De când am văzut-o pe doamna Gina coborând din autocar să mă întâmpine cu un pahar de ţuică, trebuia să-mi dau seama că excursia mea în Turcia avea să fie de pomină. Era trecută de 60 de ani, înaltă, blondă, tunsă scurt şi mai energică decât oricine. Era şi generoasă – avea un geamantan plin cu bidoane de ţuică şi vin, din care turna în pahare tuturor seara, la cină, şi tot nu se mai terminau.
– Hai, dragă! Ia de-aici un pahar de ţuică şi bine ai venit! Eu sunt Gina, tu a cui eşti?
– Nu, săru’ mâna. Nu beau tărie. Carmen, îmi pare bine!
– Hai, gata, că ăsta e medicament. Ia de-aci şi dă-l peste cap, să ai curaj la drum.
L-am dat peste cap. Dar aş mai fi dat vreo doua-trei când m-am prins de cât curaj aveam nevoie, de fapt.
Era prima dată când plecam la un drum atât de lung cu autocarul. Prietena mea, Gabriela, găsise o ofertă foarte bună pentru Kuşadasî – 12 zile, drum şi cazare cu demipensiune la un preţ pe care l-am fi dat doar pe cazare într-un weekend, în Mamaia. Ce nu ştiam eu era că adevăratul preţ al excursiei presupunea şi un altfel de cost, pe lângă cel material.
Am predat bagajul, am urcat şi m-am aşezat oftând lângă Gabriela. Autocarul era plin de oameni la a doua tinereţe şi chiar a treia. Noi două, fratele ei şi un prieten de-ai lui eram singurii care dădeau media de vârstă peste cap. Autocarul plecase din Tulcea şi toată lumea venea de acolo, mai puţin eu, aşa că m-au pescuit din Capitală. Evident, se cunoşteau toţi între ei, ba chiar o mare parte mai fuseseră în excursii împreună, aşa că era o veselie în autocarul ăla, de nici nu ziceai că ne aşteaptă o zi întreagă de mers, pe nişte călduri infernale. Deja plănuiam cum să ne ţinem mai departe de grup când ajungem la turci. Ţuica începea să îşi facă efectul.
La ţigări
Trecuseră vreo 20 minute de când urcasem, dar autocarul nu pleca. Auzeam lumea vorbind că mai aşteaptă pe cineva. De plictiseală şi de căldură, agitaţia creştea, picioarele se bălăngăneau sub scaune, iar privirile cercetau pe geam, în căutarea pasagerului care întârzie.
Din şuşoteli am aflat că partenerul doamnei Gina (nu soţul, atenţie!) era dus la non-stop, după ţigări. Plecase de când au oprit să mă ia pe mine, dar nu se întorsese şi nici nu răspundea la telefon. Ah, şi încă un detaliu: avea la el toţi banii pe care îi dăduseră toţi pasagerii drept avans pentru excursie. Nici nu ştiu ce căutau banii la el, dar se pare ca n-a fost o idee prea inspirată.
Pesemne că erau scumpe ţigările alea, iar la non-stop era închis, că pasagerul lipsă nu s-a mai întors. După câteva minute de telefoane, insistenţe şi foieli, doamna Gina şi doamna Ramona – ghidul excursiei – au decis că e în regulă să plecăm şi în formaţie incompletă. Adio!, România, adio!, prietenul doamnei Gina şi adio!, bani de excursie.
Codruţ
Pe scaunele din faţa noastră stăteau două domnişoare guralive. Să tot fi avut vreo 30-33 de ani. Se vedea că se cunosteau de mult – probabil lucrau împreună în Tulcea şi, în zilele de salariu, mai ieşeau la o bere pe faleză. Se ştiau şi cu restul autocarului şi, din când în când, mai strigau câte o glumă adresată cuiva din faţă şi râdeau de zgâlţâiau fotoliile sub ele. După o zi de călătorit în spatele lor, am aflat tot ce n-am fi vrut să ştim despre vieţile lor personale şi profesionale.
