni în ţara asta 🙂
PS – Şi tocmai am citit pe Hotnews că se închid nişte piste :d
@ Carmen
N-o sa crezi dar pe parte de infrastructura pentru biciclete, nu Parlamentul e vioara-ntaia. Consiliul Local (in cazul de fata Consiliul General) e cel care poate face atat reglementari (Hotarari de Consiliu) cat si ordine (prin inspectori ai municipalitatii).
Prin urmare, actiunea cu parlamentarii pe bicicleta are un efect mai degraba de imagine (initiativa utila la rundu-i) si mai putin de substanta, mai ales ca Parlamentul doar emite legi (din ce in ce mai putine sau chiar deloc in ultima vreme). Legi care, fara mecanisme eficiente de aplicare, sunt mai putin valoroase decat hartia pe care au fost scrise.
Revenind la Cartagina, cred in continuare ca implicarea d-nei Vass in povestea asta este o optiune tare nefericita…
@ BogDan
Si mai nefericita mi se pare decizia de a nu vota pe nimeni in tara asta…Extrem de nefericita…Sper din tot sufletul sa o reconsideri…pentru binele nostru, al tuturor…
Şi mie, să ştii, pentru că sunt conştient că votul meu lipsă înseamnă un vot pro pentru oricine din ceilalţi. Însă din toate punctele de vedere nu mă pot duce să-i dau cuiva încrederea mea dacă ea nu există şi mai ales dacă ea a fost trădată de atâtea ori. Când dau de cineva în care să cred, e posibil să-l susţin. Asta este. Mi s-ar părea mult mai mizer să mă duc să votez din alte motive decât acelea reale 🙂
@ BogDan
Politica nu este spectacol de teatru (desi seamana izbitor cu anumite piese de teatru grotesc): indiferent daca e bun sau prost, pot sa nu ma duc iar viata mea nu se schimba (radical)…Cand stim ca politica imi influenteaza viata de zi cu zi si viitorul, nu-mi pot permite sa nu actionez. Dupa cum probabil ai auzit, politica e “o femeie cu moravuri usoare” fapt pentru care nu exista vot din motive “reale” sau “false”. Exista vot din interes. Interesul meu ca cetatean e sa o duc bine. Daca “bine” nu se poate, atunci e de datoria mea sa incerc sa o duc “mai bine” chiar daca diferenta e de ordinul miligramelor. Chiar daca ipotetic nu exista nici o diferenta intre figurile aliniate, este foarte util sa le schimb intre ele (bineinteles, daca pot).
Increderea noastra a fost “tradata” de atatea ori dintr-un simplu si dureros motiv: somnul r/natiunii (stii, ala care naste monstri).
Tot somnul r/natiunii este vinovat pentru populism, pentru pomeni electorale si pentru fenomenul de prostitutie politica. Chiar si pentru campania electorala.
Votul tau lipsa nu inseamna un vot pro pentru oricine altcineva. Inseamna in primul rand un vot pro pentru UDMR si abia dupa aceea un vot pro pentru oricine altcineva (in general, cineva rau).
Nu cred ca ai nici un motiv sa te simti tradat sau inselat dupa ce ai votat un rau mai mic in perfecta cunostinta de cauza. Te poti simti inselat daca ti-ai pus sperantele intr-un personaj politic al carui trecut dubios ti-e necunoscut fiindca nu te-a interesat si care dupa alegeri se da in fapt spre totala ta surprindere.
Democratia este un lucru minunat (daca vrei sa vezi cat de minunata e democratia cu adevarat, uita-te la ce se intampla azi in Siria, sau un exemplu mai soft – SUA) doar daca avem de-a face cu oameni informati si responsabili (exact in aceasta ordine). Cu oameni ignoranti si/sau delasatori, democratia este un “freak show” cu iz de dictatura.
