Cum a fost concertul Robbie Williams de pe Amsterdam Arena

“Thou shall start with Let me entertain you and end with Angels“. And so he did.

Era vara lui 2003, înainte să înceapă liceul. Stăteam întinsă pe podea şi ascultam Millenium, She’s the one şi tot albumul I’ve been expecting you. Nu numai versurile mi-au rămas în memorie, ci şi momentele de atunci. Mirosea a adolescenţă şi a după-amieze cu asfalt încins şi venit acasă la ora 22.00. Dacă dau play şi închid ochii, simt toropeala de bloc comunist tulcean, îmi amintesc perfect ce gândeam, ce speram şi ce simţeam atunci. Uite că există teleportarea.

Vara asta, după 10 ani, am făcut-o. Am fost pe Amsterdam Arena să-l văd în turneul Take The Crown, primul după cel din 2006.

N-am văzut niciodată atâta lume la un loc. Unii vorbeau de 60.000 de oameni, Robbie zicea de 70.000. În orice caz, cam cât toată Tulcea, fără studenţi şi emigranți.

În deschidere a cântat Olly Murs. M-am simţit un pic bătrână cînd mi-am dat seama că nu ştiu de unde să-l iau, dar mi-am dat seama că îi ştiu piesele Troublemaker şi Heart skips a beat. Are voce, e simpatic (70% populaţie feminină pe stadion) şi a avut şi energie suficientă ca să ne încălzească.

La 20.50 nu mai aveam răbdare. Robbie a fost foarte punctual, la fix era pe scenă. Poate ştiţi cum e, întotdeauna sunt unii care văd artiştii înainte să intre pe scenă şi încep să urle. Şi s-a dezlănţuit nebunia.

Nu mai e niciun alt artist pe care să-mi fi dorit să-l văd de aşa mult timp. O scenă uriaşă, pe care a aterizat de sus, pe nişte frânghii; un decor asortat noului album, cu două culoare mari în stânga şi dreapta scenei; artificii, jocuri de lumini şi o orchestră cu care s-a sincronizat perfect. Nu mai ştiu când am început să sar, să cânt şi să aplaud.

A început cu Let me entertain you, a continuat cu piese mai vechi – She’s the one, Millenium, Strong, Rock DJ, Come Undone, dar a adăugat şi piese de pe albumul nou – Gospel, Candy etc. Ne-a spus că, înainte de concert, a întrebat pe forumuri ce piesă ar vrea lumea să audă neapărat. Forumiştii au votat Me and my monkey şi n-am cum să le mulţumesc vreodată.

Evident, a luat o doamnă pe scenă. Nu s-a lăsat cu săruturi, dar tot mi-a fost ciudă că n-am fost eu 🙂

La final, a încheiat cu Angels. A fost o bucurie sublimă să mă aflu pe un stadion cu atâţia oameni cântând, unii plângând, aplaudând frenetic – loving angels instead. M-am bucurat că am avut locuri în tribune, în stânga scenei, pentru că am putut să-i văd pe toţi, să simt că fac parte din atmosfera aia incredibilă.

Nu vă mai zic nimic, decât că sunt o norocoasă. Vă las cu filmările mele preferate.