Mi se pare fascinant cât de repede putem trece de la gălăgie exterioară şi interioară, la relaxare şi împăcare deplină. Sau invers. Există un milion de lucruri mărunte care interferează cu starea noastră de calm şi de bine şi nici măcar nu le observăm.
Cred că sunt foarte puţine situaţii în care nu am răspunde la telefon, de exemplu. Îl luăm la masă, la toaletă, iar dacă îl uităm acasă într-o zi, suntem rupţi de lume. Bipăie, bâzâie, fluieră, sună, vibrează şi întrerupe momentele în care ne simţim bine. Uneori mă gândesc că e o mare capcană treaba asta, să poţi fi contactat oricând, oriunde ai fi.
După o zi agitată şi plină de telefoane, mailuri, whatsapp, facebook, notificări şi sms-uri, am intrat la Belle Maison Spa, cu gândul să nu mă mai gândesc la nimic. După ce am închis uşa în urma mea, a fost exact ca în La Ţigănci – linişte, canapele comode, lumânări, muzică de leneveală, perdele diafane şi un miros dulceag de ceainărie.
Deşi mai era lume în salon, nu m-am întâlnit cu nimeni. Am avut senzaţia că totul mă aştepta pe mine. Ba chiar, domnişoara care mi-a făcut masaj m-a abordat de parcă ne ştiam de o viaţă. Mă dusesem pentru un masaj de relaxare de o oră, dar nu am ce să vă spun despre el. Am pierdut noţiunea timpului, a alarmelor şi a telefoanelor odată cu durerea dintre omoplaţi şi tensiunea din gambe. Masajul nu ştiu când s-a întâmplat. Ştiu doar că am auzit o voce care mi-a urat să-mi fie de bine şi nici până acum nu m-am lămurit dacă adormisem sau fusesem într-o relaxare profundă, vecină cu somnul.
Când am coborât la parter, pregătită să prelungesc starea cu un ceai, în zona de relaxare, am trecut pe lângă vestiar. Dinăuntru se auzea ceva cunoscut. Soneria mea. Domnişoara de la recepţie mi-a prins privirea într-o fracţiune de secundă:
– E al dumneavoastră, vreţi să vi-l aduc?
– … nu. Lăsaţi-l să sune.
Şi m-am întins pe o pernă, cu ceaiul alături.
Weekendul ăsta, aveţi mai multă grijă de voi, fiţi egoişti cu starea de bine şi lăsaţi-l să sune.