Hai la Pista Verde!

Uneori, cea mai simpla metoda de a obtine ceva este sa faci tu lucrul respectiv sa se intample, fara sa mai astepti dupa altii.

Pentru mine (biciclista amatoare) si pentru Rozica (semicursiera) e cam frustrant sa ne plimbam impreuna prin Bucuresti. Pe mine ma dor toate amintirile plimbarilor cu bicicleta prin alte orase europene. Nu mai zic ca in Bucuresti uneori ajung la destinatie transpirata de la adrenalina, nu de la efort. Iar pe Rozica o dor rau de tot rotile de la bordurile de 20 de centimetri plasate strategic din 50 in 50 de metri pe trotuarele cu piste.

O sa mai dureze pana se schimba lucrurile, asta e cert. Insa cu cat suntem mai multi, cu cat iesim cu mai mult curaj pe strada, cu atat o sa ne facem prezenta simtita mai bine.

Daca vreti sa fiti parte dintr-un manifest imposibil de ignorat de catre soferi si autoritati, va invit sambata dimineata la plimbarea Pista Verde. Vom primi din partea Coca-Cola HBC niste PET-uri pline cu vopsea pe care o vom imprastia pe strada cu rotile noastre, creand astfel o pista colorata pe traseul Piata Uniri- Bd. I.C. Bratianu – Piata Universitatii – Bd. Nicolae Balcescu – Magheru – Piata Romana – Bd. Dacia – Calea Victoriei – Splaiul Independentei – Piata Unirii.

Locul biciclistilor este pe niste piste special create la marginea strazii, unde nu au ce cauta masini, pietoni, pubele, statii de autobuz, guri de canalizare sau, mai nou, panouri electorale.

Asadar, cu cine ma vad sambata dimineata?

PS: Am facut un experiment, iar acelasi drum facut pe trotuar a durat de trei ori mai mult decat cel pe strada.

Toate detaliile sunt pe RE Concept

Scurt tratat despre mancarea fericita

Daca ar fi sa incadram tot ceea ce mancam zilnic in doua categorii – mancare fericita si mancare nefericita – ce ar intra in fiecare?

Mie salatele mi se par cele mai fericite mancaruri. Daca au niste castraveti proaspeti si niste bucatele de branza condimentata pe deasupra sunt si mai vesele.

Fericit mi se pare orice fel de mancare de care mi-a fost dor, cum ar fi stiuca umpluta. Sau retetele divine pe care le incerc pentru prima data si-mi amintesc de ele apoi cu nostalgie de fiecare data cand bate vantul prin frigider. Fericit este orice preparat nechinuit cu prajeala excesiva, cu grasimi sau combinatii dubioase. Fericit este orezul fiert alaturi de singura conserva de ton din casa intr-o duminica in care micul dejun se ia dupa-amiaza, pentru ca stingerea s-a dat dimineata.

Citește mai mult

Tulceanca invata sa inoate

“Esti din Tulcea si nu stii sa inoti?” e o intrebare echivalenta cu “Esti din Tulcea si n-ai trait pe grind toata viata?”. E o rusine sa fii de la Dunare si sa nu stii sa inoti. Esti ca moldoveanul care nu bea, olteanul care nu stie bancuri si bucuresteanul care face diferenta intre “doar” si “decat”.

Istoria mea cu apa dateaza din copilarie, cand ma jucam cu vecinii pe faleza de-a Fort Boyard: aruncam un indiciu in Dunare si coboram pe parame pana in apa ca sa-l aducem inapoi. Copii inconstienti. Nu stiam sa inotam, dar stiam ca trebuie sa ramanem pe faleza pana ne uscam, ca daca ajungem uzi acasa isi dau seama parintii ce-am facut si iese cu scandal si restrictii privind viata sociala din fata blocului.

Apoi am mai avut cateva tentative de a invata sa inot, dar nici una nu a dat roade. Asta pana in adolescenta, cand am dat peste cineva suficient de perseverent care m-a invatat pas cu pas cum se face. Partea buna e ca nu mi-e frica de apa si as sta in mare sau in bazin toata ziua. Problema e ca inca nu pot inota mai mult de o lungime de bazin, dupa care obosesc si trec in pluta. Nu stiu sa inot cu capul sub apa, nu respir cum trebuie si dau din picioare cam aiurea. Asa ca acum lucrez la asta.

Daca vreti sa invatati sa inotati sau sa va balaciti dupa serviciu, va recomand sa mergeti cu incredere la bazinul de la Facultatea de Medicina. Instructorii sunt foarte misto, e curat si preturile sunt decente (250-300 de lei). Plecati de acolo morti de oboseala, cu parul ud si in toate partile, dar zen :D.

Castiga o invitatie la concertul VAMA

In seara asta, la Sala Palatului, are loc concertul de lansare a noului album VAMA – 2012. Despre album v-am povestit deja dupa auditia din garajul Europa FM: este o aglomeratie de iubiri, revolte si singuratati la care baietii au muncit ani buni pana sa le dea o forma sonora.