Pe partea opusă a culoarului, chiar în continuarea locurilor noastre, stăteau Codruţ şi mama lui. Mi-am dat seama de la început că e ceva neobişnuit cu el. Avea în jur de 26 de ani, dar mintea lui rămăsese la nivelul de clasa întâi. Cu toate astea, era un băiat bun şi respectuos. O admir pe mama lui pentru felul în care l-a crescut şi pentru că îl ajută să vadă lumea. Sunt convinsă că nu i-a fost uşor.
Din cauza problemei lui, Codruţ era excesiv de energic. Vorbea într-una şi voia să facă conversaţie cu mine şi cu Gabriela, deşi ne vedea că încercăm să recuperăm nişte ore de somn rătăcite prin diverse locuri.
– Carmen, Carmen!, a strigat la mine şi mi-a făcut cu ochiul; de doua ori. Carmen! O să ajungem în Kuşadasî şi vă duc eu într-o discotecă. Eu ştiu toate discotecile de acolo, da, da! Am dansat şi anul trecut cu tanti aia care stă în faţă – o vezi? – şi cu doamna Gina, şi cu fetele care stau în faţa voastră, am fost toţi la discotecă. Ştiu eu un loc, vă duc şi pe voi…, ne zise Codruţ pe un ton complice.
– Bine, Codruţ, dacă zici tu…Dar ştii, noi nu prea suntem cu cluburile, asa. Nouă ne place mai mult plaja. Cred că o să refuzăm invitaţia.
– Aaa, plajă… Păi şi la plajă am fost. Vă duc eu pe o plajă, ştiu eu una frumoasă, o sa vă placă.
Nu mai aveam ce scuză să băgăm aici.
– Codruţe!, strigă una dintre domnişoarele din faţa noastră, evident pusă pe glume. Nu mai deranja fetele, că ai să vrei să le iei la dans apoi!, şi izbucneşte în râs cu colega ei de drum. Dar eu şi Gabriela nu râdeam.
– Nu le mai deranjez…., zice Codruţ oftând, fără să priceapă ce glumă bună făcuseră prietenele lui pe seama noastră.
….
Sunt la turci şi mă simt bine
Şi s-a ţinut de cuvânt Codruţ cu plaja. Ajunşi în Turcia, nu ştiu cum se face, dar ba reuşea el să găsească plaja pe care ne aşezam noi, ba ne trezeam noi că ne punem prosoapele într-un loc pe care îl credeam mai retras, doar ca să îl reperăm la 20 de metri mai încolo. Orice încercare de a nu face eye contact era inutilă. Nu pricepea el aşa de multe lucruri, dar cu vederea stătea bine. Striga la noi peste 10 şezlonguri şi venea într-o goană, cu colacul colorat în jurul brâului.
– Caaaaarmeeen! Gabrieeeelaaaa! Aţi venit la plajăăă!
Şi, cu un rânjet larg: – Hai să vă dau cu cremă pe spate!!!
Ma uit la Gabriela, se uită la mine…
– Nu, Codruţe, nu e nevoie. Ne-am dat cu cremă la hotel…
– Ah, bine… Atunci vă rog şi eu ceva.
– Sigur, roagă-ne. Cu ce te ajut?
– Uite, am primit un mesaj de la un prieten de-al meu de la Tulcea. Mă întreabă dacă mă distrez. Dar nu pot să scriu mesaje. Îi răspunzi tu pentru mine?, şi îmi întinde telefonul.
Ca să îi arăt că nu am nimic personal cu el şi să nu ia în nume de rău episodul cu crema de plajă, accept. Îi iau telefonul şi aştept să-mi dicteze. În timpul ăsta, el se face comod pe prosop, exact între mine si Gabriela.
– Scrie aşa, îmi zice. “Sunt la turci şi mă simt bine…”
– “Sunt la turci şi mă simt bine…”, altceva?, ma uit la el zâmbind.
– “Am fetiţe lângă mine! ”
– …. !!!
“Sunt la turci şi ma simt bine, am fetiţe lângă mine”. Send.
Va urma…