Daca vrei democratie adevarata (din aia care iti ofera candidati carora sa le “incredintezi” increderea ta fara ezitare), atunci trebuie sa muncesti pentru ea: trebuie sa te informezi si sa actionezi (sau macar sa reactionezi). Instrumentul de actiune fundamental al democratiei este votul (cel valabil). Daca te duci la vot si stampilezi de 14 ori sau scrii mascari pe buletin, n-ai facut nici o branza (doar un pic de miscare mergand pana la sectie)…Daca pe langa tine o sa mai fie si altii care “risca sa fie tradati/dezamagiti/inselati” atunci vom ajunge poate sa nu ne mai luam tepe din astea monumentale de am ajuns cu parametrii democratiei sub tarile bananiere (functionarea justitiei, libertatea presei, libertatea cetateanului, etc.).
Simpla traversare a strazii presupune riscuri mortale pe care ni le asumam (cateodata gratuit). Hai sa ne asumam si riscul de a vota aiurea fiindca oricum vom castiga ceva (poate scapam de UDMR). Eu spun ca merita din plin…
Genial!
Noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni.
Asta fiind cea mai mare nefericire pe care o îndură poporul ăsta.
@ BogDan
In caz ca n-ai observat, noi nu mai suntem de mult stapani prin ograda asta.
UDMR-un nu este cea mai mare nefericire pe care o indura poporul asta. Dar este cu siguranta una dintre cele mai mari (si de care am putea scapa extrem de usor).
Cea mai mare ramane totusi ignoranta…
Sincer, ţinând cont de civilizaţia maghiară (am avut de-a face direct cu ea într-un sat care nu prea văzuse români pe-acolo) şi de cum arată oraşele care se află în zona de influenţă respectivă, aş spune că ei nu sunt deloc o problemă. În plus, este singurul partid care a urmărit întotdeauna acelaşi lucru şi s-a comportat mereu la fel 🙂
Nope, nu ei sunt problema. Problema este la sfânta ţigănie românească. Ţigănie ca atitudine. Eu nu am auzit UDMR-ist să se plimbe prin toate partidele…
Auch!…
Am zis eu ceva de unguri? Eu am vorbit de UDMR…nu e deloc acelasi lucru. Eu am in familie unguri care urasc din ficati UDMR-ul. Dar il voteaza de fiecare data. Ceea ce dovedeste ca ungurii (nu toti, dar suficient de multi) sunt si mai ignoranti decat romanii (si cei din RO, si cei din HU – a se vedea cazul Viktor Orban).
Este adevarat: UDMR a urmarit mereu acelasi lucru…dar nu cred ca stii despre ce e vorba ca daca ai sti, n-ai spune ca nu ei sunt problema…
Alt lucru adevarat: s-au comportat mereu la fel. Adica s-au prostituat intotdeauna dar un pic mai decent. S-au aliat intotdeauna cu cei de la putere. N-a fost nevoie sa schimbe partidul pentru ca ungurii sunt suficient de ignoranti sa-i voteze intotdeauna.
Tigania de care vorbesti este rezultatul ignorantei si suprficialitatii maselor. Atata timp cat cetateanul va fi o leguma congelata, tigania va fi la ea acasa in politica…
Nu ştiu dacă ignoranţi. Poate extrem de disciplinaţi şi deloc dornici să voteze altceva decât oamenii lor, oricum sunt ei.
Şi da, au dorit întotdeauna să fie la putere. Cu oricine. Bine că nu avem cum să ne dăm seama dacă sunt capabili să guverneze cu PRM-ul…
Cât despre alegători, eu sunt de părere că nu oricine trebuie să aibă dreptul la vot. Un test de cultură generală, încă unul de cultură politică şi după aia mai discutăm 🙂
“Disciplinati” suna OK. “Extrem de disciplinati” suna sinistru. Imi aduce aminte de mitingurile naziste cu sute de mii de oameni care salutau si aclamau ca unul. Brrrrr. Dorinta de a vota “oamenii tai” intotdeauna (si intotdeauna aceiasi), indiferent ce fac ei, tradeaza ignoranta.
