Un taxi numit credinta

taxiO seara cam friguroasa, la sfarsitul lui 2010. Fusesem la cinema cu un prieten, la “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. Afara ploua si a trebuit sa plec repede, cu primul taxi, inainte de “cand ne mai vedem” si de “ma bucur ca am iesit”.
Taximetristul, un nene la vreo 40-45 de ani, m-a intrebat daca mai e mall-ul deschis la ora aia. I-am explicat ca da, pentru ca ultimul film a inceput pe la 22.00. Poate din cauza ca ramasesem cu niste vorbe pe limba, aveam chef de conversatie. Asa ca, dupa ce m-a intrebat, i-am zis si la ce film am fost si uite asa am inceput sa facem conversatie.
– E chiar asa cum se zice? Ajunsese chiar asa de mare saracia inainte de Revolutie, sau doar in Bucuresti? Si ai mei zic ca era greu, dar lucrau amandoi si cred ca se descurcau cat de cat, il intreb eu.
– Domnisoara, a fost foarte greu, nu greu. Erau rafturile goale la Piata Delfin, era circul foamei. Stateai ore intregi la coada, poate-poate prinzi ceva.
Dupa cateva minute de dezbatut subiectul pre-revolutie, ma intreaba:
– Dar parintii cu ce se ocupa? Aveti frati sau surori?

Ce vrea clientul

swingE veche gluma din desen, dar e actuală. Zilele astea mă tot conving că oameni care ar putea da lumea peste cap – freelanceri sau agenţii – aud jumătate, înţeleg un sfert şi execută 10% din ce vrea clientul.

În ultimii 6 ani am fost de toate părţile baricadei până am ajuns la zgârcitul şi nenorocitul de client (glumesc, e cel mai tare job din viata mea 🙂 ). Iar dacă vorbim despre cum va evolua industria de PR, aş vrea să reiau câteva idei care ar putea ajuta agenţiile, clienţii şi bloggerii să vorbească aceeaşi limbă.

Ce vrea clientul?

Citește mai mult

Doua filme spaniole premiate

Camino (2008) – E un film bun, dar trist. Genul care te socheaza. E facut dupa o poveste adevarata, a unei fetite crescuta intr-o familie foarte religioasa, din organizatia catolica Opus Dei. La 14 ani, Camino face cancer, iar tot ce abia apuca sa cunoasca despre lume e pus pe pauza. Cu o mama obsedata de control si de rugaciuni, care le-a ordonat viata tuturor celor din familie dupa propriile credinte, ea se straduieste din rasputeri sa isi traiasca ultimele clipe inchinand durerea lui Iisus. La fel ca in povestea reala, mama si sora fetei o incurajeaza sa sufere si sa se bucure ca moare. Acum, Alexia (numele real al personajului) este in proces de canonizare.

Citește mai mult

Cum înveţi să fotografiezi nuduri

Sună bine titlul, nu?

Păi, în primul rând, începi prin a studia ce fac alţii. Iar weekendul trecut, cine a intrat în Cafeneaua F64, a putut vizita în amănunt o serie de fotografii nud făcute de Cristian Niculae şi Dan Nichiţiu, de la Glamography. Despre talentul lui Cristi şi al lui Dan nu vă mai spun nimic. Fotografiile lor sunt peste tot, de la albumele din Vault până la pictorialele din Cockaigne.

Vă spun doar despre ei – în anii de când ne ştim am observat că, pe lângă pasinea cu care îşi fac treaba, sunt şi foarte hotărâţi când vor ceva, iar perseverenţa îi ajută să evolueze frumos. Iar astea, domnilor, sunt calităţi care le fac pe fete să vrea să fie fotografiate, chiar şi nud 🙂 Iată cum a fost:

Ei bine, după analiza preliminară, te apuci efectiv de treabă. Iar dacă eşti începător, ai şansa să furi meserie de la Dan Beşliu, lector la Academia Canon. Dan a început ca fotojurnalist, iar apoi a deschis Şcoala de Fotografie. Acum, cu ajutorul Canon, a pornit o serie de cursuri într-un singur modul, de o zi, unde predă un fel de iniţiere în fotografie – tehnică, genuri, setări etc.

Academia Canon e pentru cei ca mine, care abia au învăţat ce e ăla balans de alb şi cum se schimbă expunerea, dar vor să îşi folosească aparatul la cât mai mult din potenţial. Cursurile se ţin o dată la două săptămâni, sâmbăta, iar fiecare ediţie durează o zi întreagă – de la 10.00 până la 17 (sau până îţi lămureşte Dan toate întrebările). Vestea bună este că, dacă ţi-ai cumpărat în ultimul an un aparat sau un accesoriu DSLR Canon, plăteşti doar 50 de lei pentru acest curs.

Iar după toate astea rămâne partea cea mai simplă – să găseşti nişte femei expresive şi dezinhibate, care să-ţi pozeze goale 🙂