N-am fost niciodata la Londra. Au fost mereu alte destinatii, alte planuri, alte bilete de avion si asa se face ca inca n-am ajuns pe acolo. Dar cred ca perioada asta, a Jocurilor Olimpice, este primul moment in care Londra a trecut direct in topul listei de orase in care mi-as fi dorit sa fiu.
Stiu ca e aglomerat, stiu ca sunt multi turisti, ca probabil nu-i chip sa gasesti loc de parcare si ca preturile sunt triple. Insa imi place sa-mi imaginez cum ar fi daca as scrie postul asta de la o cafenea londoneza care miroase a ceai negru si a ploaie; si unde chelnerii, cand afla ca esti din Romania, iti zic “oh, congrats for Nadia! How are the Romanians doing this year?”.
As mai intra la Starbucks si as intreba vanzatorii daca si ei scriu numele clientilor pe pahar. Oare care-i cel mai imposibil nume de turist japonez pe care l-au avut de scris zilele astea?
Apoi m-as plimba cu un double decker prin oras si as incerca sa joc “ghiceste nationalitatea pasagerilor” timp de cateva ore, amuzandu-ma de fiecare data cand mi se confirma ipoteza.
Daca as fi acolo, as sta de vorba cu unul dintre taximetristii imigranti care vorbesc engleza mai bine decat localnicii. L-as intreba daca a plimbat turisti veniti pentru olimpiada si pe unde i-a dus, ce au vrut sa vada, unde ies in oras, unde sunt cazati si daca i-au lasat bacsis.
Mi-ar mai placea sa vorbesc cu localnici carora nu le pasa. Aia care-s absolut stresati de olimpiada, asa cum erau bucurestenii stresati de sumitul NATO. Si care, de suparare, isi exerseaza celebrul umor negru facand glume despre o eventuala proba olimpica de executii la Green Tower. As rade, zau! 🙂
Spre seara as iesi intr-un pub plin cu oameni galagiosi care beau bere, joaca darts si vorbesc cu un accent scotian mai puternic decat al lui Ewan McGregor in Trainspotting. Sunt convinsa ca intr-o Londra plina de turisti si imigranti trebuie sa existe un bar exclusiv pentru scotieni 🙂
Poate as trece si pe la competitii, sa-mi tin putin respiratia, sa ma aplec pe scaun in fata cand am emotii si sa vantur un stegulet tricolor. Dar inainte de asta as suna-o pe mama dintr-o cabina telefonica rosie sa o intreb “mai, mama…cum se zice la paralele in engleza?”.