Cred ca daca circumstantele ar fi fost de asa natura, ar fi fost dispusi sa intre la ciolan si cu PRM. Probabil nu vom afla niciodata adevarul despre asta.
Vot cenzitar zici (ma rog, un fel de)? Pe hartie nu arata rau deloc. In realitate, e o idee extrem de proasta. Chiar mai proasta decat votul obligatoriu. Motive:
– cresterea masiva a riscului de frauda (cineva trebuie sa examineze anual sau la cel mult 2-3 ani 18 milioane de cetateni. Cine ar putea sa faca asta? Autoritatile cumva?
– legiferarea discriminarii. Parca suntem in UE si in secolul 21, nu?
– costurile. Democratia costa dar astea sunt niste costuri extrem de mari si, din pacate,
– foarte putin utile. Cu o propaganda desteapta (asa cum am mai vazut in ultima vreme chiar si in tari muuult mai civilizate decat plaiul mioritic), poti sa prostesti (destul de usor se pare) chiar si oamenii cu multa cultura (generala, politica, etc – cunosc prea multe cazuri de acest fel)…
Desi sunt constient ca ar putea rezolva (macar partial) problema UDMR, nici votul obligatoriu nu e o solutie. Daca omu` nu vrea sa voteze dar e obligat, se va duce la vot si va anula buletinul…Si ca dovada suprema in acest sens, Grecia. Acolo votul e obligatoriu si ce sa vezi? I-au votat pe unii care au praduit tara in cea mai mare bataie de joc…
Hehe…nazism…ai uitat cine a fost Ungaria? 🙂
Probabil că da. Eu personal aşa sper.
Cumva cenzitar, da. Normal că am luat totul în calcul. Normal că suntem în 2012. Anormal că au voie să voteze unii care nu ştiu pe ce lume trăiesc. Ăia decid şi destinul meu, al omului care stă acasă. Desigur, îmi asum asta, nu mă plâng. Însă l-ar decide chiar şi dacă eu aş merge la vot. Pentru că sunt mai mulţi.
Exact. Când am auzit de vot obligatoriu, m-a pufnit râsul. Iar românii au apucături de-astea de frondă, mamă-mamă! Nici nu vreau să ştiu cu cine ne-am trezi. Ăăă, asta ar fi o posibilă variantă pentru care Vadim ar avea o şansă 🙂
Avand ceva radacini in zona Cluj, eu o sa uit cine a fost Ungaria si ce a facut la viata ei doar cand o sa uit sa respir. Nu ma lasa, printre altele, “evenimentele” de la Ip si Treznea si de aceea insist ca UDMR (si PCM, UCM si oricare alta gasca de acest tip) este o foarte mare problema pentru tara asta. Nu singura si nu cea mai mare dar este o problema foarte mare.
Este anormal ca unii care n-au habar de capu` si de viata lor sa voteze (unul din dezavantajele democratiei). Este si mai “anormal” insa (stiu, “normal” n-are grad de comparatie) ca unii care au si minte, si carte sa nu voteze. Asta mi se pare de-a dreptul abominabil.
Ca sa avem sanse sa nu ne mai decida soarta unii care sunt “prosti da` multi” (sau destepti da` ticalosi), n-ar fi mai bine sa ne asumam noi, ceilalti, riscul de “a da o gherla” si sa ne miscam un pic spre sectia de votare? Poate devenim mai multi decat ei si votul lor (si cel fraudat) n-o sa mai conteze atat de mult. Nu de alta, dar daca nu incercam, va trebui sa ne mutam in alta tara si sa-i lasam pe ei s-o si conduca, s-o si locuiasca…Suna bine asa?
După cum spunea un spot al unei anumite agenţii: “Există ceva mai rău decât oamenii răi: indiferenţa oamenilor buni”. Cumva se aplică, nu? 🙂