Pentru ca nu pot ajunge la concertul de diseara, am sa ofer invitatia mea dubla unuia dintre voi.

Tot ce trebuie sa faceti este sa-mi spuneti intr-un comentariu versurile voastre preferate dintr-o piesa VAMA (sau Vama Veche) si sa-mi spuneti de ce va plac atat de mult. Pentru ca spectacolul incepe la ora 19, am sa las concursul deschis pana la ora 15.30, cand voi oferi invitatia dubla cititorului care mi-a lasat cel mai frumos comentariu.

Succes! 🙂

Edit: Am sa fac o fapta buna si am sa-i dau invitatia Andreei H. Sa te distrezi si sa uiti de sesiune pentru o seara! 🙂

Edit2: Pentru ca Andreea a gasit deja o invitatie, a mea va merge catre Panchi C.

Santier de fapte bune, caut bloggeri brasoveni

Mai tineti minte povestea de pe santierul Habitat for Humanity din Baltesti, de toamna trecuta? Atunci, sute de voluntari si vreo 30 de bloggeri au muncit cot la cot ca sa construiasca locuinte pentru cateva familii defavorizate, in cadrul campaniei Big Build.

O idee atat de buna n-avea cum sa nu se propage. Saptamana viitoare, intre 28 mai si 1 iunie, in localitatea brasoveana Cristian vor fi construite alte 4 case pentru 4 familii care au nevoie de un acoperis. Asociatia Diaconia si Fundatia Charity Works vor pune la treaba 300 de voluntari Vodafone, care de altfel au dat cu glet si au batut cuie si in toamna, pe santierul Big Build.

Pe 29 mai, lor li se pot alatura si bloggerii brasoveni care vor sa vada cum e sa construiesti o casa din temelie si, mai ales, sa traiasca satisfactia unei fapte bune unice. Si credeti-ma cand va spun ca experienta muncii alaturi de oameni care iau viata de la zero iti schimba perspectiva.

Asadar, bloggerii brasoveni care vor sa dea o mana de ajutor pe santierul Build 4 Tomorrow se pot inscrie aici. Restul informatiilor despre “vizita de lucru” vor fi trimise de Cristi.

Daca nu v-am convins inca, cititi si povestile familiilor care se vor muta in casele construite cu ajutorul voluntarilor si bloggerilor. Spor la construit!

Cum sa pierzi un avion in 6 pasi simpli

Ii stiti pe oamenii aia obsedati de control, care stiu exact la ce ora trebuie sa se urce in taxi ca sa ajunga la aeroport cu fix o ora inainte de a pleca avionul? Ei bine, sunteti pe blogul unuia dintre ei. Numai ca uneori datele problemei se schimba fara sa-ti dai seama.

Pasul 1: Epuizare psihica si fizica

Dupa un zbor cu turbulente si emotii, mi-am petrecut toata saptamana trecuta in Olanda (Utrecht, Haga si Amsterdam). Am ajuns acolo pentru conferinta finala a unui proiect international AEGEE. Mai exact, conferinte si vizite pe la obiective toata ziua si petreceri toata noaptea. Si, ca sa fim siguri ca nu pierdem nimic interesant, am taiat mult din programul de somn.

Totul a fost ok pana joi seara. Era vreo 4 dimineata si voiam sa ma schimb, sa fac un dus si sa ma culc pana la 8. La un moment dat mi-am dat seama ca eram atat de obosita incat de 10 minute stateam pe marginea patului fara sa fiu in stare sa-mi dau pantofii jos. In momentul ala, asociam plecarea acasa cu somnul: “Sambata am avion. Mai rezist un pic, nu vreau sa pierd nimic”.

Citește mai mult

Stalkeri de brand – turism si shopping

Am observat un tipar: de fiecare data cand plec prin tari straine, unul dintre obiective este sa-mi cumpar de acolo un lucru care nu se gaseste la noi. Dar nu unul oarecare, ca un suvenir, ci ceva anume, care adesea se gaseste numai in tara respectiva.

Din Roma mi-am luat niste parfumuri. In Barcelona au fost paella si o crema de fata foarte buna. In Turcia au fost salvarii traditionali. In Suedia a fost painea nordica. In Danemarca – danish pastry. Iar acum, cand plec in Olanda, sunt hotarata sa nu ma intorc de acolo fara ceva de la Rituals.

