Cât de departe ajungi cu 28 de euro?

kerDragi călători mai mult sau mai puțin începători, azi vă propun un experiment pornind de la preţul transportului naţional şi internaţional. Haideți să luăm suma de 28 de euro (125 de lei) și să vedem cam cât de departe poate fiecare dintre voi să ajungă cu ei.

Dacă pornim de la prețurile standard, fără alte artificii, nu ne-ar ajunge nici măcar de un bilet de microbuz București-Tulcea și retur, care costă în total 140 lei. Poate Brașovul sau Constanța ar fi variante bune dacă vrei o destinație clasică.

Nici cu trenul nu faci o afacere prea bună. Cei 28 de euro îți ajung să mergi până la Cluj, într-o cușetă de 6 paturi și…să rămâi acolo, că nu mai ai fonduri pentru retur.

Dar voi, fiind descurcăreți, sigur v-ați gândit și la alte variante. Poate, dacă v-ați uni 4 persoane într-o mașină, ați ajunge până în Bulgaria și înapoi. Sau ați face autostopul și ați plăti cei 28 de euro șoferului până în Belgrad. V-ar trebui ceva noroc sau un decolteu pentru varianta asta.

Cu suma asta, eu aș mai lua câțiva prieteni și aș merge cu mașina până la Timișoara și înapoi. N-am ajuns acolo până acum, de teamă că e așa departe de Tulcea, încât mi-ar trebui pașaport 🙂

Dacă ați pleca acum de acasă cu 28 de euro pentru drum, cât de departe credeți că ați putea ajunge? Care e cel mai low cost distanță făcută de voi până acum? Includem aici și autostop (dar nu cel gratuit, pe ochi frumoşi), şi trenuri cu reduceri pe cupoane etc. Dacă vă puneți talentul de hackeri de transport la lucru, promit că vin cu o surpriză frumoasă 🙂

 

Campanii de promovare in context

La IceeFest s-a vorbit mult despre publicitate in context, despre cum momentul potrivit conteaza mai mult decat bugetul potrivit. Si sunt suficiente branduri care s-au folosit de buzz-ul din jurul unui eveniment pentru a promova ceva in acelasi context, deturnand atentia publica.

Cred ca am auzit de la vreo trei speakeri exemplul Oreo de la Superbowl: n-au avut milioane de dat pe un spot de 30 de secunde, insa au fost pe faza. In timpul penei de curent, cand publicul se mutase fortat de la TV pe retele sociale, ei au publicat asta:

Citește mai mult

Lasă-l să sune

bmsMi se pare fascinant cât de repede putem trece de la gălăgie exterioară şi interioară, la relaxare şi împăcare deplină. Sau invers. Există un milion de lucruri mărunte care interferează cu starea noastră de calm şi de bine şi nici măcar nu le observăm.

Cred că sunt foarte puţine situaţii în care nu am răspunde la telefon, de exemplu. Îl luăm la masă, la  toaletă, iar dacă îl uităm acasă într-o zi, suntem rupţi de lume. Bipăie, bâzâie, fluieră, sună, vibrează şi întrerupe momentele în care ne simţim bine. Uneori mă gândesc că e o mare capcană treaba asta, să poţi fi contactat oricând, oriunde ai fi.

Citește mai mult

The Johnny

taxiGuest post din seria povestilor din taxi, dupa o poveste reala traita de Sabina.

Ai trait degeaba daca nu ai luat nici macar o data, mahmur fiind, un taxi din Rahova ca sa ajungi dupa o noapte nedormita la un examen pentru care nu ai invatat si la care stii ca o sa intarzii. Indeplinind toate conditiile mentionate am urcat la intamplare intr-o adorabila masina galbena “inzorzonata” cu dumnezei.

La volan se-afla o ceafa tuciurie de minoritate, care reflecta in retrovizoare un zambet alb. “Unde merge domnisoara?”, “La Universitate” si-asa a pornit aparatul de taxat si conversatia.

