Acum exact 6 luni, in avionul care ma aducea din calduroasele Filipine in civilizatul Bucuresti, am avut fantezii erotice cu o salata. Din aia cu multe frunze verzi, rosii cu gust, ardei gras si tot ce e mai bun pe lume. Era prima zi in care nici n-am mai vrut sa aud de carne.
A fost de-ajuns un concediu de cateva zile cu meniu plin de prajeli ca sa-mi ia gandul de la tot ce inseamna carne. Plecasem de acasa cu vise de mancaruri exotice asiatice, insa socoteala romaneasca nu se potriveste cu Sisig-ul filipinez: o scarbosenie cumplita, facuta din ficat si carne din capul porcului, toate amestecate cu un sos greu. Va jur, mancarea aia m-a facut 30% vegetariana.
Cand te gandesti la tropice, visezi bananieri care iti rasar in cale, legume cu gust, toate naturale si colorate si zemoase. Ce mai, gradina Raiului sigur e acolo. Dar nu-ti spune nimeni despre Pancit – niste taitei indoielnici, cu un sos in care amesteca toate carnurile: porc, stridii, calamari bine prajiti, creveti si mai pun si-un pic de ou. Asta m-a facut inca 30% vegetariana.
Cat am stat in Filipine, meniul a fost alcatuit mai degraba din orez, cereale, mancaruri din legume si niste fructe atat de gustoase, incat numai amintirea suculentului mango ma face sa-i iert pe filipinezi pentru carne. Noroc ca am stat cu bunica la bucatarie cand eram mica si am intuit cum sa fac ceva comestibil din linte, orez si ceapa. Numai ca, din cand in cand, nu prea aveai de ales. Cand calatoresti, mananci orice – daca localnicii mananca din piata si nu patesc nimic, lasi strambaturile din nas si le dai o sansa fructelor de mare prajite in unsoare incinsa. Si grea. Si multa. Suficienta cat sa ma faca inca 40% vegetariana.
N-am fost niciodata adepta extremelor. Nu mancam multa carne nici inainte, preferam o salata in locul unui Big Mac, dar cand auzeam pe cineva ca nu mananca deloc, nu-mi venea sa cred ca as putea sa o evit vreodata. Insa, vedeti voi, m-am transformat in vegetariana impotriva dorintei mele. N-a fost un plan, n-a fost nimic calculat. A doar fost un moment in care eram departe de toate paradigmele, credintele si obiceiurile de acasa si in care mi se facuse sila numai la vederea unei bucati de carne.
Nu vreau sa va povestesc ce se intampla cu carnea cand ajunge in stomacul nostru, cat de bine ma simt de cand mananc vegetarian, cum nu am nicio problema cu analizele sau cum alerg cate 7 km de 4-5 ori pe saptamana, fara probleme. Astea sunt argumente mai degraba rationale. Ce mi se pare fascinant este cum un trigger emotional sau senzorial puternic poate schimba in noi lucruri pe care le credeam permanente.
Weekendul trecut, la o nunta la care abia am avut ce sa ciugulesc din farfurie, cineva m-a intrebat: “ok…nu mananci carne. Si atunci ce mananci??!”, de parca nu-si imagina cum se poate fara. Pai, practic, cam orice altceva in afara de carne 🙂
Nu stiu daca am trai intr-o lume mai frumoasa, mai fericita si mai sanatoasa daca toata lumea ar fi vegetariana. Si n-am incercat sa convertesc pe nimeni. Dar in loc sa mancam zilnic carne din hamburgeri, pui injectati, vita crescuta cu pastile si alte junk-uri, mai bine o data pe saptamana sau o data pe luna, un pui de la curte, nu? Sau daca nu aveti curte, macar dintr-o sursa unde carnea nu este “produsa” ca in video-ul de mai jos, extras din documentarul Samsara.
