Cand am ajuns in Munchen, am fost avertizata: orasul asta e numai despre Komfort. In curatenia si linistea lui, unii romani care locuiesc aici il gasesc plictisitor. Totul merge bine, functioneaza nemteste, metrourile nu intarzie, nimeni nu sta peste program la serviciu si esti in perfecta siguranta daca bantui pe strazi la 3 dimineata. Un scenariu cam lipsit de adrenalina pentru un roman obisnuit cu viata grea de Bucuresti.
Dupa o zi de plimbat, pot sa confirm ca, intr-adevar, orasul este foarte, foarte linistit. Centrul e mare – doar ca sa vezi centrul vechi ai nevoie de cel putin 4-5 ore. E un oras foarte atent construit, iar strazile lui curate si cochete n-au vazut in viata lor ambuteiaje.
Arhitectura este relativ uniforma, desi mai apar cladiri moderne pe langa unele vechi, clasice. In centru sunt cladiri impunatoare – Parlamentul, cladirea Primariei (Marienplaz) si cateva catedrale in stil gotic care merita vizitate si pe dinauntru. Tot in centru este si Maximilianstrasse, un fel de Champs Elysees nemtesc – Gucci, Dior, Vertu, Versace si restul. Ca peste tot, 90% dintre clientele care ieseau incarcate cu pungi din magazinele astea erau araboaice. Ca sa vedeti ce se ascunde sub burka.
Daca e un lucru de care sunt mandri nevoie mare nemtii, aia e berea lor – Weissbier, Dunkelbier, Augustiner si sute de alte tipuri. Merita sa le degustati intr-un Biergarten, alaturi de un meniu traditional de carnati, salata de cartofi sau varza, branzeturi etc.
Cum spuneam, orasul e linistit. In timpul programului de munca, unele zone sunt chiar pustii, ceea ce pentru turisti e un vis. Dar linistit nu inseamna lipsit de surprize. Aveam sa aflu asta in a doua parte a zilei, cand am ajuns in Englischer Garten, un parc imens aflat in centrul orasului, mai mare decat Central Park din New York. Pentru ca vremea a fost surprinzator de calda, la ora 6, intr-o zi lucratoare, parcul era plin. Toata lumea iesise la plaja, iar pe masura ce ne apropiam de raul care traverseaza orasul (Isar) vedeam tot mai multi oameni in costum de baie. Asta pana cand ne-am apropiat de tot si n-am mai vazut costume de baie. Pe maluri erau zeci de oameni care faceau nudism, fara sa se sinchiseasca de familiile, copiii, turistii sau tineri care iesisera la inotat. Ciudat e ca am vazut doar barbati facand nudism (de la 20 la 60 de ani), nu si femei, dar nu mi-am dat seama de ce.
Oricum, oamenii erau cat se poate de relaxati – atat amatorii de bronzat prin locuri greu accesibile, cat si mamicile care isi adusesera copiii la balacit in zona. Numai turistele romance erau rosii la fata si evitau sa faca eye contact. Asta la inceput. Pentru ca atmosfera aia de “nu-ma-intereseaza-cine-se-uita” si “nici-cine-iese-gol-pusca-din-apa” intra usor si in constiinta turistului si ii mai alunga din inhibitii. Si ii face si lui viata confortabila in Munchen.
da’ aici nu comenteaza nimeni ?