Ce-mi place cel mai mult la festivalurile de film este ca pot sa vad si altceva in afara de filme de plastic americane. Iar Anonimul imi da ocazia sa vad ce se mai intampla in cinematografia mondiala si cum se mai fac filmele la altii. Asa am ajuns sa descopar in fiecare an cate unul-doua filme sau roluri extraordinare pe care le-am revazut cand m-am intors in Bucuresti.
Anul asta am fost harnica. Abia a inceput festivalul, iar eu am vazut deja trei dintre cele sapte lungmetraje si vreo 5 scurtmetraje dintre cele 49. Daca iau in calcul faptul ca vazusem deja “Toata lumea din familia noastra“, pot sa zic ca am vazut chiar patru lungmetraje.
The Door – a deschis festivalul. Un film atat de plin de simboluri, detalii si scene importante incat te tine alert si atent de la cap la coada. Helen Mirren joaca minunat rolul unei femei care traieste dupa un set de reguli pragmatice, combinand o sinceritate spontana cu un aer conservator. Daca esti atent la gesturile si discutiile lor, nu cred ca sunt doua-trei momente in film care ar putea fi interpretate drept clipe de prietenie (asa cum o intelegem noi acum) intre ea si femeia pentru care lucreaza, dar in acelasi timp ramai convins pana la final ca fiecare este cea mai apropiata persoana a celeilalte. Va recomand calduros filmul, eu am sa merg sa-l vad si a doua oara.
Despre oameni si melci – in regia lui Tudor Giurgiu, a mai fost proiectat la TIFF. O comedie cat se poate de romaneasca si unul dintre cele mai bune filme romanesti pe care le-am vazut in ultimul timp. E povestea unui “erou” care vrea sa salveze uzina in care lucreaza si locurile de munca ale colegilor apeland la o solutie…riscanta si, pentru unii, umilitoare 🙂 La inceput mi s-a parut ca seamana putin la constructia subiectului cu “Izvorul femeilor”. E un film care te face sa razi de curaj, de necaz, de viata romanului de rand in anii ’90, de toate sperantele nebune pe care libertatea proaspat castigata le duce la extrem. Va intra in cinematografele din toata tara pe 14 septembrie si trebuie sa-l vedeti.
La Playa DC – filmul de debut al lui Juan Andres Arango. E un film interesant, despre un stil de viata la care noi nu ne gandim prea des. Trei frati care traiesc la limita saraciei se simt blocati intr-un mediu din care nu mai pot iesi si fac alegeri diferite in viata. Oricat de apropiati ar fi fost in copilarie, oricat de mult ar tine si acum unul la altul, nici unul nu poate sa renunte la drumul pe care si l-a ales. Este o coproductie Columbia, Brazilia si Franta, asa ca merita vazut ca sa intelegeti o latura a cinematografiei care noua s-ar putea sa ni se para exotica.
Foto: cinemarx.ro