Rituals e o companie olandeza care face niste cosmetice de calitate, grozav mirositoare si cu pret ok. Insa, din pacate, nu se gasesc decat prin alte tari. Eu le-am descoperit acum cativa ani, in Germania, si m-am indragostit iremediabil (guys, numai o femeie poate intelege cum o alta femeie se poate indragosti de o crema 🙂 ). Mi-am luat atunci un scrub cu ginseng si mentol absolut divin si doua creme care m-au tinut mult si si-au facut treaba foarte bine. In nebunia care m-a cuprins, am cautat sa vad daca fac livrari in Romania (din pacate, n-am avut norocul asta), le-am dat like pe Facebook si le-am rasfoit site-ul de mama focului. Ce mai, m-am transformat in stalker de brand 🙂

Citește mai mult

Lacrimi

Acum, ca s-a terminat, nu ma gandesc decat la lacrimile baiatului aluia de 19 de ani. La disperarea aia strigata cu gura deschisa si ochii rosii, vazand cum, la 50 de metri de tine, altii se fotografiaza fericiti langa cupa ta.

Probabil o sa-si gaseasca in vestiar telefonul cu un mesaj de incurajare lung de la parinti si cateva apeluri pierdute. Probabil s-au uitat amandoi la meci cu sufletul la gura, mandri si emotionati. Probabil taica-su i-a strans mana in dimineata aia si i-a urat succes. Si mi-o imaginez pe prietena lui plangand cu aceeasi ciuda. Acum o sa-i spuna ca e ok, e tanar si are tot timpul. Or sa mai fie meciuri, finale si cupe.

Zilele trecute l-au sunat toti sa-l felicite. Pana si vecinii din cartier cu care se juca in copilarie au spus tuturor ca ala care joaca in finala a batut prima data mingea cu ei. Le-a promis ca va lupta pentru ei, iar acum plange. Era sansa lui. Si voia cu ardoare sa aiba un motiv ca sa spuna un “multumesc” nebun.

Nu cred ca poate exista o asemenea deznadejde in lipsa sperantei aleia de copil, fara frana. Fara credinta incapatanata care-ti zbiara in piept ca vrei si ca poti sa reusesti. Nu, fotbalul nu e un sport care te invata sa pierzi. Dar poate sa te invete cum se doreste cu adevarat victoria.

Foto

Ce nu stiati despre Vama si Alina Manole

Zilele trecute am ascultat muzica anilor trecuti, dar aflata in evolutie, cu regulile jocului schimbate.

Am vazut mai intai evolutia la Alina Manole, pe care am auzit-o pentru prima data cantand live acm trei ani, la lansarea primului ei album, Luna Patrata. Atunci am incadrat-o direct la folk, fara sa ezit. Un folk emotionant, cu versuri destepte, in colturile carora vezi ca sunt lucruri pe care le-ai trait.

Intre timp, am mai ajuns la cateva concerte si-mi parea ca nu s-a schimbat mare lucru. Iar acum, dupa trei ani, muzica ei este previzibil de surprinzatoare (cred ca asta e formularea ideala). Se joaca cu ritmuri noi, suna mai mult a jazz si chiar a bossa nova pe alocuri, in functie de cat de mult chef de glumit si improvizat au colegii ei instrumentisti.

Mesajele au ramas la fel, de ascultat cu zambetul pe buze, oricum ar fi el – nostalgic, ascuns sau de-a dreptul amuzat. La un concert oarecare, Alina te poate face sa razi de 30 de ori, in medie:). Dar e imposibil sa nu te regasesti si in piesele cu versuri mai triste sau cu umor negru de pe albumul nou, Dragoste in trei. Citește mai mult

Print: Zoo sounds

Tocmai m-am impiedicat de un print simpatic, cu text clar si eficient. Initial nu m-am uitat la toate sunetele, asa ca l-am ratat pe cel final. Poate ar fi mers o enumeratie mai scurta, ca sa ajungem mai repede la concluzie. Voi ce ziceti?

E facut de Draftfcb pentru Gradina Zoologica din Lisabona.

PS: mi se pare eleganta “imaginea” sunetului pe care il scoate leul, ceea ce nu pot sa zic despre maimuta sau papagal. Confirma reputatia fiecaruia.

 

Sursa

Cursuri gratuite la Stanford si Princeton

Doi profesori de la Stanford au avut o initiativa pe care o asteptam de mult – cursuri gratuite, online, pentru oricine. Asa a aparut Coursera, o platforma care ofera cursuri de la cateva dintre cele mai importante universitati americane.

Acum, pe platforma exista in jur de 40 de cursuri din diferite domenii, tinute de profesori de la Stanford si de la alte universitati de renume cu care creatorii platformei au incheiat parteneriate – Princeton, University of Pennsylvania, Berkley si University of Michigan.

Domeniile variaza de la computer science, medicina si sociologie pana la literatura. Exista chiar si cateva cursuri legate de online si social media, cum ar fi Social Network Analysis  si Networked Life. Cursurile dureaza de la 4 la 12 saptamani, iar pe platforma gasiti prezentarea fiecaruia: despre ce este vorba, data la care incepe predarea, cate ceva despre profesor, teste si daca este nevoie sau nu sa va pregatiti in prealabil. Din cate am vazut eu, majoritatea cursurilor sunt basic, asa ca nu e nevoie sa cititi mare lucru inainte, tocmai ca sa nu se sperie potentialii studenti.

Citește mai mult