Dacă te întrebi la ce spectacol să mai mergi ca săte alegi şi cu o porţie bună de râs, dar şi cu o lecţie de istorie, îţi recomand Royal Fashion.
Compania Passe-Partout a lui Dan Puric joacă într-un spectacol format din 80% dans, 10% teatru+pantomimă şi 10% prezentare de modă. Numai că prin modă nu înţelegem doar rochii de epocă şi fuste mini, ci tot ce a însemnat “a fi în rând cu lumea” de-a lungul vremii. Cei 10% în plus, the extra mile, au însemnat pentru mine coregrafia şi actorii.
Spectacolul trece de la o epocă la alta, cu moravurile, tabieturile fiecăreia. Până la urmă, din oglindirea şi alternanţa perioadelor îţi dai seama de absurdul vremurilor pe care le trăim. Dar te linişteşti când îţi aminteşti că lucrurile nu stăteau altfel nici acum 200 de ani.
Inevitabil, începi să îţi imaginezi cum ţi-ar sta rege. Sau împărat, gangster american, ţar al Rusiei sau revoluţionar. Întrebarea la care nu am găsit răspuns este cine s-ar fi speriat mai tare: tu, cel de acum, de tine, cel de acum 200 de ani? Sau tu, cel de acum 200 de ani, de tine, cel de acum?
Rochii, corsete, balet, conflicte, public vs personal; aristocraţie vs breakdance; mult, prost şi repede versus puţin, bun şi inaccesibil. Şi o revelaţie a adevărului personal, care se decantează din tot ce avem de ales, chiar dacă ne-am născut în epoca greşită.
Când stăteam zgribulită la casa de bilete, pe o ninsoare cumplită, Dan Puric m-a întrebat “dar ce căutaţi la spectacol pe o vreme ca asta?”. Am răspuns că n-aveam nimic mai bun de făcut în seara aia. Şi abia după spectacol mi-am dat seama că aveam dreptate.
Royal Fashion se joacă rar, la Teatrul Lipscani. Următoarea reprezentaţie este pe 30 martie şi v-aş recomanda să sunaţi şi să rezervaţi biletele din timp.