“Sefu’”- baiat elegant- isi imbracase multele kilograme intr-un costum lucios, calcat la dunga, sub care-si porivise o camasa alba pentru contrast, ai carei nasturi suspinau intr-un numar de stretching.

Citește mai mult

Înainte şi după Faust

În asta se împarte de acum existenţa mea culturală.

Ştiam că trebuie văzut, dar aşteptările mele erau mult sub ce s-a întâmplat în sală – un spectacol puternic, grotesc, provocator, îngrozitor şi fascinant. N-am cum să-mi şterg din minte vocea Ofeliei Popii şi scenele extreme, care te scot din rolul de spectator de teatru şi te aruncă în iadul plin de flăcări şi sânge al lui Mefisto.

A fost singura dată când un spectacol mi s-a părut o adevărată experienţă de viaţă. Ştiam că Purcărete e nebun, o confirmă şi Undeva la Palilula, dar nu mă aşteptam să nu-mi găsesc cuvintele după Faust.

Când am ieşit din sală, nu mă gândeam decât când aş putea să mă întorc la Sibiu, să-l revăd, şi pe cine să iau cu mine. Şi sunt şanse mari ca următoarea piesă de teatru la care merg să fie aceeaşi. Se mai joacă pe 16 iunie, 12 şi 13 iulie.

N-am să vă spun că trebuie să îl vedeţi, ci că mă simt ca şi cum aş fi trăit ceva, nu ca şi cum aş fi văzut ceva. Din cauza asta nici nu citiţi acum o recenzie a piesei, ci doar a trăirilor.

Vă las cu un citat din recenzia celor de la The Observer – “Mi-aş vinde sufletul să mai pot vedea acest Faust o dată“.

Mulţumesc, Ruxa, pentru magiile făcute ca să încap şi eu în sală.

Un joc pentru iubitorii de călătorii

Am descoperit un joc cu un mare potențial de a crea dependență. E un frate 2.0 al țomapantului și al jocului meu preferat de geografie din generală – “țări și capitale”.

GeoGuessr folosește imagini de pe Google Street View, iar jucătorii trebuie să ghicească din ce zonă sunt fotografiile. Te poți plimba cu săgețile și poți descoperi indicii – fie plăcuțe informative de pe care deslușești ceva, fie vezi oameni de culoare și ai șanse mai mari să ghicești măcar continentul. Evident, n-ai cum să dai zoom out şi să vezi pe hartă unde eşti 🙂

De cele mai multe ori te poți orienta doar după relief și vegetație, unde se vede cu adevărat daca ai fost atent la orele de geografie sau în călătoriile mai lungi. Uneori e cam greu să te trezeşti in the middle of nowhere şi să bifezi pe hartă, dar sfatul meu e să nu te grăbeşti şi să foloseşti toate indiciile din jur.

Jocul nu cuprinde decît zonele acoperite de Google Street View, deci în destinaţii exotice comuniste nu ai cum să aterizezi, însă te poţi trezi în Antarctica, lângă Marea Barieră de Corali, la Grand Canyon sau chiar la Bran.

După câteva răspunsuri, jocul îți calculează un punctaj cu care te poţi lăuda pe reţelele sociale. Dacă ai cu ce.

geo geoguessr

 

Efecte ale site-urilor de reduceri in ecommerce

redZilele trecute am facut un experiment: am sunat la cateva saloane de cosmetica, restaurante si clinici stomatologice care vindeau vouchere pe site-uri de reduceri colective si am intrebat daca nu as putea sa scap de comanda online si de printarea voucherului si sa platesc direct la ei la sediu valoarea serviciului, la pretul din oferta. Toti au zis ca da 🙂

O tranzactie directa de genul asta inseamna ca site-ul care promoveaza reducerea pierde comisionul de 40-50% din valoarea voucherului pe care l-ar fi incasat daca eu faceam plata online.

Nu cred ca e un numar semnificativ de clienti care procedeaza asa, insa intamplarea asta m-a facut sa ma gandesc la cateva efecte pozitive si cateva efecte negative ale site-urilor de reduceri colective.

Citește mai mult