Sunt 6 luni fara carne, dar nu sarbatoresc, ca n-a fost ceva planificat si obtinut cu greu. Vreau doar sa va anunt ca sunt (mai) bine, (mai) sanatoasa 🙂
Mi se pare destul de rezonabil ceea ce spui tu aici însă… da, este și un dar… cam tot așa, fără să îmi impun, mănânc carne din ce în ce mai rar – deloc fast food, deloc prăjeli, deloc sosuri, deloc mezeluri etc – și meniurile mele zilnice sunt cam lacto vegetariene. Însă, pot să spun sincer, că nu simt că am mai multă energie, dimpotrivă. Mă simt vlăguită, fără chef de viață de multe ori, obosită. Aici îmi dă mie bătaie de cap, că nu știu ce-ar trebui să fac, nu-mi place așa, dar nu vreau nici să mă întorc la un stil de viață care nu-mi plăcea, oricum…
“Gut decisions are most of the time wrong.”
Trecand peste cazul personal si cat se poate de concret care poate avea, pe langa implicatiile emotionale evidente, si un substrat fundamentat stiintific, am observat ca deciziile luate “cu stomacul” sunt de foarte multe ori gresite. Ca exemple in acest sens, m-as referi doar la cateva subiecte de interes general care fac prima pagina a ziarelor de cateva saptamani incoace: maidanezii imperiali si Codul Rutier.
Din cauza faptului ca s-a intamplat o grozavie sinistra, niste neni, care se ocupa cu elaborarea legilor dealtfel, s-au apucat sa creeze, sub imperiul emotiilor intense, un cadru legal in privinta patrupedelor care salasuiesc pe maidan, cu viteza luminii la cub. Nici nu a ajuns legea la promulgare ca au inceput sa se observe bubele.
Numeroasele accidente rutiere, din ce in ce mai frecvente si mai oribile, care au expediat Romania pe ultimul loc la capitolul siguranta rutiera in UE le-au facut pe capetele de creta sa se puna pe treaba. A iesit un proiect de lege conceput parca de Heinrich Himmler in persoana.
Revenind la friptanele si chiftelele noastre, problema e un pic mai complexa decat pare. Sunt de luat in discutie atat aspecte care tin de antropologie, aspecte care tin de fapte concrete, stiintifice cat si aspecte care tin de ceea ce noi numim, cu oarecare emfaza, modernism.
Din punct de vedere antropologic, omul est o fiinta omnivora, insusire adanc intiparita in codul genetic, inca din negura timpurilor si reconfirmata constant de-a lungul istoriei pana pe la inceputul secolului 20 cand revolutia industriala a facut sa scada gradual efortul fizic depus in mod regulat. In acea perioada omul (masculul adult) consuma intre 5.000 si 10.000 de calorii pe zi, cam cat consuma in ziua de azi sportivi de performanta precum Michael Phelps. O astfel de cantitate de energie nu putea fi furnizata decat de carne sau grasime animala (celebra slanina cu ceapa care reprezenta masa obisnuita a unui cosas).
Din punct de vedere stiintific, anumite elemente nutritive nu se gasesc (deloc sau doar in cantitati nesemnificative) in produse vegetale. Vitamina B12, extrem de importanta in functionarea creierului si a sistemului nervos, e una dintre acestea, de exemplu. Eliminarea completa a carnii din dieta poate astfel sa carenteze in mod serios organismul, cu efecte deloc de neglijat pe termen mediu si lung.
Din punctul de vedere al situatiei concrete din zilele noastre, consumul caloric al unui adult normal nu depaseste 1500 – 2000 calorii/zi si asta fiindca majoritatea avem job-uri sedentare (la birou, pe scaune date cu Super Glue) iar unii nu fac miscare nici macar pe drumul catre si de la plantatie (masina sau transport in comun usor accesibil).
Prin urmare, cred ca raspunsul corect se regaseste in “reglajul fin” al acestor elemente si anume, tipul de carne consumata, cantitatea, modul de preparare si structura dietei. Consumul unor cantitati mari de carne superprocesata, de origine dubioasa, in combinatii nefericite de catre persoane sedentare este clar o greseala. Nu acelasi lucru se poate spune despre consumul responsabil al unor preparate care contin carne sanatoasa. O vorba veche romaneasca spune “rau cu rau da` mai rau fara rau”.