The Johnny

taxiGuest post din seria povestilor din taxi, dupa o poveste reala traita de Sabina.

Ai trait degeaba daca nu ai luat nici macar o data, mahmur fiind, un taxi din Rahova ca sa ajungi dupa o noapte nedormita la un examen pentru care nu ai invatat si la care stii ca o sa intarzii. Indeplinind toate conditiile mentionate am urcat la intamplare intr-o adorabila masina galbena “inzorzonata” cu dumnezei.

La volan se-afla o ceafa tuciurie de minoritate, care reflecta in retrovizoare un zambet alb. “Unde merge domnisoara?”, “La Universitate” si-asa a pornit aparatul de taxat si conversatia.

“Sefu’”- baiat elegant- isi imbracase multele kilograme intr-un costum lucios, calcat la dunga, sub care-si porivise o camasa alba pentru contrast, ai carei nasturi suspinau intr-un numar de stretching.

“Taximetria e un hobby pentru mine”. Normal, ca meserie nici mie nu-mi vine s-o numesc. “Eu de fapt fac muzica”. Nu ca m-as fi gandit c-o fi lucrand la Filarmonica, dar de dragul discutiei, am intrebat ce fel de muzica. “Manele (ce surpriza…), voce si acordeon. Bag la nunti, iese bani frumosi.  Acu doua zile am bagat la o nunta la Giurgiu, arunca astia cu bani, n-ai vazut in viata ta. Avea si aur peste tot, era nasu cu cravata de aur, baga milioane la acordeon. E bine sa faci muzica. E frumos”. As! Ce noroc pe mine sa dau de artist si sa am  prilejul sa-l ascult filosofand despre miracolul creatiei artistice. “Ia de-aici o carte de vizita, pe mine ma cheama Johnny, daca vrei la o petrecere, stii pe cineva, vin cu baietii, facem atmosfera, da-te ma traiti-ar familia, uite-l p-asta cum se baga, cobor la el, ‘tu-i gura ma-sii… deci muzica de petrecere, atmosfera. Daca vrea cineva ii stiu pe toti baietii, pe Adi pe Liviu, toti, cu Adi am si cantat, baiat fin”. I-am zis tinerei sperante ca nu prea le am eu cu petrecerile si ca n-am cum sa-l ajut, dar ca e frumos ca are preocupari artistice si ii doresc numai bine.

Dar Johnny nu s-a demoralizat ca nu i-a iesit “combinatia”, ca vorba aia “fiecare om au gusturile lor”, asa ca mi-a prezentat o alta oferta din portofoliu.  “Iei des taxiu’, mergi mult?”. Iau. “Vezi ca ai acolo numaru’ meu, la orice ora, suni, vin si te iau, dai telefon cu juma’ de ora inainte, nu te mai complici. Daca ai probleme, te supara cineva, ca sunt o gramada care se ia de fete, spui, vin si rezolv.”

Ia te uita cate talente deosebite sustinea ceafa aia lata! Am luat cartea de vizita, ca de, nu-i elegant si nici sanatos sa refuzi un artist de talia lui. Ce “bulan” pe mine sa iau un taxi  sa-mi rezolv si nevoile muzicale, si cele de sofer personal si sa ma aleg si c-o garda de corp. Dar mai era putin pana la Universitate si nu a mai apucat sa-mi mai prezinte vreo super-oferta. Si cum ma intrebam eu daca sunt singura in intarziere (desi Johnny a inteles rapid ca ma grabesc si a activat functia masinii de mers pe linia de tramvai si depasit coloana), o zaresc pe Madalina, colega de grupa, mergand agale pe trotuar si gandesc cu voce tare “a, uite-o si pe Madalina”. Vigilent, Johnny reactioneaza ,“Ai treaba cu ea?”  si fara sa astepte vreun raspuns lasa geamul jos si strecura ceafa afara cu o mana proptita in claxon “ Madalinoooo, ba Madalinoo, n-aude, Madalinoo, hai ca te duc la ea stai asa!”. “Nu, nu”, i-am raspuns cu mainile in cap si incercand sa ma ascund pe bancheta de toate Madalinele din trafic care intorceau capul buimace, “Du-ma la facultate, e ok!”.  Johnny executa, mai bifeaza un semafor rosu, urca pe trotuar si ma lasa fix in fata intrarii in facultate “Asa e bine?”.  Minunat… “Deci daca e ceva, ma suni, vin eu te iau, rezolv dace e probleme, da?”. Nu. Si dusa am fost.

Nu l-am sunat pe Johnny nici pana in ziua de azi, m-am gandit nu cumva sa fie cu Adi pe la vreo nunta si sa intrerup. Nici de garda de corp n-am avut nevoie, dar daca ma supara careva, sa stiti ca-l chem pe Johnny si va canta la acordeon pana va desfigureaza.

One thought to “The Johnny”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *